Profesorul meu, Achim Mihu, cred că și-a luat teancurile de carti si a plecat de la noi. A imbogatit sociologia romaneasca cu formatia sa de economist, dar și cu o solidă inspiratie filosofică.
A avut mereu tentatia Sintezei și obsesia reconstructiei spirituale a culturii noastre pornind de valorile ei eterne. Un mare antropolog și un dascăl uriaș, un om care ne indemna sa plecam in lume pentru ca asa vom intelege, la intoarcere, mult mai bine, sufletul romanesc, cel pe care nu avem cum sa-l masuram sociometric.
Am parcurs o lunga si fascinantă călătorie alături de Domnia Sa prin labirintul simbolurilor si discursurilor sociale ca doctorand. Ne-a ferit, în cele mai grele vremuri, de servituți ideologice și a riscat, de dragul nostru si al profesiei, nesocotind regulile programei universitare în perioada comunistă. Nu m-a certat niciodată pentru pornirile mele lirice si mi l-a predat pe Lucian Blaga, pornind de la poezie spre filosofie.
A lasat o dâră de lumină in sufletele noastre și ne-a intarit in credința că avem misiunea de a duce sociologia pe drumul prefigurat de marele Dimitrie Gusti: sociologia militans.
Avea un suflet de copil și niciodata nu obosea să ne ademenească spre lectura si hermeneutică culturala, dar in același timp, imi spunea că lumea oamenilor simpli si mai ales cea a satului etern este mai plina de intelesuri decat orice bibliotecă academică.
De la tine, blandule dascal, am invatat că:
Tâlcul florilor nu-i rodul,
Tâlcul morţii nu e glodul.
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul.
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăuşul, călătorul.
Tâlcul morţii nu e glodul.
Tâlcul flăcării nu-i fumul,
Tâlcul vetrei nu e scrumul.
Tâlcul frunzei nu e umbra,
Tâlcul toamnelor nu-i bruma,
Dar al drumului e dorul,
Tâlcul zărilor e norul,
Ducăuşul, călătorul.
O sa ne fie dor de Dumneata! Dumnezeu sa te protejeze, daca se poate, in biblioteca lui cerească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu