Stanga care visează

Se dedică unui prieten pesedist care visează epurarea mea din partid


Friedrich August von Hayek spunea intr-un interviu de batrânete că, dupa o viata de polemică indreptata impotriva stangii, a constatat totuşi că îi invidiaza pe economistii de stanga pentru un lucru: economistii de stanga sunt vizionari, isi permit sa imagineze, să proiecteze viitorul. Marele economist de dreapta spunea că dreapta e mai rationalista, mai contabilă, mai inchistată si, de aceea, mai puţin atractivă.

Multa vreme m-am gandit la ceea ce spunea marele filosof si economist, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1974 , dar nu am gasit corespondente in politica de astazi. Pentru ca dreapta a ramas la fel de contabilă, dar stanga si-a pierdut din energia creatoare, peste tot in Europa dar şi în lume.

Dacă ne referim la Romania, atunci vedem că, de aproape doua decenii, stanga romanească sub conducerea unor politicieni proveniti din vechiul regim, a tăcut timorată sau a incercat sa se justifice prin pragmatismul cifrelor de buget sau a procentelor de crestere. Vom creste salariile cu 50%, vom dubla pensia sau alocaţia, vom face x kilometri de drumuri, vom construi 6000 de apartamente. Stanga s-a luat la intrecere cu dreapta in promisiuni iar aceasta nu a avantajat-o pentru că dreapta este prin natura ei conservatoare si lipsita de imaginatie. Dreapta este traditionalista, rationalista, cautatoare de profit, nu promite salvarea sau mântuirea. Poate ca liderii stangii de la noi au avut o inhibitie generată de utopiile omului nou sau societăţii comuniste, acel paradis unde fiecare urma sa primească dupa nevoi in timp ce va contribui după posibilităţi, lucru explicabil. Doar persistenta acestei sărăciri a mesajului nu se mai justifică după doua decenii de democratie.

Desi ne-am indepărtat mult de acele moment, proiectele stangii au ramas la fel de inhibate. Politica noastra are cotele de neincredere de astăzi si pentru că stanga românească ignoră energia pe care o poate aduce visul in politică. Politica este un mijloc prin care trebuie sa potentăm capacitatea oamenilor de a visa la o lume mai bună, la o societate mai drepta, la o lume cu mai multa libertate pentru individ sau cu o mai mare egalitate de sanse.

Obsesia de a pune doar mana pe putere, de a elimina adversarul politic de la ciolan nu ajunge pentru a crea optimism, bunastare si entuziasm pentru ca oamenii să riste, sa investească, sa foilosească mai multa energie pentru a aduce viitorul mai aproape. Un proiect de stanga trebuie sa creeze entuziasm, trebuie sa descătuseze energii. Pana la urmă, politica este si un spectacol care poate crea o nouă realitate. Un politician carismatic, dedicat unei viziuni, unui proiect construit pe speranta unui viitor mai bun, poate trage după el oamenii spre o alta etapă din viata unei comunităti.

Cand politicianul de stanga vorbeste doar despre dezastrul pe care il aduce Guvernul, despre criza care nu se va sfarsi decât daca el va veni la putere, moment in care îi va baga in puscarie pe criminalii de la putere, realitatea este greu sa se schimbe. E adevarat, publicul se va uita in campanie la meciul de wresling dintre stanga si dreapta (regizat sau nu), iar dupa terrminarea meciului se va duce cu gamela la usa guvernului sau primariei pentru a primi ceea ce i-a promis invingatorul. Rationalismul si stilul „managerialist” de impartire a PIBului a distrus potentialul de influentare al politicii. La noi, s-a mers mult mai departe, satele si cartierele sarace sunt invadate în fiecare campanie electorală de camioane cu galeti, cu pungi de alimente sau cine stie ce alte tampenii. Politica noastra spune franc: pentru votul tau iti dau o bere si patru mici, sau un litru de ulei si un kil de zahar. Atît, sa nu vii mai incolo să-mi pretinzi cine stie ce, cetatene, am platit pretul votului inainte, ca la bordel!

Realismul politic al stangii si dreptei ingustează campul de posibilităţi, ciunteste realitatea si handicapează politica. Nu pledez pentru utopie, dar politica este comunicare iar partea de vis a politicii este responsabilă pentru mobilizarea, pentru participarea oamenilor la eforturi colective (inclusiv sacrificii). Sigur, oamenilor trebuie sa le spunem adevarul dar o viziune catastrofică, un mesaj de ura si razbunare, un ton agonistic nu vor putea niciodată să mobilizeze decat o mica parte din populatie.

Stanga ar trebui sa probeze că visul oamenilor de a trai mai bine este realizabil, că desi viata nu este un paradis fara de griji, fericirea este posibilă prin muncă si talent investit in actiune. Cum să faci ceva pentru societate dacă nu stimulezi capacitatea oamenilor de a imagina o lume mai bună?
Cand Martin Luther King a folosit formula „I have a dream” el a lansat un proiect politic antirasial pe care astazi Obama incearcă să-l transforme intr-un proiect planetar de constructie a unei lumi mai drepte, mai echitabile, dincolo de inflatie, deflatie, stabilizare sau crestere. Nici atunci nu era usor de imaginat egalitatea intre rase, nici astazi nu este usor de imaginat o ordine mondiala justă, un parteneriat cinstit, in numele umanitatii, intre cei bogati si cei saraci, intre cei mici si cei mari. Dar pentru ca un vis sa se realizeze in politică, mai intâi cineva talentat, carismatic, trebuie sa-l aducă in fata oamenilor.
Stanga are si o altă postură, care o poate innobila: stanga poate visa pentru altii. Ea trebuie sa-i reprezinte pe cei cu resurse putine, pe cei care au pierdut competitia si paote nu mai au energia să viseze, sa-si imagineze un viitor frumos pentru care merita sa traiesti, pentru care merita sa faci sacrificii pentru a da educatie copiilor.

Dar ce vorbesc eu despre posibilitatea unui discurs de stanga de a crea un consens imaginar care poate fi punctul de plecare in schimbarea la fata a României?

Acum cand e competitie in PSD, pot veni unii sa spună că vreau să propun o manipulare ordinara a spiritelor, sau că politica trebuie sa fie doar realism pur si pragmatism imediat. Altii vor putea sa spuna, că, sigur, sunt platit să indrept atentia pe o cale gresită. Nu avem nevoie de teoreticieni in partid, vrem doar voturi, voturi –cash, restul nu ne interesează!. Raţi ai dracului de intelectuali, va spune sigur un lider important, care are rezultate deosebite in comunitatea lui. Lasă-ne in pace cu “energia visului”, ce-i tâmpenia asta, va spune vreo sluga de mahăr, iar fostul meu sef politic va putea spune la televizor ca sunt baiat bun, dar totdeauna a bănuit ca am si o agendă personală. Fericit va fi doar prietenul meu de Bucuresti, care mai are o dovada ca merit sa fiu dat afara de la sanul partidului, partid in care doar el are voie sa-l viseze pe Mos Craciun care-i aduce munti de dosare, camioane de probe. Sa moară dusmanii!



editorial pentru Q Magazin www.qmagazine.ro






Versurile:

Bruce Springsteen Mrs. McGrath Lyrics:
Mrs. McGrath

"Oh, Mrs. McGrath," the sergeant said
"Would you like to make a
soldier out of your son Ted
With a scarlett coat and a big cocked hat
Oh, Mrs. McGrath, wouldn't you like that?"

Chorus:
With your too-ri-a, fol-di-diddle-da,
too-ri, oor-ri, oor-ri-a
With your too-ri-a, fol-di-diddle-da,
too-ri, oor-ri, oor-ri-a

Now, Mrs. McGrath lived on the shore
For the space of seven long years or more
She spied a ship coming into the bay
With her son from far away"

"Oh captain dear, where have you been
You´ve been sailing the Mediterranean
Have you news of my son Ted
Is he living or is he dead?"

Chorus
[ Find more Lyrics on http://mp3lyrics.org/yIa ]

Up came Ted without any legs
And in their place, two wooden pegs,
She kissed him a dozen times or two
And said "My god, Ted is it you"

"Now were you drunk or were you blind
When you left your two fine legs behind
Or was it walking upon the sea
That wore your two fine legs away?"

Chorus

"No, I wasn't drunk and I wasn't blind
When I left my two fine legs behind
A big cannon ball on the fifth of May
Tore my two fine legs away"

"Oh, Teddyboy," the widow cried
"Your two fine legs were your mothers pride
Stumps of a tree won't do at all
Why didn't you run from the big cannon ball?"

Chorus

"All foreign wars I do proclaim
live on the blood and the mothers pain
I'd rather have my son as he used to be
Than the King of America and his whole navy"

PENTRU CEI CARE SE INTREABA DE CE IL ATAC PE ION ILIESCU

ION ILIESCU "Stai liniştit, am contracarat cu Dâncu"


"În sală jovialităţi. Iliescu vorbeşte, aparte, cu Adrian Năstase şi Adrian Severin. Cu toţii la patru ace. Ştofă. Intră Marian Sârbu. Sindicat. În blugi şi geacă. Salută condescendent. "Uite-l pe domnu' care mă critică" zice Iliescu. "Nu eu..." spune Sârbu. "Aşa spune presa, domnule" insistă Iliescu. "Nu eu..." insistă şi Sârbu. "Stai liniştit, am contracarat cu Dâncu" rezolvă Iliescu. Sârbu respiră uşurat".

Ziarul Gandul
23 IANUARIE 2010
(martor ocular jurnalistul Marian Sultănoiu)


Deci:
Iata cum incepe o polemica dintre Grupul de la Cluj si Ion Iliescu

1. Cineva il contesta pe I Iliescu din zona lui de autoritate, o situatie dificila pentru un fan al unanimitatii
2. Presa il intreaba
3. El redirectioneaza atentia spre "suspectii de serviciu", Dancu si Rus
4. Clujenii raspund
5. Apare Vanghelie si cere sa fie dati afara din partid



NIMIC DE COMENTAT. POATE DOAR: "In the end, we will remember not the words of our enemies, but the silence of our friends..."

interviu MEDIAFAX

Ieşirea lui Vanghelie a vrut să mute discuţia de la dezbaterile privind responsabilitatea conducerii PSD


Vasile Dâncu crede că prin declaraţiile făcute Marian Vanghelie a vrut să mute discuţia de la dezbaterea privind candidaturile pentru şefia PSD la cearta liderilor grupului de la Cluj cu Ion Iliescu, adăugând că în această polemică Vanghelie "eventual să ţină tava cu ceaiul sau să aducă cafelele".

PoliticDâncu, Rus, Mitrea, Severin şi Voicu, criticaţi la reuniunea informală din Poiana Braşov - VIDEO 22:20 Preşedintele Traian Băsescu, la Gala Premiilor de Excelenţă a PDL Iaşi 19:32 Liderii PSD reuniţi la Poiană agreează ideea unor candidaturi în echipă - surse 19:26 Marko: UDMR nu va fi co-organizatoare alături de CNS a Adunării Aleşilor Locali din Secuime 19:19 Dâncu: Ieşirea lui Vanghelie a vrut să mute discuţia de la dezbaterile privind conducerea PSD 17:50 Dâncu: Ieşirea lui Vanghelie a vrut să mute discuţia de la dezbaterile privind conducerea PSD (Imagine: Răzvan Chiriţă/Mediafax Foto)
"Cred că ieşirea lui Vanghelie a vrut să mute discuţia de la dezbaterile privind conducerea PSD la cearta noastră cu Ion Iliescu, pentru că aceasta are acoperire mediatică, fiind voba de un conflict. Cred că au vrut să mute discuţia spre excluderea noastră care ar crea un efect mediatic", a spus Dâncu.

Acesta consideră că declaraţiile lui Marian Vanghelie ar putea fi rezultatul anunţului lui Miron Mitrea şi Cristian Diaconescu de a candida la şefia PSD, care să fi creat "o anumită panică în tabăra lui Vanghelie".

"Sper că Vanghelie nu a fost mandatat de vreunul dintre colegii noştri să propună să fim daţi afară", a adăugat Dâncu.

Dâncu a subliniat că este trist să constate că atâta lume sare să îl apere pe Ion Iliescu şi se agaţă "de pulpana unui om de 80 de ani".

"Am senzaţia că Marian Vanghelie şi alţii sunt slabi bărbaţi dacă se agaţă de pulpana unui om de 80 de ani ca să-i treacă râul istoriei. E fascinant să vezi asta ca teoretician, dar e trist să vezi că atâta lume îl apără pe Ion Iliescu de un atac care nu a avut loc. Noi, pur şi simplu, avem un dialog cu Ion Iliescu care este mai vechi şi pe care domnia sa îl întreţine de mai multă vreme", a spus Dâncu.

Reprezentantul grupului de la Cluj consideră că, pe altă parte, Mircea Geoană are dreptul să îşi joace şansa, "dacă o face corect, şi nu prin congrese organizate peste noapte şi nici prin excluderea opozanţilor, pentru că altfel se întâmplă ca în anii '50".

"Eu şi Ioan Rus suntem posibili candidaţi, am putea să fim candidaţi, şi să fim excluşi cu câteva zile înainte, ar ţine de ştiinţifico-fantasticul din acest moment. Cred că Mircea Geoană se va pregăti, va avea justificări, dar nu cred că dacă încearcă să meargă pe mâna lui Vanghelie, să dea afară oamenii din partid, ar putea să câştige legitimitate publică. Într-un partid nu este totul să pui mâna pe putere, ci să pui mâna pe putere şi să transformi asta în capital electoral, este mult mai complicat, şi se poate face printr-o competiţie cinstită, când ai venit cu idei să convingi membrii partidului", a menţionat Vasile Dâncu.

Întrebat dacă el şi Ioan Rus vor candida pentru vreo funcţie la viitorul Congres al PSD, Dâncu a spus că "oricine poate candida".

"Şi noi avem posibilitatea, ca orice membru de partid, să candidăm. Până în acest moment, nu ne-am gândit neapărat la o candidatură, dar niciodată nu este exclusă o candidatură. Nu este exclus, în funcţie de proiecte, de echipele care se constituie. Vom participa şi noi la construcţia acestor proiecte", a precizat Dâncu, fără a da alte detalii.

Acesta a menţionat că se bucură, însă, de candidatura lui Miron Mitrea sau a lui Cristian Diaconescu pentru că aduc "alternative".

"Nu se termină aici lista celor care au ceva de spus la Congresul viitor. Mă gândesc la Victor Ponta, care a anunţat că nu susţine vechea variantă, şi cred că va fi o competiţie serioasă. Nu cred că Vanghelie este cel care va face politica partidului în viitor. Dacă a fost un purtător de cuvânt, dacă a fost mandat să ceară excluderea noastră, se va vedea luni", a adăugat Dâncu.

Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, sâmbătă, la finalul unei întâlniri informale între o parte a liderilor de filiale şi Mircea Geoană, că va propune, luni, în CEXN, excluderea din partid a lui Vasile Dâncu şi a lui Ioan Rus.

Rezultatele lui Ion ILIESCU la CLUJ

Mult iubite tovarase Presedinte, Ion Iliescu

Va informam, cu deosebit respect, ca rezultatele Dumneavoastra, mult iubite si stimate Presedinte de Onoare, in judetul Cluj sunt mult mai slabe decat rezultatele noastre, ale carcotasilor de marginime.

Astfel in 1996

Ion Iliescu Judetul Cluj 67.149 voturi 15,29%

Ion Iliescu in anul 2000 71.129 voturi 18,30%

Cu modestie, Domnule Presedinte, eu, cel despre care spuneti ca nu ma pricep la munca politica, singura dată când am candidat pentru o funcţie publică a fost în anul 2004, la alegerile pentru Parlamentul României, am obţinut 82.558 voturi, adică un procent de 25% din voturile valabil exprimate in judetul Cluj.



In municipiul Cluj-Napoca, Ioan Rus, arogantul, a obtinut in 2004 61.584 voturi, adica vreo 44%

Imi cer scuze domnule Presedinte dar iata ce rezultate ati obtinut DVS in Cluj Napoca:



1996 ION ILIESCU 22.083 voturi (11%)

2000 24.611 voturi (13,33)


Toate sub 20%, pe Dumneavoastra v-au umilit toti, Domnule Presedinte



Va dorim sanatate si mult succes in munca organizatorica.

Onoare muncii!


Teoreticianul


PS. Unii rauvoitori ar spune ca Dumneavoastra ne trageti in jos la Cluj. Eu nu cred, pe Dumneavoastra lumea va iubeste doar tradatorii de tara si neam au neobrazarea sa va puna la indoiala unanimitatea.

PS2. Ce spuneti de o dedicatie muzicala ... doar e weekend, tovarasi.


PS3. Autodenunt: uneori ascult OCS (adica "Omul cu sobolani"), insa piesa asta este corecta ideologic

Dâncu: Iliescu este o relicvă şi un obstacol în calea modernizării şi a reformei din PSD

Interviu Mediafax / Vasile Magradean
Politic CLUJ-NAPOCA, (astăzi, 16:04)



Vasile Dâncu, lider al "grupului de la Cluj", consideră că Ion Iliescu a devenit în acest moment "un obstacol în calea modernizării şi a reformei din PSD", comparându-l cu "o relicvă" şi cu "un obiect arheologic din istoria României".

PoliticMarian Sârbu: Funcţia onorifică şi autoritatea lui Iliescu ne-au adus deservicii 17:14 Ambasada SUA, despre decizia CSAT pentru Afganistan: Suntem recunoscători poporului român 16:24 Năstase: Mitrea a vorbit, în premieră, de "pericolul Traian Băsescu" 16:18 Mitrea: Am spus că intenţionez să candidez, nu mi-am anunţat oficial candidatura 16:12 Dâncu: Iliescu este o relicvă şi un obstacol în calea modernizării şi a reformei din PSD 16:04 Dâncu: Iliescu este o relicvă şi un obstacol în calea modernizării şi a reformei din PSD (Imagine: Razvan Chirita/Mediafax Foto)
Dâncu a declarat, vineri, că nu este surprins de atitudinea lui Ion Iliescu faţă de "grupul de la Cluj", ci doar de faptul că vârsta nu îl face mai tolerant.

"Nu mă surprinde atitudinea lui Ion Iliescu, mă surprinde că nici vârsta frumoasă la care a ajuns nu reuşeşte să îl facă mai tolerant. Cu ura cu care se referă mereu la grupul de la Cluj încearcă să blocheze chiar şi acum, când este un moment al schimbării, libera exprimare în partid. Aceasta este o marcă indubitabilă a comunismului sau a post-comunismului", a afirmat Dâncu.

În opinia acestuia, ar trebui să nu mai conteze ce spune Iliescu, în condiţiile în care foloseşte acelaşi limbaj de dinainte de 1989.

"Dacă ne uităm la limbajul lui Ion Iliescu, vom vedea că ar trebui ca, după 20 de ani, să nu mai conteze. Când nu îi convine ceea ce spunem noi, vorbeşte despre deviaţionism, despre trădători, dacă unii spun adevărul, vorbeşte despre lipsa de rezultate în munca organizatorică, iar aceasta este o realitate politică de dinainte de 1989. Nu ar trebui să ne mai uităm la ceea ce spune Ion Iliescu", a spus Dâncu.

El a adăugat că nu a mai auzit în ultima perioadă alte idei din partea preşedintelui de onoare al PSD în afara celor despre "deviaţionişti sau că alţii sunt trădători".

"Cred că ar trebui să ne intereseze mai puţin ce spune, iar faptul că are două obsesii, Traian Băsescu şi Grupul de la Cluj, este probabil semnul vârstei. Ion Iliescu este o relicvă, un obiect arheologic din istoria României. Nu înţeleg de ce se învârtoşează să ţină partidul la nivelul ideologic şi de limbaj, la nivelul programului FSN. În România s-a schimbat demult electoratul, s-a schimbat ţara de atunci şi nici datele realităţii pe care o ştie Ion Iliescu nu mai funcţionează", a spus Dâncu.

Acesta l-a acuzat pe preşedintele de onoare al PSD că este la fel de vinovat de deciziile greşite ale partidului ca şi ceilalţi membri ai Biroului Permanent Naţional (BPN).

"Cred că Ion Iliescu a devenit, în acest moment, un obstacol în calea modernizării şi a reformei din PSD, din cauza rolului pe care îl are în partid. Deşi a pierdut două congrese, cel din 2005, pe care l-a pierdut direct, şi cel din 2006, Ion Iliescu a rămas în BPN. A fost ca un fel de bolovan care se află în curtea partidului şi pe care cei din BPN, din conducere, nu au reuşit să-l ocolească, ci mereu s-au împiedicat de el. Ion Iliescu ar trebui să nu mai vorbească despre congres şi schimbare, pentru că este responsabil, alături de echipa din BPN, de deciziile din ultima vreme", a menţionat Vasile Dâncu.

Potrivit acestuia, Ion Iliescu a fost în BPN, a votat, nu s-a comportat ca un preşedinte de onoare şi nu s-a opus deciziilor greşite.

"Cel mai grav este că Iliescu a inspirat cele mai multe din deciziile greşite ale PSD din ultima vreme, deci nu a fost un neutru, un guru, care să-şi permită să stea deasupra partidului. Prin spaimele lui, Ion Iliescu a inspirat foarte multe decizii în ultima vreme, de la cea privind crearea unei alianţe privind suspendarea lui Traian Băsescu, până la alianţele, transparente sau mai puţin, cu dreapta, din ultima perioadă", a mai afirmat Dâncu.

Acesta a adăugat că îşi explică de ce Iliescu nu vrea să se vorbească despre partid şi despre ce s-a întâmplat pentru că, de fapt, se vorbeşte despre propria sa acţiune.

"Iliescu a fost la partid, în ultima vreme, ceea ce trebuia să fie Adrian Năstase, dar nu Năstase a avut influenţă, ci Iliescu. Ar trebui ca, în analiza care se va face, să vedem inclusiv rolul lui, pentru că un preşedinte de onoare ar trebui să fie o instituţie şi el a acţionat ca un preşedinte executiv şi va trebui să răspundă chiar dacă nu îi place", a spus Vasile Dâncu.

Reprezentantul Grupului de la Cluj l-a mai acuzat pe Ion Iliescu că încearcă să distrugă naşterea unor alte personalităţi în partid, după ce a formulat diverse catalogări la adresa lui Adrian Năstase şi Mircea Geoană.

"Iliescu a spus că PSD nu mai are factor de tractare, că a fost doar el şi Traian Băsescu în toată istoria României. Se iluzionează şi încearcă să distrugă naşterea unei personalităţi, a unei autorităţi, alta decât a lui. Pe Năstase l-a etichetat ca arogant, pe Geoană l-a făcut prostănac, iar în acele momente Ion Iliescu a produs o mare stricăciune partidului, pentru că aceste expresii au fost preluate de presă, iar PSD a pierdut ca forţă în spaţiul public din această cauză", a subliniat Vasile Dâncu.

Vasile Dâncu a prezentat şi trei soluţii pentru Ion Iliescu, sugerându-i acestuia să candideze, personal, la funcţia de preşedinte al partidului la viitorul Congres al PSD.

"Prima soluţie ar fi să se înscrie în partidul lui Octav Cozmâncă, unde s-ar regăsi ideologic şi ar putea să îşi recupereze o parte din visele tinereţii, de control social, de inginerie socială. Cred că în acel partid nu sunt cârcotaşi de la Cluj, acolo toată lumea ascultă, iar referinţa este comună. Cea de-a doua ar fi să scrie o moţiune la Congres şi să ceară votul pe ideea domniei sale despre schimbarea partidului, despre schimbarea sau rolul stângii, să o pună la vot, şi pariez că va ieşi pe ultimul loc. Cea de-a treia soluţie ar fi să candideze chiar domnia sa la funcţia de preşedinte al PSD. A pierdut în 2005, a pierdut în 2006, să mai încerce o dată sau să lase partidul să se dezvolte", a conchis Vasile Dâncu.

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, i-a criticat, vineri, pe Ioan Rus şi pe Vasile Dâncu, despre care a afirmat că "sunt cârcotaşi mărginaşi", el apreciind că PSD nu are nevoie de un "teoretician ca Dâncu" sau "un arogant ca Rus".

Unde se termină bugetul, se termină şi stânga

Interviu

Revista 22

Vorbiţi destul de frecvent şi de apăsat în ultima perioadă despre necesitatea unei reforme în PSD. Cum gândiţi dvs. această reformă?

Ca să fiu foarte sincer, nu am nicio dorinţă de a vorbi despre reformă în acest moment, pentru că, într-un fel, timpul iluziei mele legate de schimbare pare că a trecut. Nu sunt foarte sigur că PSD, acum, în această situaţie, este hotărât că vrea să facă o schimbare esenţială.

Dar se doreşte, măcar?


Schimbarea se doreşte, asta este clar. Ea vine nu numai din partea celor care sunt membri de partid, a celor care sunt activul partidului, dar vine şi din partea societăţii civile, care simte nevoia unui spectru politic uşor de identificat. Oamenii au nevoie să vadă o stângă şi o dreaptă, pentru că acesta este modul stereotipic poate în care gândim încă politica. Părerea mea este că, în primul rând, ar trebui să organizăm această dezbatere.

Ca să nu fie o dezbatere sterilă, prin ce ar trebui ea să se finalizeze?

În primul rând, de unde pornim această reformă? În al doilea rând, cred că ar trebui să structurăm două-trei variante legate de proiectul nostru de societate, al stângii. Fiecare din partid cred că se va alinia unuia dintre aceste proiecte. Apoi, aceste proiecte, la pasul al treilea, ar trebui să fie puse în dezbatere, atât internă, cât şi în dezbaterea publică, a societăţii. Şi în final, cred că aceste proiecte de societate diferite pentru stânga ar trebui supuse, într-un congres, la vot şi apoi, în ultimul pas, se stabileşte echipa în jurul proiectului câştigător. Cred că greşim dacă pornim în această dezbatere gândindu-ne numai cum să schimbăm echipa care se află acum la vârf.

În toate partidele, aceste schimbări s-au tradus printr-o luptă internă pentru putere. Din ceea ce se creionează acum în PSD, se pare că lucrurile se îndreaptă anume în această direcţie.
Acesta este modul cel mai facil de a ascunde problemele unui partid: a da vina pe o echipă, pe un om. Evident că are vina lui, dar nu poţi învinovăţi un singur om pentru un eşec continuu, atunci când ai, de exemplu, două mandate parlamentare de opoziţie. Şi cred că mai greşim dacă o să spunem – am văzut unele comentarii pe blogul lui Adrian Năstase ale unor pesedişti – că nu e adevărat ce afirma Adrian Năstase că partidul a devenit un partid mic, ci să credem că partidul este puternic şi că, de fapt, îi trebuie doar mici ajustări.

Vorbiţi de mai multe proiecte, care ar trebui să aibă un anumit traseu finalizat cu supunerea la vot. Dar care este proiectul pe care îl vedeţi dvs.?

O dată, cred că ar trebui să încercăm să modificăm reflexele stângii şi să vedem cum reconstruim reflexul democratic, de exemplu, atât înăuntru, cât şi în afara partidului, în modul cum ne raportăm la ceilalţi actori politici. În al doilea rând, cred că trebuie să ne facem un program politic, nu program de guvernare, nu o listă de dorinţe ale parlamentarilor care au nevoie de bani în fiecare colegiu ca să satisfacă electoratul, ci un program politic. Eu cred că am pierdut în ultima vreme prin faptul că am uitat de valorile stângii. Apoi, în al treilea rând, va trebui să definim un lucru foarte clar: partidul nu este al membrilor, în frunte cu clasa conducătoare. Apoi, e vorba de temele stângii. Noi arătăm, în acest moment, o lipsă de imaginaţie. N-am auzit vorbindu-se la noi despre economie solidară. Se vorbeşte, sunt experimente în toată lumea. Care este tema stângii europene în aceşti ani? Reducerea muncii la negru. Eu n-am auzit ca noi, stânga, să încercăm să reducem economia gri, corupţia. Apoi, pe cine cărăm în spate prin politică, ce partide, ce grupări? Cred că avem nevoie de o Lege electorală în care uninominalul să fie curat, pe sistemul „totul sau nimic“, prin alegeri într-un singur tur sau în două tururi, ca la primari. În momentul ăsta, Traian Băsescu a vorbit despre reforma statului, dar peste tot stânga face asta. Noi ar trebui să preluăm aceste teme, şi nu să ne ferim de acest subiect numai pentru că a vorbit despre el Traian Băsescu. Pentru că nu este tema lui Traian Băsescu, putem să o facem mai bine decât el, dacă suntem mai deştepţi sau mai aplicaţi realităţii. Dar nu ne mai putem feri de aceste teme numai pentru că duşmanii şefilor noştri trebuie să fie şi duşmanii partidului.

Revin cu întrebarea: există riscul ca lucrurile să se reducă doar la o luptă pentru putere?

Există o soluţie pentru aceste lucruri. Şi Adrian Năstase are dreptul lui de existenţă în partid. Ion Iliescu, alături de toată echipa lui conservatoare venită din vechiul sistem, are şi dânsul dreptul. Problema e că partidul trebuie reorganizat în aşa fel încât să poată fiecare să se exprime. La viitorul congres trebuie gândit, asta e varianta europeană, să fie organizate câteva moţiuni, în jurul unor oameni. Sunt oameni pentru reformă în partid, sunt foarte mulţi.

Îmi spuneţi că d-l Adrian Năstase pe blogul lui a lansat această dezbatere. Este el sau sunt alţii ca el determinaţi să producă o schimbare?

Chiar şi dvs. văd că vă raportaţi la ceea ce a spus Adrian Năstase.
Cu siguranţă că el lansează o dezbatere pentru partid, pentru că vrea să devină preşedintele partidului. Şi este legitim acest lucru. Vom vedea ce spun alegătorii din partid. Vom vedea ce proiect aduce Adrian Năstase. Aş vrea să văd un alt tip de proiect pentru politică. Nu acord nimănui cecuri în alb şi nu mă angrenez în nicio luptă pe baza simpatiei, deşi am o grămadă de prieteni în PSD.

D-le Dâncu, sunteţi de acord cu ceea ce spuneau Mitrea şi Rus, că „această gaşcă a lui Hrebenciuc, Vanghelie“ din jurul lui Geoană ar trebui să fie obligată să plece?

Nu acesta trebuie să fie singurul proiect, dar în mod normal nu aceşti oameni sunt singurii vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă. Aceşti oameni au fost potenţaţi de laşitatea din jurul lor, de laşitatea celorlalţi. Este vorba de supunerea necondiţionată la autoritate. Deci, ar trebui să dispară reflexul laşităţii din conducerea PSD, inclusiv din forurile mai mari, unde sunt mai reprezentativi. Şi alături de asta, aceşti oameni sigur că îşi vor depune mandatul la congres. Se va discuta despre asta. Dacă vor fi aleşi înapoi, înseamnă că acesta este nivelul PSD din acest moment. Deriva a venit din altă parte. Aceşti oameni au beneficiat de un anumit moment al partidului şi au monopolizat resursele şi nimeni nu a vorbit nici măcar în spaţiul public despre asta, deşi nemulţumiţi erau o grămadă.

Dacă Adrian Năstase, de exemplu, va prezenta un proiect care ar putea să vi se pară viabil, l-aţi susţine?

Nu pot să spun decât dacă văd acest proiect.

Dar dumneavoastră, gruparea de la Cluj, veţi depune un proiect?

Va veni cu o variantă, cu siguranţă. Eu personal nu, pentru că nu aş mai vrea să fac parte din conducerea vreunui partid de acum încolo. Vreau să mă ocup de profesie şi de alte lucruri, dar ca militant, ca intelectual de stânga, mă interesează asta şi lucrez la un program.

Aţi vorbit de nenumărate ori despre posibilitatea creării unei alte forţe de stânga. Care ar fi condiţiile care ar duce la aşa ceva?

Eşecul reformei în PSD, revenirea la vechile reflexe, schimbarea pălăriei partidului şi atât, combinat cu o situaţie de opoziţie de dreapta inconsistentă, cum s-ar putea produce dacă nu ne reformăm în acest moment. Plus aceeaşi atitudine a PSD în general faţă de Transilvania, Banat şi de alte zone ale ţării, acelaşi centralism. Deci, aceste lucruri, combinate şi cu un mesaj inconsistent de stânga cu siguranţă că vor determina naşterea unui nou partid. Fără să existe un proiect nepărat, dar se va naşte acest proiect, pentru că există o mare nemulţumire din partea oamenilor care doresc o stângă inteligentă, o stângă curată, care să corespundă la ceea ce se întâmplă acum în lume şi în Europa. //

Interviu realizat de ANDREEA PORA



--------------------------------------------------------------------------------
Comentarii:


1 maria
Domnul Dancu nu se dezminte, observatii pertinente, eleganta in exprimare, ma mir doar ce cauta in PSD ! Am intrat de citeva ori pe blogul lui Nastase, un intelectual rasat, care prin eleganta exprimarii vrea sa te faca sa-i uiti cupiditatea ! D-le Dancu, daca vreti binele partidului,si nu candidati la nici o funcyie, nu faceti greseala de a-i lasa in frunte pe aceeasi Nastase,Iliescu, Hrebe, "Almanahe",...... In rest,s-auzim numai de bine
--------------------------------------------------------------------------------
2 Emil
Dl. Vasile Dancu este unul dintre putinii? intelectuali veritabili ai PSD, atat de atipic incat acum vreo 6-7 ani imi puneam in sinea mea intrebarea - "oare ce cauta omul asta in PSD, nu are un pic de frisoane cand se uita in jur?". Dar asa cum spune chiar domnia sa, timpul iluziilor a trecut. Cat despre proiectul lui Adrian Nastase, sa fim seriosi.
--------------------------------------------------------------------------------
3 Chitu
Din felul in care puneti problema imi dau seama ca sunteti un om cu bune intentii. Eu, ca si dv., desi n-am facut parte din partidul lui Iliescu, cred intr-o politica de stanga, in special in plan economic unde se personalizeaza mai bine partidul sau partidele, numai ca, sincer, la liderii pe care-i are partidul, dati-mi voie sa ma indoiesca de o cat de mica probabilitate sa se schimbe macazul. Obsesia liderilor de partid pentru fondurilor financiare, de la buget, la toate nivelurile institutiilor, e prea puternica pentru a-si permite o clipa de relas doctrinar, de inteleciune colectiva, si pentru a se intreba, simplu si direct: colegi sociali-democrati, incotro mergem noi ? Incrancenarea paroxistica ce l-a cuprins pe Geoana in confruntarea cu Basescu, il transforma intr-o piatra de moara pentru partid. A devenit un personaj anacronic in partid, demagog pana in maduva oaselor, veleitar peste limita rezonabilului, depasit de imperativele prezente de limpezire doctrinara, de purificare a partidului de premize sociale false si de indivizi primitivi. Intr-un partid in care buldozerele de talia lui Vanghelie fac legea, promoveaza valorile si schimba sau mentin liderii de frunte ai partidului, nevoia de a se transa si transparentiza problema doctrinara e departe de a fi macar un deziderat. Eu vad in PSD un impostor in materie de social-democratie, un promotor al valorilor crestine depasite in materie de dreptate sociala, adica al pomenilor, al parastaselor. Lumea moderna de azi stie sa abordeze elegeant si civilizat doctrina sociala in sfera economicului, fiindca asta e cea mai importanta problema in momentul de fata. Penibilele si ipocritele manifestari sociale ale partidului dv., satisfacand pretentiile salariale ale unor categorii in detrimentul altora sau, mai grav, in detrimentul Romaniei pe termen lung, indatorand tara si legand-o de glia intereselor straine, nu poate sa va duca decat la periferia simpatiilor populare si-a puterii. Stiu ca oamenii simpli, alegatorii, nu foreaza prea adanc in semnificatia gandirii fiscale ( de cota unica sau graduala), ei receptand in schimb facila actiune a ceia ce primesc, mai o pomana vanghelizata, cu mici si bere, mai un compromis salarial fata de grupuri de putere sindicala, tolerarea nepermis de mult a unei stufoase si costisitoare mase de salariati bugetari etc. In Romania, ca in orice tara de pe planeta Pamant, se pun doua probleme fundamentale: cum sa prosperam impreuna si cum sa distribuim bogatia intre membri societatii. Saltul calitativ si cantitativ al intregii societati, in sfera economicului, e o problema ce implica societate in ansamblul ei, nu doar guvernul sau puterea in general. In schimb, distributia echitabila a bogatiei, sau saraciei, e una ce tine exclusiv de putere. Or, aici apare problema, nu vrem sa recunoastem ca exista un conflict, inca mocnit, intre diferitele categorii sociale: bogatii si saracii (aici includ si salariatii). O politica sociala inseamna sa se puna mai mult presiune fis
--------------------------------------------------------------------------------
4
Unde se terminã bugetul, se terminã ºi stânga ................pardon!....incepe stinga sa ciripeasca......
--------------------------------------------------------------------------------
5 rizoaicad.arges
Dle Dâncu! Sunt stupefiat ca dvs., ca om de stanga, sustineti “MIZERIA” numita vot uninominal, fie el cu compensare, intr-un tur sau in doua tururi! Parlamentarii trebuie sa promoveze interesele tarii, ale societatii romanesti, iar nu niste interese locale pe care au datoria sa le reprezinte alesii locali: presedintii de consilii judetene si primarii! Caci si in cazul acestei “mizerii”, numite vot uninominal, eu alegator, apartinand comunitatii celor saraci, sau comunitatii celor bogati, trebuie sa aleg, prin votul meu, UN VOT in Parlament care sa reprezinte interesele comunitatii mele, a celor saraci sau a celor bogati. UN VOT in Parlament, pentru comunitatea mea, aleg doar ATUNCI cand votez un partid, nu cand votez un individ, care atunci cand s-a vazut cu sacii in caruta pentru urmatorii 4 ani, trece cu arme si bagaje in tabara adversarilor lui politici, care sunt si adversarii intereselor comunitatii mele. Deci, cel mai democratic si cel mai reprezentativ VOT, este votul proportional pe lista de partid, situatie in care vor fi sigur reprezentate cele doua mari comunitati sociale, cea a saracilor si cea a bogatilor, prin stanga si dreapta, precum si alte subcomunitati. CEA MAI MARE MANIPULARE de dupa 1989, a fost aceea de a-i determina pe alegatori sa sustina “MIZERIA” de vot uninominal si, culmea, sa aiba impresia ca au o reprezentare parlamentara, pentru comunitatea lor, mai buna (!) decat in cazul votului pe lista de partid! Mai departe impartasesc observatia comentatorului “Chitu”, care ar trebui sa se afle ca lozinca-indemn de urmat in orice incapere a partidelor de stanga: “(Transcriere libera) Doctrina sociala de stanga trebuie sa se manifeste in sfera economicului, si nu, ipocrit, satisfacand pretentiile materiale ale unei categorii in detrimentul altora sau, si mai grav, in detrimental tarii pe termen lung, legand tara de glia intereselor straine"! Partidele de stanga, deci si PSD-ul, au/are datoria de a sustine orice idée care conduce la mai multa dreptate si echitate in societate, care poate elimina haosul si coruptia si care poate schimba comportamentul social al indivizilor! Acum doua zile s-au impliit 17 ani (!) de cand am prezentat Parlamentului solutia Juramantului implicativ (J.i.), care poate aduce societatii romanesti o renastere generala! Nesimtirea celor carora m-am adresat de atunci si pana astazi, politicieni, ziaristi, activisti civici, este cat Himalaia de mare daca aceasta solutie nu a ajuns nici la cunostinta opiniei publice! Un lucru este absolut sigur, si anume ca nimic nu se va schimba in Bine in Romania, atata timp cat clasa politica si Administratia tarii, de la Presedinte pana la ultimul functionar, nu vor primi “botezul” acestui Juramant! Partidele de stanga, deci si PSD, daca se afla in slujba dreptatii si reprezinta interesele comunitatii celor saraci, au/are datoria de a imbratisa ideea J.i. , si de a-l promova cu toata forta in viata societatii romanesti! Textul Juramantului implicativ, ce trebuie a

Un an mai bun!

La multi ani, dragi prieteni! Anul acesta am primit atatea sms-uri de felicitare ca m-am intrebat oare de unde vine aceasta dorinta de a trimite un gand spre celalalt. As fi inteles daca am fi castigat alegerile (Eu sau partidul), atunci oamenii isi aduc mai repede aminte de tine, cu sau fara interese ascunse. M-au sunat si mi-au trimis sms-uri aproape 1000 de oameni si dincolo de greutatea de a raspunde acest lucru nu poate decat să ma facă fericit. Nu vreau să speculez in legatura cu situatia de invinsi a unora, oameni care si-au adus aminte de mine desi nu ma mai sunaseră de 1 an si jumatate. Nu voi vorbi nici despre invingatorii de acum care altadata ma sunau cu speranta doar, doar voi avea pentru ei o cifra care sa le intretina speranta de a se apropia de ciolan. Cand cineva iti trimite un semn, un gand bun, nu trebuie sa te intrebi de ce a facut-o pentrucă gestul cautării aproapelui este mai important decât motivul lui. Cautand să ne explicăm un gest sau altul poate pierdem momentul in care cineva are nevoie de ajutor sau altcineva vrea, pur si simplu, să ne lumineze cărarea prin intunericul singurătăţii sau să-si audă vocea ca si cum nu ar fi singur. Relatia cu altul se naste dintr-o nevoie, dintr-o cautare pe care de multe ori n-o intelegem si tânjim după ceva pe care nu l-am vazut, nu l-am auzit, nu l-am simtit. Acel ceva pe care il vrem si uneori nu suntem siguri ca daca l-am intalni l-am recunoaste. O lipsă, o asimetrie a fiintelor noastre care ne impinge să ratacim spre altii intru gasirea unui gest, unui gand, unui zambet, unei imbraţisări. Imi pare fascinanta orice intalnire cu celalalt, cred ca existentialistul care a spus ca "Infernul sunt ceilalti" a vrut doar sa para interesant. Oricite rani sau dezamagiri ai aduna de pe urma cautarii celorlalti, nu există nici un motiv să te opresti, nu există nici un motiv să nu mai cauti sau să nu te mai cauti pe tine in asemănarea cu altul sau in tăioasa deosebire de celalalt. Tuturor va multumesc pentru lumina de gand trimisă spre mine si va imbratisez cu aripile acestui cantec care vorbeste despre iubire, prietenie, solidaritate. Puneti voi cuvintele! Va doresc un an in care să nu va opriti din speranta ca in fiecare trecator ati puntea intalni pe cel mai bun prieten al tau.

http://www.you-tube.ro/makis-abianitis-love-secret-v211328.html

O felicitare de la Maria, din Amsterdam

Draga Vasile,

M-am gindit la tine azi dupa ce am primit un mesaj extraordinar de la B G.
Iti forwadez textul si tie: "In Ajunul Craciunului, pe History Channel, intr-un foarte bun documentar despre Atena, l-am auzit pe poetul Tony Harrison spunind, la Delphi, un lucru extraordinar: e mai bine sa construiesti din pietre inegale, nu din caramizi regulate, deoarece, la un cutremur (iar noi construim tocmai pe cutremure!), pietrele inegale "joaca" intre ele si se asaza mai bine, pe cind caramizile se vor rupe tocmai pentru ca sint regulate, deja perfect imbinate, nemaipermitind niciun "joc": inchise la devenire, la hazard. Genial!"

Acest statement vine ca o continuare a unui studiu despre vizualizarea formei distrugerii pe care l-am inceput de curand pornind de la o asertiune filosofica a lui Sloterdijk: "Tot ce se distruge ia de cele mai multe ori forma unei piramide sau a unui con, sau chiar a unui munte". Nu trebuie o cercetare prea atenta pt ca sa constati ca tot ce este forma naturala se naste din tensiunea inegalitatilor pe cind tot ce este articulat si imaginat de om este prin excelenta fragil supus din nou tensiunilor de a deveni piramida, con sau munte la primul cutremur...
Sintem deci complet aiurea setati, ne dorim sa fim perfecti fara sa realizam ca perfectiunea inseamna de fapt vulnerabilitate maxima.

Asa ca Vasile iti propune sa ne bucuram ca sintem inegali cu noi insine, cu cei din jur si mai ales inegalabili in Univers! Din aceste inegalitati- rezulta charisma-ca forma sensibila a magnetismului personal.
Cum tu te-ai dovedit public si ca super profesor de charismatologie, nu-mi ramine decat sa te rog sa impartasesti frateste kilogramele de charisma in exces si sa-mi pastrezi si mie un dram :)

Sarbatori egal fericite!
Cu drag

Maria

MULTUMESC, PRIETENI!

Va multumesc tuturor celor care m-ati votat in ancheta Antena 1 Cluj Napoca si Foaia transilvana dar mai ales celor care, in toată viata mea, ati ajutat să nu moară dorinta intalnirii cu celălalt şi cautarea luminii care este, uneori, ascunsă destul de bine in fiecare suflet, in orice spirit. Voi ma ajutati sa nu innebunesc de singuratate, să nu ma scufund in egoism, să zbor ca si cum as fi şoim, sa dau sfaturi ca si cum as fi întelept. Slabiciunile voastre ma ajuta să fiu tare, iar slabiciunile mele sunt acoperite de gesturile voastre de sprijin. Datorita voua marsaluiesc spre moarte cu frenezie, trăiesc si ma bucur de viata cu inconstienţă de prunc. Doar cu voi, alături, pot să lupt cu nedreptatea, cu ticăşia şi mizeria, sau să mă ridic de jos cand m-a lovit deznadejdea.

Suntem ingeri cu o singură aripă si nu putem să zburam, nu ne putem ridica din noroi, decât imbrăţişaţi. Va imbratisez cu drag, va multumesc pentru voturi si pentru gândul vostru indreptat spre mine.

Va doresc Sarbatori fericite! Craciun luminos!


Vasile Dancu (zis Carismaticul)









Vasile Dâncu, cel mai carismatic bãrbat clujean


Categorie: Eveniment Autor: Iulian Pop Data: 23.12.2009 Ora: 17:46

Sociologul, primarul și antrenorul, în preferințele cititorilor ftr.ro

În cadrul emisiunii Cucurigu de la Antena 1 Cluj, campania derulatã în ultimele douã luni de postul de televiziune și de cotidianul Foaia transilvanã și-a desemnat câștigãtorul. În urma voturilor primite din partea clujenilor, sociologul Vasile Dâncu a fost desemnat “cel mai carismatic bãrbat al Clujului”. Acesta a obținut în final 440 din cele 1.759 voturi exprimate, 25 de procente.

Vasile Dâncu a declarat, mai în glumă mai în serios, că premiul acesta este cel mai important din cariera sa. „Le mulțumesc tuturor celor care m-au votat. Dintre toate distincțiile primite de-a lungul vieții, este cea mai valoroasã. Mã bucurã cel mai tare. Este un semn cã nu greșesc atunci cînd investesc în oameni. Solidaritatea cu cei slabi poate fi de asemenea o valoare. Le mulțumesc și mã bucur în primul rînd de faptul cã orașul nostru tinde sã devinã unul modern. Unul care sã nu mai fie impãrțit între români și maghiari, ci unul în care trebuie să trãim împreunã”, a spus fostul ministru pentru Antena1 Cluj.
El a explicat ce înseamnã pentru el carisma, calitatea care l-a propulsat pe primul loc în topul format de clujenii care au votat pe ftr.ro și pe antena1cluj.ro. “Carisma este o formã a reciprocitãții: ai ajuta pe oameni sã se descopere este o formã de carismã”, crede fostul președinte al PSD Cluj.

Primarul pe doi, antrenorul pe trei

Pe locul al doilea s-a clasat primarul Sorin Apostu, cu 337 de voturi, adicã 19%. Într-o perioadã povare medaliilor de la gît începe sã-l apese, primarul orașului a primit-o bucuros și pe cea de argint, de la Antena1 Cluj și de Foaia transilvanã. Pe poziția a treia în topul carismaticilor clujeni s-a situat antrenorul celor de la Universitatea Cluj, Cristian Dulca, cu 221 de voturi, ceea ce reprezintã 13%. În top 10 au mai intrat, în ordine: senatorul Marius Nicoarã, omul de afaceri Paszkany Arpad, directorul AJOFM Cluj Daniel Don, Președintele Consiliului județean, Alin Tișe, șeful poliției, Ioan Pãcurar, patronul clubului Diesel, Mircea Buteanu, și senatorul PSD Alexandru Cordoș.

La începutul campaniei, clujenii au selectat 20 de personalitãți ale vieții publice locale, iar pe parcursul campaniei, în funcție de numãrul de voturi, zece dintre aceștia au pãrãsit competiția. Antena 1 Cluj și Foaia transilvanã le mulțumește celor care și-au fãcut timp pentru a-și exprima votul în cadrul campaniei și au stabilit în final deținãtorul acestui titlu onorific de cel mai carismatic bãrbat al Clujului.


TOP 10 Carismatici clujeni

1. Vasile Dâncu – sociolog
2. Sorin Apostu – Primar
3. Cristian Dulca – antrenor “U”
4. Marius Nicoarã – senator PNL
5. Paszkany Arpad – finanțator CFR Cluj
6. Daniel Don – director AJOFM
7. Alin Tișe – președintele CJ
8. Ioan Pãcurar – șeful IPJ Cluj
9. Mircea Buteanu –patron Diesel Café
10. Alexandru Cordoș – senator PSD

“Ai ajuta pe oameni sã se descopere este o formã de carismã”, Vasile Dâncu

Despre Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale.

Desigur, alegerile au fost fraudate, dar nu duminica, 6 decembrie.

Este un subiect atât de important încat ar trebui să-l scriem cu majuscule şi să-i inventam o siglă. Să-i zicem MFA (sau MFAP – Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale). Ca JO pentru Jocuri Olimpice, SOV pentru Vântu, sau RSR pentru România eternă. Imaginaţia politicienilor, încordată la maximum, a propus chiar ca să cerem să vină alţii să ne organizeze alegerile, cei din UE sau Consiliul Europei, aşa cum meciurile de fotbal, tot mediocre, sunt arbitrate de fluieraşi străini. Alţii au propus să le repetăm, unii sa-i suspendăm pe cei care au câştigat, nu ar fi fost exclus să propunem criterii de temperament pentru validarea candidaturilor sau modalităţi de acordare a cartonaselor galbene şi roşii.

Este nefiresc să cheltuim atîta energie, doar suntem în ţara lui Caragiale şi totul trebuie luat în râs, ca un semn de normalitate. Noi dacă ne raportăm la ceva cu seriozitate este un semn că s-a stricat ceva acolo in miezul României profunde. Mai ironic, mai serios, cu tristeţe chiar, trebuie să recunoastem că fraudarea alegerilor este un mod de a face politică în Romania. Nu doar in campanie, prin tot ceea ce facem, noi toţi, politicieni, partide, instituţii ale statului şi cetăţeni.
Au fost fraudate alegerile?

Răspunsul îl ştim cu toţii, nu este un secret pentru nimeni. Alegerile sunt fraudate de douăzeci de ani, sistematic, cu nonşalanţă, fără de ruşine, ca un act de normalitate politică. Deşi îi înţeleg tristeţea lui Mircea Geoană, voi spune că din complotul fraudării alegerilor face parte şi invingătorul, dar şi invinsul. Si publicul, dar şi cei absenţi. Victime inocente sunt doar copiii si adolescenţii, ei si viitorul lor. Toti participăm la o mare fraudare in care, in spirit national, ne furăm căciula ca şi tehnică electorală cotidiană.

Când este vorba de metodele de cîştigare a alegerilor atunci nu există politician care să fie capabil a renunţa la o candidatură sau la un mandat atunci cînd simte că nu va putea face ce promite sau nu este in stare să facă nimic din ceea ce a spus în campanie. De două decenii oamenii merg la vot cu speranţă, dar statul pe care îl iau politicienii în stapînire este din ce în ce mai puţin capabil să asiste sau să provoace dezvoltarea si cresterea nivelului de trai.

Ne mai trebuie şi alte argumente ale fraudării alegerilor din ultimii 20 de ani? Nu am un camion de dovezi, doar niste observatii de bun simt (nu din Romania Bunului Simt)

1. Cand 67% dintre români cunosc cazuri în care se oferă ceva material pentru a se vota cu un candidat si 20% spun că au primit ei înşişi sau cineva din familia lor, atunci este clar că sistemul va rămâne viciat şi până nu se va scrie în lege, foarte clar, că mita electorala, inafara unui petec de hartie sau un compact disc ori DVD cu programul candidatului, se pedepseste cu puşcărie vom rămâne la stadiul în care suntem şi nu are rost să ne mai enervăm la televizor;

2. Fraudă este si modul în care se face bugetul în orice an electoral, indiferent de regimul politic, modul cum se planifică cheltuielie si vestita Ordonanţă 7 si toate formele prin care sunt cumpărate comunităţi intregi cu drumuri, podeţe care se duc repede pe Apa Sambetei, asfalt electoral si bani pentru biserici şi pentru predica din duminica votului;

3. A alege, a vota este un surogat pentru a actiona in spatiul politic. Oamenii merg si votează, optimismul social creste cu vreo 15-20 de procente si toată lumea asteaptă să se intâmple ceea ce îşi doresc. Nimeni nu le spune oamneilor că nu ajunge să votezi pentru ca să poţi trăi mai bine. Nici faptul că atunci când vezi că politicienii sau partridele votate ce nu fac ce au promis trebuie contestate prin actiune energică, prin referendumuri, ONG si orice forme de protest care le poate revoca mandatul pe care l-au luat prin fraudă, minţind in cadrul contractului social în care au primit voturi in schimbul unor promisiuni;

4. A propos, vorbeam alegere, atunci când nu avem o alegere veritabilă votul este alterat, nu are cum să-şi producă efectul. In cele mai multe alegeri nu avem programe alternative, o alternativă la prezent sau o alternativă la proiectul adversarului. Se promite aberrant, orice, fără discernământ. Se alege intre oameni, sau parcă şi mai grav, oamenii aleg constient între două rele. 46% dintre romani au spus după această campanile că sunt de acord cu ideea că alegem răul cel mai mic pentru că toţi politicienii sunt corupţi, iar 26% sunt de acord că este o expresie un pic prea dură, dar are un miez de adevăr;

5. Frauda este şi aşa zisa dezbatere stanga - dreapta, cel puţin la noi, mai degrabă motiv de demarcatie a unor sfere de influentă si interese, dar nu şi premise pentru viziuni asupra viitorului. Vreo 25-30 de procente dintre cetăţeni se declara a fi de stânga sau de dreapta si mai putin de 10% dintre ei pot gasi elemente de diferenţiere, adică justifica optiunea. Ceilaţi sunt altceva, sunt majoritatea, sunt poate independenti sau electroni liberi, pe ei cine-i reprezintă? Ei nu au drept de reprezentare mai ales că independentii nu beneficiază de condiţii egale cu reprezentantii partidelor pentru a se inscribe in alegeri. Pentru ca un independent să se inscribe intr-un colegiu are nevoie de 100000 de semnaturi iar unul de pe lista doar de cateva mii.

6. Votul se fraudează si atunci când indecişii hotărăsc, cum a fost şi cazul acestor alegeri. Ei indecisi, adică cei care nu au o viziune, nu au informaţii, nu-I cunosc pe politicieni sau acţiunile lor, ei sunt cei care se hotărăsc in campanii, in ultima saptămână sau chiar în ziua votului. Multi decid in cabină sub impresia unei imagini sau a unui impuls de moment. Si-asa doar 22% dintre români au spus că au aflat ceva relevant despre candidaţii la Presedinţia României în această campanile, restul stiau totul sau, mai précis, nu au fost interesaţi de nimic. Nu Diaspora a hotărât cine va fi Presedintele, indecişii au hotărât.

7. Votul fraudat provine şi din faptul că se confruntă viziuni diferite despre functia de Presedinte. Nu este adevarat că oamenii il aleg pe cel pe care-l consider a fi cel mai potrivit pentru un standard pe care l-am stabilit noi toti, in unanimitate, sau macar in majoritate. Daca ar exista un portret robot, atunci am “masura” candidaţii cu aceste măsuri omologate. Nici pe departe, este vorba de viziuni diferite, oamenii nu votează pentru aceeasi Românie. O demonstrează distributia geografică: in interiorul arcului carpatic si in diaspora europeană o culoare, inafara arcului carpatic o altă culoare politică. Este o fractură adîncă ce tine de sărăcie, de libertate de gandire şi viziune fată de stat.

8. In Romania, inteleapta lege zisă uninominală face ca in colegii oamenii pot vota un om care sa-i reprezinte, dar calculatorul il alege pe cel de pe locul trei sau cel de pe locul doi, după o procedura care cică asigură mai bine diversitatea politică. Invingătorul poate rămâne doar cu afisele de campanile amintirii si poate cu frustrarea că a fost admis fără loc în sistemul politic;

9. Votul este fraudat şi atunci când cei alesi işi schimbă partidul după ce au fost alesi sau cand se schimbă orientarea politică. Tot fraudă a vointei poporului este şi atunci când partidele impun pe liste in colegii din provincie paraşutati de la Bucuresti, fara legatură cu comunitatile respective sau cu ethosul acelor locuri. Mulţi din acei oameni vin rar in colegiu si se simt datori doar fata de oligarhia partidului care i-a propulsat pe un loc eligibil.

10. Votul este cheia de boltă a democraţiei, oamenii cred că votează în cadrul si pentru consolidarea unui sistem egalitar. Nimic mai fals, este un sistem egalitar care perpetuează inegalităţile. Alegerile sunt periodice, dar nu schimă sistemul politic, ci doar ocupantii birourilor; libertatea cuvântului este inutilă datorită lipsei de acces la tribune care să facă vocea auzită, iar libertatea presei este temperată de monopoluri si concurenţa marilor grupuri finaciare.

11. Oamenii merg să voteze pentru a crea o majoritate. La noi, criza din această toamnă a avut in centru obsesiva cautare a majorităţii. Unii au stricat-o, alţii au facut alta si tot asa … Votul crează, de fapt, o minoritate care devine stăpâna statului, ocupă posturile si guvernează clientelar. Când se stabilizează un guvern, se uită repede de descentralizare, subsidiaritate activă si participare la decizii. Dacă am spune oamenilor cinstit: veniţi la vot ca să vă alegeţi o minoritate care vă va conduce următorii ani ar fi mai cinstit, măcar avertizaţi fiind nu am mai putea spune că este vorba de o fraudă. După orice vot, majoritatea cedează in faţa minorităţii.

12. Votăm pentru schimbare, este o frază tip pe care o spun şi politicienii şi alegătorii. Dar în cea mai mare parte este o minciună. Niciuna din marile schimbări nu s-a făcut prin vot, nici reforma socială, nici cea politică, nici schimbările . Votul nu schimbă direcţia maşinii guvernamentale, nici mersul unei societăţi. Au murit multi oameni in decembrie 1989, a fost mereu nevoie in istorie de revolutii, rascoale, războaie pentru ca să se schimbe ceva


Putem găsi multe alte argument ale alterării, fără să mă refer la mestesugitele metode de a fura la urne pe care le publică ziarele din cand in cand si pe care partidele (toate) le transmit cu grija la organizatii cu motivatia că sunt indicatii pentru a preveni hoţia celuilalt. Aici Victor Ponta, în supărarea lui de a doua zi, a spus un adevar major: concurenta este intre masinării de fraudare, unele câstigă, altele pierd. Restul sunt doar chestiuni de stil. De ce să mai activăm Curtea Constituţională, să o mai punem la lucru, acolo sunt niste juristi venerabili care au facut multe servicii politicii din ultimele 4 -5 decenii si au si ei dreptul la odihnă si liniste, alaturi de un salar mare combinat cu o pensie dodoloaţă. Iar dacă o facem sper că bieţii judecatori de la CCR primesc diurnă pentru zilele în care îi batem la cap cu intrebarile si neliniştile noastre.
Desigur, mereu sunt fraudate alegerile. Nu la urne, nu din organizarea procesului de vot apare frauda cea mare, falsificarea democratiei.

Stim asta, nu facem nimic pentru a moderniza statul, institutiile si sistemul politic. Politicienii se plâng doar atunci când pierd, se enervează doar când pierd la mustaţă sau când le trebuie o justificare. Ca si simpli cetăţeni ne place să credem că acei care ne guvernează nu ne merită, ei, guvernanţii cred că ar merita un popor mai bun, noi le zâmbim si participăm la bai de multime, ei se ingrijorează retoric ne întind mâna si după aceea se dezinfectează cu spirt. Uite asa, din fraudă în fraudă, din simulare in simulare, dintr-o minciună în alta, impingem căruţa tricoloră spre râpa istoriei.

Patologia politica a excesului.

Cum a putut pierde Mircea Geoană?

Ma întreb cum a reusit Mircea Geoana sa piarda dupa ce coalitia care-l sprijinea a reusit, la cateva zile după turul I, sa ajunga la o diferenta linistitoare.

Toate mergeau linistit spre o victorie facilă. Traian Basescu nu avea prea multe mijloce pentru a ridica tensiunea electorala, mai ales pentruca fusese fixat in stereotipul conflictualist, o eticheta care,bazandu-se pe comportamentul de jucator, il priva pe Presedinte de posibilitatea de a declandsa un scandal. O modalitate ar fi fost dezbaterile directe, dar aici Geoana actionat inteligent: a acceptat doar strictul necesar, adica o singura dezbatere.

Cum din dezbaterea anterioara Mircea Geoana ieșise bine, nu era de asteptat nici o surpriza. Presedintele era prizonier, iar Alianta electorala putea sa-si calculeze șansele aproape aritmetic. Trebuia doar tras de timp si lasate lucrurile să curgă.
Nu erau necesare gesturi bruste, poate ca nici publicarea obsesiva a sondajelor, corecte, cu Basescu la mare distanta sub Geoana nu trebuia facuta. Doar o prezenta eleganta, pacificatoare, exemplificare a linistii si stabilitatii viitoare.

A aparut atunci ceva care a burversat totul, iar Mircea Geoană poate ca nici nu este vinovat pentru asta, nici el si poate nici echipa de strategie de campanie.
A devenit invingator si cei din jurul lui au incepuit sa se miște pentru a aduce o contributie la victoria finala. Daca-l cunosc bine pe Hrebenciuc el nu cred ca a gandit asta. El parca știa sa astepte, să stea camuflat, sa nu se expuna aiurea. Poate ca aici lucrurile i-au scapat de sub control pentru că fiecare a vrut sa arate ca este cel care l-a ajutat decisiv.

Domnul Patriciu l-a ajutat cu filmuletul de la Ploiesti, iar televiziunile partenere l-au dat de atîtea ori pâna ce toata lumea s-a excitat prea tare (unii contra, altii pro) dar daca tragem linie cei mai multi au ajuns la concluzia ca este fals si unii deja s-au hătarât sa merga la vot.

A venit apoi altcineva care l-a dus la Timisoara, in loc sa-l duca la Alba Iulia. Considearata ca indecenta, alianta semnată la Timisoara i-a activat impotriva pe anticomunisti, anticomunuisti care nu fusesera foarte sensibili la mesajul lui Traian Basescu.

In acel moment inca era Presedinte. Dar a venit ultima dezbatere si vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Putea sa recunoasca faptul ca l-a vizitat pe omul de afaceri de 1000 de ori, nu s-ar fi creat o asemenea emotie. Dar fusese cu o zi inainte, s-a dus noaptea si mai ales.... a confirmat mesajul central al Presedintelui: este o copie, este jucarie, nu este autentic.

Unele alegeri le-a facut el, dar cele mai multe le-au facut altii. Probabil au fost facute cu buna intentie, ori dintr-un pragmatism exagerat, dar este cert ca au fost greseli enorme.

De ce nu au putut să astepte sustinatorii lui, de ce nu au avut rabdare?

Cred ca suferim in politica romaneasca de o patologie a excesului, dublata de o adictie de conflict. Strategiile de conflict, nu cele de cooperare, reprezintă regula in politica romaneasca. Parca este o dependenta de violenta, o adictie de adrenalina, dopamina, serotonină. Ca si adictia de jocuri de computer, coportamentul adictiv fata de conflict da o puternica emotie si implicare personală, un surplus de emotie si un fel de surogat de realitate.

Violenta politica si conflictul sunt importante si pentru ca stimulează o anumita solidaritate si pot loc de proiecte politice.

Presedintele a fost de nerecunoscut in campania de pana la primul tur. Toti spunea ca nu il recunosc, ca nu mai are forta, nici energie. In ultima dezbatere parca a inviat. Oamenii l-au recunoscut, era el, fara insa a avea timp sa se enerveze pe strategia lui de conflict. Oare a fost asta o strategie? Nu stiu, poate.

Cred ca marea arta a strategului este sa stii sa-ti infrânezi instinctul de a ataca, de a declansa prematur atacul sau violenta.

Nu-mi place să citez din Sun Tzu, dar batranul chinez are dreptate din nou: Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic.
De ce am uitat noi adevarurile acestea simple?

8 decembrie 2009
PS
MULTUMESC SUTELOR DE PRIETENI CARE M-AU SUNAT SA MA FELICITE PENTRU MUNCA FACUTA DE ECHIPELE IRES SI CSOP LA EXIT POLL. CELOR CARE NE INTREABA PE MAIL CUM AM REUSIT LE SPUNEM CA A FOST MUNCĂ ISTOVITOARE SI RABDARE.

REMEMBER

Vasile Dâncu: Transilvania va decide preşedintele României
16 Iun 2009 Codruta Simina | 3707 vizualizari
Subiecte: Transilvania Nord, UDMR, Bucurestiul, Romaniei, Vasile Dancu foto(1)
Fostul strateg al Grupului de la Cluj, Vasile Dâncu, spune că bătălia pentru preşedinţia României se va da în Transilvania şi îl dă câştigător pe acel candidat care va reuşi să “strice echilibrele” în zonă. Spectaculoase sunt previziunile lui Dâncu pentru următorii 10 ani: vom avea parte de bătălii surpriză, o “revoluţie pe Internet”, dar şi de un scenariu în care un candidat regional ar putea face şi desface jocurile politice pentru România.
16 Iun 2009 Vasile Dancu


Cât contează Transilvania în alegerile prezidenţiale de anul acesta?

Bătălia se va da în Transilvania, aici cred că va fi un punct-cheie, cei care vor reuşi să strice actualele echilibre de aici vor câştiga. Cine va obţine în toamnă cel mai bun trend pe Transilvania, acela va câştiga.

Când spuneţi că Transilvania va decide preşedintele, la ce vă gândiţi? Care sunt criteriile pe care le aveţi în minte?

Primul criteriu este că Transilvania are un electorat pe care aş vrea să-l numesc autonom. Sociologic vorbind este autonom. În sensul că nu poate fi dus la vot cu zahăr şi ulei, cu autobuzele, din secţie în secţie.
Publicitate


În mai mare măsură, oamenii au nişte criterii mai clare atunci când evaluează un candidat şi un partid, au şi o gândire oarecum mai globală. Nu se raportează numai la omul lor, de acolo, ci şi la partidul pe care îl reprezintă. În alte locuri, omul este foarte important şi este votat fără să se ţină cont de altceva, aici avem o anumită raţionalitate de vot şi o autonomie a deciziei, care depinde de performanţa candidaţilor. Oamenii se uită în programele politice ale candidaţilor mai mult decât în alte părţi probabil. Mi se pare că şi memoria este mai lungă, memoria socială, parcă avem mai multe noţiuni despre ce s-a întâmplat în trecut decât în alte părţi. Astea sunt indicatori ale unui electorat care, cred eu, e din ce în ce mai matur.

Pe de altă parte, dacă ne uităm în ultimii ani la orizontul de aşteptare al transilvănenilor care merg la vot, o să vedem că are o diferenţă faţă de publicul din Moldova şi din Sud. Este o chestiune esenţială. În Moldova şi în Sud avem cereri de resurse, am putea să le numim aşa generic, directe, bani de la Guvern, să li se facă drumuri şi alte lucruri. Pentru Transilvania, revendicarea este de libertate. Şi înţeleg prin asta următoarele lucruri: vor mai multă autonomie locală, vor să fie conduşi de oamenii lor, vor mai puţină influenţă din afară, mai puţine restricţii, vor să-şi poată valorifica iniţiativele, sunt revendicate proiecte, autostrada Transilvania, este un proiect mare, este şi un proiect politic, a fost îndelung vehiculat ca proiect de toate partidele şi din punctul ăsta de vedere devine un proiect revendicativ: “Asta mi se cuvine”. Dar în rest, ceea ce ar trebui să stimuleze politicienii de la Bucureşti care vor să ia votul aici este ceea ce am putea numi un anumit spirit comunitar. Şi există în Transilvania un anumit spirit comunitar care ar folosi în campanie.

Rezultatele alegerilor de duminică schimbă cu ceva dinamica obişnuită a electoratului transilvănean de până acum? Este vreun candidat favorizat de rezultate?

Nu cred. Practic, votul a rămas la fel. Singura creştere, România Mare, nu a avut epicentrul în Transilvania. Aici este acelaşi echilibru. Aceeaşi disproporţie între PDL şi PSD. Nu este nimic deosebit aici, nu avem un trend de creştere al nimănui. Singurul lucru relevant de aceste alegeri a fost capacitatea şi forţa de a mobiliza votanţi. Şi, se pare, PSD şi PDL sunt la egalitate. Diferenţa, în toamnă, o va face omul, candidatul.


Cum ar trebui să se muleze campania de anul acesta pe criteriile pe care le-aţi enunţat? Ar trebui să existe campanii specifice pe zonele istorice?

Obama şi-a segmentat electoratul pe 22 de segmente, combinând criteriul geografic cu politică, rasă, religie, tipul de şcoală. Segmentarea noastră regională este foarte importantă. Există un profil al zonelor, şi asta este foarte important. Ar trebui respectat. Niciodată nu am avut campanii diferenţiate. Am avut campanii naţionale cu un profil centralizat, şi ca expresie, şi ca organizare. Şi acum vor fi, probabil, tot centralizate. Dar s-ar putea să nu fie la fel. Am văzut, candidaţii acuma, Băsescu a abordat zonele oarecum diferenţiat, a făcut vizite în anumite zone, a abordat zona maghiară într-un mod specific, depinde ce rezultate va avea. Am văzut că Mircea Geoană a recunoscut, la Braşov, că întotdeauna Bucureştiul a greşit faţă de Transilvania, că n-a sprijinit destul o strategie specifică pentru Transilvania, şi acuma că vrea să încheie campania, în 4 iunie, la Cluj.

Transilvania este diferită din perspectiva unor arii culturale, este inegală. Avem zone în Transilvania de Nord, de exemplu, cum este Bistriţa, Sălaj, Maramureş, care este o zonă care intră într-o arie culturală apropiată de zona Bucovinei, o zonă în care PSD, de exemplu, are o anumită preponderenţă, sunt zone în care şi UDMR are un anumit tip de profil, civic mai degrabă. Ar mai fi că discursul naţionalist în Transilvania va fi preponderent şi în campania asta, mai ales în judeţele cu majoritate maghiară, unde se va naşte o tematică de reacţie, unde şi UDMR face campanii autonomiste, mai degrabă.

În afară de Traian Băsescu, care a fost preşedinte în exerciţiu, nu putem să spunem despre mesajele specifice, pentru că din politica unui preşedinte, poţi să ai o idee. Ceilalţi candidaţi nu au avut încă lansare de program, în afară de discursuri politice nu avem diferenţă, ele apar când vezi programul politic. Asta a fost marea problemă a politicii noastre, din păcate, întotdeauna, candidaţii, când vin la Cluj, simt nevoia să spună ceva naţionalist. Este o chestie de etnos, nu de etos. Etosul transilvan trebuie pus în program, deci trebuie să vină cu programe de descentralizare, să arate că cred în ea şi că pun asta în programe.


S-a vehicult, în ultima vreme, şi scenariul unui candidat al regiunii, al Transilvaniei, care să “strice jocurile” candidaţilor naţionali. Este posibil un astfel de candidat?

Eu am experienţa conflictelor cu Bucureştiul, al unui oarecare transilvanism pe care l-am promovat, sau regionalism, câteodată destul de prost înţeles, mai ales de cei de la Bucureşti, nu cred că acum. Este prea devreme pentru candidaţi care să susţină profilele regionale. Dar cu siguranţă că la următoarele alegeri acest lucru va fi. Pe măsură ce dispare fobia asta a regionalizării, şi asta dispare foarte încet, odată cu integrarea în UE, cu faptul că logica expansiunii europene este din regiune în regiune, de aia sunt programe microregionale. Dacă noi nu vom mai pune în opoziţie statul naţional cu regiunea. Pentru că nu este nici o opoziţie între statul naţional şi regiune, absolut nici o opoziţie, doar că unii de la Bucureşti, de exemplu, au beneficii directe din acest lucru. Le convine să tot agite spaima asta a regionalizării. Şi asta va dispărea.

Un discurs al unui candidat ardelean cu specific de discurs transilvănean nu ar afecta cu nimic statul român, pentru că în spate există un patriotism sănătos. Iar patriotismul ăsta sănătos ardelean este născut de societatea civilă din 1780 şi ceva până acum. Deci noi am câştigat cu greu drepturile noastre în Transilvania. De jos în sus, nu de sus în jos. Ar fi o dovadă de înţelepciune dacă de la Bucureşti s-ar promova diferit un pic politica.

Vă antrenaţi pentru o astfel de candidatură?

Nu mă gândesc la o astfel de candidatură, nu am vise politice de genul ăsta în acest moment, dar probabil că cineva va trebui s-o facă la un moment dat. Asta este o chestiune politică ce ţine de substanţa mentalului colectiv, până la urmă, sigur că ardelenii sunt reprezentaţi, tot mai des în ultima vreme, pentru că am fost prost reprezentaţi în primii 10 ani, avem acum primul ministru, asta deschide apetitul pentru a fi reprezentaţi. Se va ajunge, probabil, să ceară să fie reprezentaţi de un program care să-i reprezinte pe ei. O etică, un anumit tip de legătură dintre comunitatea locală şi centru, anumite tipuri de legi, chestiuni legate de investiţii şi, este ceea ce se numeşte în spirala revendicativă: pe măsură ce vor vedea politicieni care ajung la nivelul de vârf se va deschide acest apetit de a fi reprezentaţi. Oamenii vin la mine, la Ioan Rus, acuma, şi ne întreabă cum ar trebui să facem astfel încât să ne fie reprezentate interesele direct, deci există acest apetit.

E şi un complex istoric, dar în principal este o fobie care va dispărea. Însă e prematur acum pentru un asemenea tip de candidatură. Din păcate, modul acesta în care puterea de la Bucureşti nu se preocupă să avanseze astfel de regionalizări şi apoi punţi între regiuni ca Autostrada, cum să spun, pe noi ne preocupă să ajungem la Bucureşti cât mai repede, dar am ajuns să ajungem la Viena mai repede. Eu mi-am dat seama că, în ultimii ani, la nivel de mental colectiv, în Transilvania a dispărut genul acela de abordare etnică ce a coincis cu dispariţia partidului extremist din Parlament. Pe de altă parte, există un naţionalism transilvănean care se traduce prin respectul naţiunii, respectul românităţii, care ar trebui să se facă şi la Bucureşti, pentru că ardeleanul este de părere că identitatea naţională nu ne-o respectăm în primul rând noi, la Bucureşti. Şi la Budapesta trebuie să fie respect, şi în Harcov.

PDL a câştigat în Transilvania cu anticomunism şi antisistem, pe care le-a făcut-o Traian Băsescu, pe de altă parte cert a fost şi faptul că au distrus nişte tabuuri, au vorbit despre nişte lucruri de care ceilalţi se fereau să vorbească. Includ aici descentralizarea. Acum, de exemplu, Boc are şansa de a arăta că aceste discursuri pot fi aplicate. Sau dacă crede cu adevărat în ele. Deocamdată, autostrada Transilvania nu prea a mers.

Eu cred că, dincolo de faptul că nu va reuşi să facă un foarte mare scor electoral, discursul lui Radu Duda, tradiţional, clasic, pe anumite componente, o să aibă succes în Transilvania, şi o să aibă voturi consistente. S-ar putea să fie un contrast faţă de celelalte discursuri, care vor fi mai politice, militante, şi s-ar putea să vedem o anumită preferinţă pentru Radu Duda, cu toate că nu vine dintre noi, cu toate că e o monarhie care nu e foarte valorizată în Transilvania, dar aplecarea faţă de tradiţia de aici şi faptul că pare că nu are şanse, acestea toate îl vor ajuta. Dar este o perioadă de tatonare, şi, cum spuneam, în afară de Băsescu, nimeni nu este profilat politic.

Cât de importantă este nominalizarea unui candidat propriu de către UDMR la alegerile de anul acesta?

Atunci când există candidat maghiar, existenţa lui dă şi o anumită specificitate campaniei, în Transilvania. Campania devine revendicativă din partea maghiarilor, iar din partea majorităţii se creează, se revine la unele teme ale naţionalismului tradiţional, deci unele teme anti-UDMR sau teme, în general, mai tradiţionaliste, şi tonul campaniei este mai naţionalist. Candidaţii, de regulă, simt nevoia ca, atunci când vin în Transilvania, să îşi caleze discursul pe teme naţionale, identităţii, suveranităţii, chiar a pericolului maghiar.
Variabila asta a candidatului UDMR este o variabilă tehnică, să-i spunem aşa. În momentul în care UDMR îşi numeşte un candidat, acest lucru ia o parte din electorat şi, cumva, izolează electoratul românesc de cel maghiar şi, într-un fel, influenţează şi ierarhia românilor.
Fără candidat, electoratul maghiar s-ar distribui într-un anume fel. Sigur că el se va distribui şi în turul doi, atunci el se va distribui după o anumită logică, ce nu este neapărat logica UDMR.
S-a văzut de mai multe ori că nu a fost chiar logica UDMR, că UDMR reuşeşte să mobilizeze cam 50% din electoratul maghiar în direcţia unui contract politic, a unei înţelegeri pe care UDMR poate s-o facă cu alte partide.
Eu cred ca UDMR va avea cu siguranţă candidat, nu ştiu dacă l-a anunţat, am auzit de Kelemen Hunor, poate e numai un proiect.

Spuneaţi cât de importante sunt proiectele pentru ardeleni, dar şi cum creşte “apetitul” acestora când sunt reprezentanţi. Din punctul acesta de vedere, cât de important va fi pentru PDL succesul premierului Boc?

Ceea ce va obţine PDL în viitor va fi, de acum, şi legat în mare măsură de ceea ce face Emil Boc. Dacă până acum conta doar Traian Băsescu, de-acum încolo va începe să fie tot mai dependent de Emil Boc, mai ales în Transilvania. Deocamdată Emil Boc beneficiază de o perioadă de graţie pentru Transilvania, în celelalte regiuni, nu, oamenii înţeleg că trece printr-o perioadă grea, că este numai de 6 luni premier, şi o să vedem cât rezistă această perioadă de graţie şi cum se va putea ţine el de un anumit program. Nu ajunge să aduci bani numai la Cluj pentru ca să ai un scor foarte bun în Transilvania. Nu ajunge numai să aduci bani din proiecte, sunt şi alte lucruri, anumite valori de care spuneam. Şi una este descentralizarea şi altele sunt promisiunile.

Cât la sută din apariţia unui candidat este stafful şi cât candidatul însuşi? Cât contează partidul într-o campanie pentru Preşedinţie?

Dacă ar fi să alegem între staff şi candidat, stafful este 80% şi este doar un detaliu. Oricât de bine pregătit, dacă nu are un candidat performant nu are şansa de a câştiga. Maxim, poate scoate un scor decent, dar nu unul câştigător.
Între candidat şi staff există partidul, care este un element determinant în România pentru a câştiga alegerrile. Pentru a câştiga alegerile în România, încă ai nevoie de un partid puternic. Eu cred că peste 5-10 ani vom avea candidaturi atipice, independenţi, cum ar fi chiar un candidat regional, care ar putea să nu mai fie atât de dependent de un partid politic. Dar asta poate este doar o speranţă, o dorinţă, să putem să rupem gândirea viitorului comunităţii 100% de ce este acuma. Partidul acesta vine şi-ţi dă ceva, vine şi face ceva pentru tine.

Deci încă nu suntem pregătiţi, nu avem o “infrastructură” pentru un Obama...

Încă nu suntem pregătiţi de un Obama. E şi problema modalităţii de expresie: acum, cea pe care-o permit partidele este mult mai mare: Parlament, televiziune, media în general. Cetăţenii neorganizaţi nu au unde să se manifeste. Se manifestă tot mai mult în spaţiul virtual, Obama a adunat 500 mil. de dolari pe Internet, din donaţiile de sub 100 de dolari, or, la noi, încă, incidenţă Internetului este mai mică. Doar 12% din vârsta activă de vot foloseşte, din vreo 4 mil. de utilizatori săptămânali, Internetul. Dar aici va fi revoluţia, după părerea mea. Se va naşte o altă posibilitate de agregare a interesului colectiv, odată cu naşterea altei generaţii, şi eu cred că noi vom prinde acest lucru. Se va potrivi foarte bine ardelenilor această modalitate de a face politică şi mişcare civică.

Trebuie să ne aşteptăm la candidaţi-surpriză anul acesta?

Nu cred că vom avea candidaţi-surpriză, pentru că viaţa politică din România este structurată numai în jurul partidelor. Societatea civilă a dispărut, a fost absorbită de administraţie sau de partide. Aşa s-a întâmplat, nu este un lucru rău neapărat, pentru că au mers oameni competenţi, sau oameni cu o anumită expertiză în funcţii publice, dar problema este că nu au lăsat nimic în loc. Adică vorbim despre Monica Macovei sau dsepre alţii care au ajuns în funcţii publice, este bine că au ajuns, dar a dispărut o parte din esenţa acestei societăţi, tocmai de aceea nu cred că vom avea un candidat surpriză.

Va fi, totuşi, o campanie vie, va contrasta cu europarlamentarele?

În mod normal, va fi cea mai interesantă campanie cea din toamnă, pentru că este o situaţie deosebit de interesantă, pentru că tonul principal îl dau competitorii, reprezentanţii celor mai mari partide: ei sunt şi la Putere şi în Opoziţie, şi va fi o dinamică interesantă, mai ales în cazul lui Mircea Geoană. El se va afla între necesităţile partidului şi necesităţile care ţin de candidatura proprie. Geoană se află în situaţia cea mai dificilă, deci nu aş vrea să fiu în situaţia lui în această campanie, pentru că are o situaţie în care trebuie să facă două lucruri deodată, să fie şi pentru şi să fie şi împotrivă. Şi asta nu este un lucru foarte simplu. Apoi, va fi un candidat care este Crin Antonescu, care deşi nu vine dintr-un partid foarte puternic, PNL va avea scoruri tot mai mici de-acum încolo, pe măsură ce trece urma banilor daţi în ultima campanie electorală, va fi mai mic procentul, este un candidat interesant, cu un anumit profil romantic antisistem, un fel de romantism antisistem, fără să intre în competiţia dură cu armele celorlalţi, şi s-ar putea să profite oarecum de încleştarea dintre primii doi candidaţi şi primele două partide. Să devină, alături de Radu Duda, nu numai nişte arbitri, dar şi să devină în mintea unora un fel de criterii, prin contrast. Să devină un fel de modele.

Nu se va mai respecta distincţia stânga-dreapta, măcar era formală până acum, şi vor dispărea unele repere ale campaniilor trecute: interior-exterior, Europa, pro şi contra, NATO, deci, s-ar putea să fie o campanie despre viitorul României. N-am avut nici o campanie până acum despre viitorul României, din nefericire. Marea găselniţă a candidaţilor ar fi ca acum, după ce s-au realizat cele două proiecte majore, NATO şi aderarea, în sfârşit să vorbim despre România, după 20 de ani. Şi dacă ar face aşa un program de strategie din dezvoltarea României, nu pe poveşti, ci cât de cât articulată, un fel de prognoză-program, de alegeri între mai multe scenarii, dacă s-ar întâmpla asta, umpic mă îndoiesc că se va întâmpla, ar fi o campanie interesantă. Ar trebui să fie o bătălie consistentă de idei.

Va fi interesant. Şi s-ar putea să fie chiar şi o luptă foarte dură în toamnă.

Politica noastră ucide speranţa

Stau alaturi de fiul meu si ne uitam la un clip al lui Michael Jackson filmat in Brazilia. El lăcrimează discret şi mă întreabă de ce a murit Michael fără să apuce aniversarea de 65 ani. Cred că este vîrsta cea mai inaintată pe care şi-o poate el imagina, poate este chiar veşnicia pentru mintea lui. Îmi povesteşte apoi că, probabil, eroul lui nici măcar nu a murit, ci este undeva pe o insulă, pe o plajă, înconjurat de femei frumoase şi delfini. Ma uit la el si ma incurca un nod in gat, dar mă uit cu preocupare spre un raft cu cărţi şi piticu nu observă. Vreau să-i spun că eroii care se cocoşează şi se zbârcesc sunt jalnici de aceea zeii trebuie să ramâna tineri si ca să nu-i transforme în bătrânei paralitici, Dumnezeu îi ia la el din timp. Dar nu nu sunt sigur că ar putea înţelege şi mă mulţumesc să îi spun că şi eu cred că Michael e pe insula aceea. Ma intreb însă: de ce este atât de puternic mitul, de unde se naşte in mintea copilului meu acestă speranţă. El are 8 ani, eu 48 de an? Intre noi sunt patru decenii si mii de întâmplări prin care am trecut, cu bucurie sau suferinţă. El nu acceptă că sfârsitul e moartea şi mintea lui plămădeşte un mecanism de apărare de o forţă teribilă. Impotriva tuturor, a televizoarelor care zilnic dau omagii si comemorări, a celor care il deplâng pe marele cântăreţ, mintea şi inima lui au născut un fir de iarbă de care se agaţă speranţa. Eroul nu e mort, eroul nu avea voie să moară.

Din living aud, in pauza dintre diferite certuri de la talk show de seara, unul la care am fost şi eu de multe ori. Stiu ce se întâmplă, ştiu ce se discută şi fără să ascult. Moderatorul nu moderează, invitaţii nu spun nimic care ar putea aduce ceva in mintea noastră. Fiecare isi apara seful de partid sau partidul. Cu toate sofismele posibile, cu glume nesarate, cu orice minciună. Impotriva logicii, a bunei cuvinte, a raţiunii şi a moralei. Fără ruşine se joacă o comedie absurdă in care nu crede nimeni, toţi ştiu că este doar o formă de a consuma timpul. Poate că politicienii se gândesc că telespectatorii vor aprecia cât de tare s-a ţinut unul sau altul, cât de smecher a fost, ce bine le-a zis-o duşmanilor. Poate sunt unii care cred că aşa e bine, dar ce vedem este o bataie de stradă între ţigani fricosi care se impung superficial cu brişca, fără pericol, doar pentru zbierete si spectacolul de impresionare. Este tot ce poate produce politica la noi în ţara. Mă întreb cum s-a putut ajunge la aceasta jalnica stare. Nu pot crede că a fost mereu aşa.

Politica ar trebui să nască speranţa că omul nu este singur în faţa destinului. Oamenii se leagă de lideri sau de partide pentru a nu fi singuri pe pământ, cum spune preotul la casătorie. Unii se duc spre partide pentru a reuşi să conducă, dar trebuie să lupte pentru asta in politica normală puţin lucruri se primesc cadou. Puţini oameni sunt animale singuratice , cei mai mulţi caută să se asocieze cu alţii în diferite forme. In sindicate, asociatii, cluburi, clanuri sau familii. Pentru a putea să faci ceva în social, dacă ai vreun vis, un gând, vreun proiect trebuie sa te susţină şi alţii, trebuie sa obţii voturi.

Pentru ca politica să poată naşte mituri mai departe oamenii au dat politicienilor un statut aparte. Pe multi oamenii i-au transformat în vulturi deşi poate, în realitate, erau doar nişte piţigoi trişti şi rebegiţi. Politicienii nu înţeleg nevoia oamenilor de a urma pe alţii, nevoia de a crea mituri şi imaginii după care să se conducă. Nevoia oamenilor de mituri naşte monştrii câteodată, dar omenirea nu se opreşte niciodată din iluzia de cautare a oamenilor excepţionali, din credinta că unii dintre ei au fost dăruiţi cu harul de a schimba lumea, de a fi călăuze pe drumul istoriei.

Cand un om politic veritabil, unul care a ajuns la o anumită popularitate, esuează atunci omoară cel puţin o speranţă pusă în el. Când un om politician votat de câteva mii de oameni măcar se murdăreste cu noroi, face o crimă pentrucă ucide visul mai multor oameni de a trăi mai bine. Uitaţi-vă la băile de mulţime, oamenii vor să te atingă dacă eşti politician, vor să pipăie prin aceasta un vis. Stiu că au fost minţiţi de multe ori, spun că politicienii i-au trădat, că nu merită nimic, dar vor fi prezenţi acolo în mulţimea care se calcă în picioare pentru a te vedea, a da mâna cu tine. Am fost alaturi de conducătorii României când treceau prin mulţimi extaziate, am văzut feţele oamenilor şi m-am cutremurat de uriaşa distanţă dintre visele lor şi ce credeau conducătorii despre asta.

Nu vă bucuraţi, i-am spus unuia odat[, acestă mulţime vrea cu disperare să-şi atigă cu mâna visul de a trăi mai bine, nu personalitate noastră i-a adus aici, niciunul din meritele noastre, ci speranţa lor de a scăpa de sărăcie şi amar, acestea îi fac să ne atingă cu religiozitate. Voi, pardon, noi suntem doar instrumente pe care ei vor să le încarce cu energie pentru a reuşi. In maşinile negre cu geamuri fumurii în care ne suiam, colegii mei, conducătorii, energizaţi îşi aduc aminte de sondaje şi mă întreabă cum mai stau la incredere şi intenţia de vot,. Sigur nu sunt bune sondajele, nu vezi, prietene, spun ei ce emoţie colectivă, ce mulţi oameni au venit să ne aclame, oameni care nu erau obligaţi de nimeni să stea în ploaie sau frig.

Inutil să le spui că omul politic este doar un obiect, un intermediar între oameni şi realizarea unei vieţi mai bune, a unui trai decent. Un vis pentru care oamenii fac totul să şi-l realizeze singuri, se luptă de dimineaţa până seara să facă asta, iar tu, ca politician, trebuie de multe ori doar să nu-i încurci. De cele mai multe ori politicienii nu înţeleg asta, iar oamenii nu mai pot vedea viitorul din cauza lor. Egoismul politicienilor şi lupta lor disperată pentru a ocupa tot spaţiul aceala al puterii, cu familiile lor flămânde, cu grupurile de interese este imaginea degradată a unui mit. Un mit pe care oamenilor l-au cladit cu greu, impotriva vieţii lor nefericite, cu resursele lor visare tot mai firave. Oamenii au nevoie să creadă în curăţenia noastră şi în înălţimea de spirit a celor aleşi pentru o garanţie că nu sunt singuri iar drumul pe care merg este bine ales.

Iar astăzi, cea mai mare crimă a politicii este că ucide speranţa, omoară visul oamenilor că prin propriul lor sacrificiu vor trăi mâine un pic mai bine.

Bilant de campanie