Stanga care visează

Se dedică unui prieten pesedist care visează epurarea mea din partid


Friedrich August von Hayek spunea intr-un interviu de batrânete că, dupa o viata de polemică indreptata impotriva stangii, a constatat totuşi că îi invidiaza pe economistii de stanga pentru un lucru: economistii de stanga sunt vizionari, isi permit sa imagineze, să proiecteze viitorul. Marele economist de dreapta spunea că dreapta e mai rationalista, mai contabilă, mai inchistată si, de aceea, mai puţin atractivă.

Multa vreme m-am gandit la ceea ce spunea marele filosof si economist, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1974 , dar nu am gasit corespondente in politica de astazi. Pentru ca dreapta a ramas la fel de contabilă, dar stanga si-a pierdut din energia creatoare, peste tot in Europa dar şi în lume.

Dacă ne referim la Romania, atunci vedem că, de aproape doua decenii, stanga romanească sub conducerea unor politicieni proveniti din vechiul regim, a tăcut timorată sau a incercat sa se justifice prin pragmatismul cifrelor de buget sau a procentelor de crestere. Vom creste salariile cu 50%, vom dubla pensia sau alocaţia, vom face x kilometri de drumuri, vom construi 6000 de apartamente. Stanga s-a luat la intrecere cu dreapta in promisiuni iar aceasta nu a avantajat-o pentru că dreapta este prin natura ei conservatoare si lipsita de imaginatie. Dreapta este traditionalista, rationalista, cautatoare de profit, nu promite salvarea sau mântuirea. Poate ca liderii stangii de la noi au avut o inhibitie generată de utopiile omului nou sau societăţii comuniste, acel paradis unde fiecare urma sa primească dupa nevoi in timp ce va contribui după posibilităţi, lucru explicabil. Doar persistenta acestei sărăciri a mesajului nu se mai justifică după doua decenii de democratie.

Desi ne-am indepărtat mult de acele moment, proiectele stangii au ramas la fel de inhibate. Politica noastra are cotele de neincredere de astăzi si pentru că stanga românească ignoră energia pe care o poate aduce visul in politică. Politica este un mijloc prin care trebuie sa potentăm capacitatea oamenilor de a visa la o lume mai bună, la o societate mai drepta, la o lume cu mai multa libertate pentru individ sau cu o mai mare egalitate de sanse.

Obsesia de a pune doar mana pe putere, de a elimina adversarul politic de la ciolan nu ajunge pentru a crea optimism, bunastare si entuziasm pentru ca oamenii să riste, sa investească, sa foilosească mai multa energie pentru a aduce viitorul mai aproape. Un proiect de stanga trebuie sa creeze entuziasm, trebuie sa descătuseze energii. Pana la urmă, politica este si un spectacol care poate crea o nouă realitate. Un politician carismatic, dedicat unei viziuni, unui proiect construit pe speranta unui viitor mai bun, poate trage după el oamenii spre o alta etapă din viata unei comunităti.

Cand politicianul de stanga vorbeste doar despre dezastrul pe care il aduce Guvernul, despre criza care nu se va sfarsi decât daca el va veni la putere, moment in care îi va baga in puscarie pe criminalii de la putere, realitatea este greu sa se schimbe. E adevarat, publicul se va uita in campanie la meciul de wresling dintre stanga si dreapta (regizat sau nu), iar dupa terrminarea meciului se va duce cu gamela la usa guvernului sau primariei pentru a primi ceea ce i-a promis invingatorul. Rationalismul si stilul „managerialist” de impartire a PIBului a distrus potentialul de influentare al politicii. La noi, s-a mers mult mai departe, satele si cartierele sarace sunt invadate în fiecare campanie electorală de camioane cu galeti, cu pungi de alimente sau cine stie ce alte tampenii. Politica noastra spune franc: pentru votul tau iti dau o bere si patru mici, sau un litru de ulei si un kil de zahar. Atît, sa nu vii mai incolo să-mi pretinzi cine stie ce, cetatene, am platit pretul votului inainte, ca la bordel!

Realismul politic al stangii si dreptei ingustează campul de posibilităţi, ciunteste realitatea si handicapează politica. Nu pledez pentru utopie, dar politica este comunicare iar partea de vis a politicii este responsabilă pentru mobilizarea, pentru participarea oamenilor la eforturi colective (inclusiv sacrificii). Sigur, oamenilor trebuie sa le spunem adevarul dar o viziune catastrofică, un mesaj de ura si razbunare, un ton agonistic nu vor putea niciodată să mobilizeze decat o mica parte din populatie.

Stanga ar trebui sa probeze că visul oamenilor de a trai mai bine este realizabil, că desi viata nu este un paradis fara de griji, fericirea este posibilă prin muncă si talent investit in actiune. Cum să faci ceva pentru societate dacă nu stimulezi capacitatea oamenilor de a imagina o lume mai bună?
Cand Martin Luther King a folosit formula „I have a dream” el a lansat un proiect politic antirasial pe care astazi Obama incearcă să-l transforme intr-un proiect planetar de constructie a unei lumi mai drepte, mai echitabile, dincolo de inflatie, deflatie, stabilizare sau crestere. Nici atunci nu era usor de imaginat egalitatea intre rase, nici astazi nu este usor de imaginat o ordine mondiala justă, un parteneriat cinstit, in numele umanitatii, intre cei bogati si cei saraci, intre cei mici si cei mari. Dar pentru ca un vis sa se realizeze in politică, mai intâi cineva talentat, carismatic, trebuie sa-l aducă in fata oamenilor.
Stanga are si o altă postură, care o poate innobila: stanga poate visa pentru altii. Ea trebuie sa-i reprezinte pe cei cu resurse putine, pe cei care au pierdut competitia si paote nu mai au energia să viseze, sa-si imagineze un viitor frumos pentru care merita sa traiesti, pentru care merita sa faci sacrificii pentru a da educatie copiilor.

Dar ce vorbesc eu despre posibilitatea unui discurs de stanga de a crea un consens imaginar care poate fi punctul de plecare in schimbarea la fata a României?

Acum cand e competitie in PSD, pot veni unii sa spună că vreau să propun o manipulare ordinara a spiritelor, sau că politica trebuie sa fie doar realism pur si pragmatism imediat. Altii vor putea sa spuna, că, sigur, sunt platit să indrept atentia pe o cale gresită. Nu avem nevoie de teoreticieni in partid, vrem doar voturi, voturi –cash, restul nu ne interesează!. Raţi ai dracului de intelectuali, va spune sigur un lider important, care are rezultate deosebite in comunitatea lui. Lasă-ne in pace cu “energia visului”, ce-i tâmpenia asta, va spune vreo sluga de mahăr, iar fostul meu sef politic va putea spune la televizor ca sunt baiat bun, dar totdeauna a bănuit ca am si o agendă personală. Fericit va fi doar prietenul meu de Bucuresti, care mai are o dovada ca merit sa fiu dat afara de la sanul partidului, partid in care doar el are voie sa-l viseze pe Mos Craciun care-i aduce munti de dosare, camioane de probe. Sa moară dusmanii!



editorial pentru Q Magazin www.qmagazine.ro






Versurile:

Bruce Springsteen Mrs. McGrath Lyrics:
Mrs. McGrath

"Oh, Mrs. McGrath," the sergeant said
"Would you like to make a
soldier out of your son Ted
With a scarlett coat and a big cocked hat
Oh, Mrs. McGrath, wouldn't you like that?"

Chorus:
With your too-ri-a, fol-di-diddle-da,
too-ri, oor-ri, oor-ri-a
With your too-ri-a, fol-di-diddle-da,
too-ri, oor-ri, oor-ri-a

Now, Mrs. McGrath lived on the shore
For the space of seven long years or more
She spied a ship coming into the bay
With her son from far away"

"Oh captain dear, where have you been
You´ve been sailing the Mediterranean
Have you news of my son Ted
Is he living or is he dead?"

Chorus
[ Find more Lyrics on http://mp3lyrics.org/yIa ]

Up came Ted without any legs
And in their place, two wooden pegs,
She kissed him a dozen times or two
And said "My god, Ted is it you"

"Now were you drunk or were you blind
When you left your two fine legs behind
Or was it walking upon the sea
That wore your two fine legs away?"

Chorus

"No, I wasn't drunk and I wasn't blind
When I left my two fine legs behind
A big cannon ball on the fifth of May
Tore my two fine legs away"

"Oh, Teddyboy," the widow cried
"Your two fine legs were your mothers pride
Stumps of a tree won't do at all
Why didn't you run from the big cannon ball?"

Chorus

"All foreign wars I do proclaim
live on the blood and the mothers pain
I'd rather have my son as he used to be
Than the King of America and his whole navy"