12 iulie, 2015

O MIE DE COPII INSTRĂINAȚI AI NEAMULUI ROMANESC

 

Îi cunosc pe organizatorii marșului reîntregirii, în care 1000 de tineri romani din Basarabia au sfidat canicula și ploile torențiale pentru a duce un mesaj de unire la București. Sunt niște tineri care împotriva nepăsării noastre sau poate chiar a propriilor părinți caută sa dea un sens concret conceptului de reunire a națiunii române. Invața, muncesc, adună fonduri sau ajutoare, își dedică toată tinerețea lor acestui ideal. Am vorbit de câteva ori cu ei și i-am prevenit cât de greu este acest lucru in mijlocul unei nepăsări generale, a unei lipse de sensibilitate pentru valori în general. Le-am spus ca vor fi izolați poate chiar de către apropiații lor, că vor fi creditați ca visători, dacă nu chiar nebuni. Sunt inteligenți și știu asta mai bine ca mine pentrucă ei s-au lovit deja de multe barierele pe care eu doar le teoretizam, le intuiam. Zâmbesc și mă incurajează ei pe mine. Au avut poate și ei dezamăgiri, dar energia lor si sufletul tânăr îi face să fie parcă mai maturi decat vârsta lor. Va fi greu să facem sa vibreze elita din cele doua state, dar trebuie să încercăm, să ne facem treaba noastră, restul tine de conștiința lor, îmi spune George Simion, tânărul care nu mai are voie să intre pe teritoriul republici Moldova.

Astăzi au ajuns la București unde au adus să-și ofere sufletele și ființele lor efortului pentru unire. Pe la televiziunile de la Bucuresti se vorbea doar despre Grecia sau despre viața tumultoasă a unor starlete cretine de Dâmbovița. Politicienii în imensa lor majoritate au ignorat evenimentul. Au alte probleme, cu siguranță. Sunt obosiți de proiectele lor ratate sau blocate de DNA. Președintele Romaniei, deși plecat, le-a transmis un mesaj și câțiva consilieri de stat i-au primit in sala Unirii. Premierul le-a dat,la randul lui, un mesaj. Vizita la Cotroceni i-a impresionat foarte mult. Unele televiziuni au dat știri, dar atenția generală a fost palidă. Nu mă asteptam, dar visam să fie așteptati de vreo 10.000 de tineri din Capitală, sa-i îmbratiseze și să schimbe numere de telefon, să-i găzduiască, să-i invite la masă și la bere, cum ai face cu niște frati sau verișori pe care îi credeai pierduți. Nu s-a întamplat asta, dar ei sunt fericiți. M-am sunat să-mi spună că totul a fost frumos, că sunt mulțumiți de reacția noastră. ”Drumul nostru lung ne-a făcut fericiți, nu ne așteptați ca pe niște oaspeți, noi nu mai avem ce să oferim, decât pe noi înșine Maicii Românii” au scris ei în scrisoarea adresată Presedintelui României.  Dar acea scrisoare plină de bucuria de a fi împreună pentru un ideal au semnat-o cu o sintagmă care ar trebui să ne frangă inimile: Copiii înstrăinați ai neamului românesc, care își caută drumul spre revenirea acasă.
Mi-am adus aminte că într-o seară de primăvară m-au așteptat la ieșirea dintr-o televiziune și mi-au dăruit un tricolor cu stema Romaniei, un simbol pe care il voi ține în biroul meu până când visul lor și al meu se va implini. George, Mădălina, Mariana și toți ceilalți vă multumim pentru că ne aduceți mereu aminte de datoria de a ne iubi țara, simplu, fără discursuri, prin acțiune și credința în forța unirii din cuget și simțire. Cred că uneori lașitatea elitelor poate fi compensată de sacrificiul celor mulți. In decembrie 1989, copii ca voi au fugit din mijlocul familiilor înghețate de frică și au adus libertatea. Intr-o zi ne vom destepta și noi, cei de dincoace de Prut.Voi nu sunteți copii înstrăinați ai neamului românesc, noi suntem rătăciții și înstrăinații.

Bine ati venit acasă!
 

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere