07 iulie, 2015

Interviu CALEA EUROPEANĂ

EXCLUSIV Vasile DANCU, despre CRIZA din GRECIA si ROMANIA: La referendum, romanii ar fi votat pentru austeritate. Nu prea stim gustul libertatii. Grecii au cutreierat marile, noi ne-am ascuns in codri.



vasile dancu
Dan Carbunaru: Domnule profesor, si grecii si romanii au trecut prin momente grele in Uniunea Europeana. Care sunt asemanarile dintre popoarele grec si roman?
Vasile Dancu: Nu cred ca exista prea multe deosebiri intre popoare in functie de etnie, mai ales daca este vorba de doua popoare europene, ortodoxe, membre ale Uniunii Europene. In plus, cand judecam astfel ajungem la o serie de stereotipuri generate de experientanoastra singulara sau de efecte de comparatie. Dar astazi popoarele nu actioneaza conform psihologiei lor, astazi in democratia asta delegativa popoarele sunt conduse de catre politicieni care nu respecta neapărat un ethos national. Despre noi, episcop bulgar din Evul Mediu spunea ca suntem ”iubitori de noutati, schimbatori ca grecii si nerusinati ca tiganii”. Conditiile istorice in care am evoluat au fost mult diferite ceea ce a facut ca sa fie foarte diferite cele doua tari: Grecia si Romania. Grecia are o imagine mitica, oricate prostii ar face grecii contemporani, sunt la originea civilizatiei umane, a furnizat modelul democratic. Romania, dupa 5 decenii de comunism este nou venita in liga prima a tarilor considerate civilizate, suntem inca o mare o pata alba, sau neagra, pe harta mentala a Europei. Ne asemanam cu grecii in unele aspecte ale culturii institutionale, avem comună experienta unei constructii a modernitatii, impinsi de la spate de Europa, cu principi straini, cu nemti care au incercat sa ne schimbe cultura balcanica. Si la noi ca si la greci functionarii inalti sunt proprietarii functiilor, coruptia este lubrefiantul functionarii sistemului birocratic iar famiile acapareaza treburile publice si devin mici dinastii. Si noi, ca si grecii, interpretam politica in partituri emotionale. In politica, ambele popoare avem proiecte aproximative si ne bazăm pe inspirație si șansă. Ne asemanam si prin faptul ca nu exercitam nici un control dinspre societatea civila asupra puterii, iesim in strada si ne revoltam doar cand cutitul a ajuns deja demult la os. Ne asemanam si prin faptul ca nu avem elite conducatoare coerente, vizionare. Avem doar intelectuali publici si politicieni trecatori, inconjurati de smecheri conjuncturali si anturaje dubioase. In ambele tari apar si exceptii in politica sau viata sociala, dar atunci toata lumnea cauta sa-i anuleze pe cei care ar avea ceva de spus. Si noi si grecii ne validam mai usor in strainatate decat in propria tara.

DC: Ce ne deosebeste?
VD: Nu avem diaspora lor puternica, mai ales in America de Nord, cum au grecii, nu prea stim gustul libertății, grecii îl stiu. Ei s-au raspandit pe marile lumii, noi ne-am retras in codrii intunecati. Cred ca asta si-a pus amprenta asupra ethosului nostru. Grecii sunt orgoliosi si mandri, nu accepta să se supuna regulilor sau stapanilor lumii, noi suntem invinsi, speriati chiar și de umbrele proiectate pe marea panză a istoriei. Noi avem un nivel de aspiratie foarte jos, dar si un respect de sine scazut. Grecii au respectul fiintei umane, chiar filosofia greaca a pus omul in centrul universului, pentru noi. Noi nu ducem lucrurile pana la capat, la greci totul merge pana la prabusirea spectaculoasa din Zorba. Noi suntem tematori si sceptici, nu putem face echipe, dar grecii pot face foarte repede asocieri pe baza unor proiecte emotionale. Cultura noastra este mai diversa, noi avem Transilvania si Banatul, suntem mai toleranti cu ceilalti, avem o mixitate culturala care ne apropie mai mult de Europa. Rezonam mai bine la temele europene, copiem mult, nu avem incredere in noi insine si in tara noastra si nu ducem prostiile pana la capat, dar nici lucrurile bune nu le finalizăm. In fine, cred ca este prea lung pomelnicul.

DC: Ce ar fi facut romanii in locul grecilor?
VD: Nimic. Romanii ar fi ar fi votat pentru austeritate. De fapt, in sondajul IRES, romanii erau mai degraba favorabili creditorilor. In afara unor intelectuali de stanga si a a unor jurnalististe romantice, majoritatea romanilor au fost de partea occidentalilor. Suntem deja foarte docili, o natiune suprasocializata, ”popor vegetal” cum spunea Ana Blandiana inainte de 1989. Dar dincolo de romantisme revolutionare, cred ca noi romanii avem un complex istoric care ne impinge spre respectarea obligatiilor. Si Ceausescu, ne aducem aminte, a pacatuit platind datoriile, cautand sa taie asa orice legatura de dependenta fata de lumea finantelor internationale. Nu e un lucru rau acesta, cred ca integrarea in civilizatia occidentala inseamna si nasterea unor reflexe de genul acesta. Nu le putem avea pe toate, si revoltati, si integrati. Sunt curios ce urme a lasat aceasta criza greceasca si votul grecilor asupra euroscepticilor de la noi, au mai prins curaj? O sa fac un studiu in zilele care vin, pentru a vedea daca nu s-a modificat cumva indicatorul de incredere in Europa, mai ales ca noi eram intr-o fascinatie aproape nerealista in ceea ce priveste proiectul european. Cred ca noi am fi votat altfel, peste 60 la suta pentru acceptarea planului de austeritate. Romanii, in majoritatea lor statistica, nu au aderat la ideea ”eroismului” grec in neplata datoriilor. In fond, grecii nu au avut alternative de votat; stiau oricum ca datoriile lor nu pot fi platite, ca urmeaza noi negocieri, l-au salvat pe Tsipras pentru ca celelalte partide si politicieni sunt la pamant.

DC: Ce ar fi facut politicienii romani in locul celor greci?
VD: Politicienii nostri ar fi facut ceea ce au facut si cei greci, cu exceptia lui Tsipras si Syriza. Nu am fi gasit pe cineva care sa instige la nesupunere. In campaniile noastre nu avem niciun discurs eurosceptic. Orice discutie pe tema asta este interpretata, la noi, ca antioccidentalism sau mai rau… atitudine pro-ruseasca.

DC: Cat de corecta a fost folosirea emotionala a energiilor sociale de catre politicienii greci in relatia si negocierea cu creditorii?
VD: In politica exista putine lucruri pe care le putem eticheta ca incorecte sau corecte. Totul este real politik, conteaza eficienta, pragmatismul. Energia care vine dinspre mase este combustibilul cel mai important al politici, Construirea unor valuri de emotie este calea regala a politicii, dar important este aici altceva, anume rationalitatea implicata. In situatia grecilor, a fost o incitare mai degraba irationala, poate chiar periculoasa. Dincolo de excesele FMI sa BCE, nu este normal sa faci referendumuri pe probleme care tin fiscalitate. Nu poti stabili prin referendum ca o sa consumi mai mult decat produci. Pe de alta parte, impotriva Greciei s-a dezlantuit un poptop care era menit s-o sufoce. Poate au dreptate si cei care spun ca Europa conservatoare vroia sa taie din radacina ”raul” de stanga intruchipat de Tsipras si Syriza. Instrumentarea emotiei poporului nu cred ca a produs ceva bun in acest caz. Nu cred ca este un lucru bun sa inciti un popor sa traiasca pe datorie. Acest experiment grecesc poate face rau Europei viitoare. Daca ne uitam mai indeaproape vedem ca grecii se pricep la punerea in scena a dramelor. Fiesta facuta de ei duminica seara nu a adus nici o solutie, a fost ca la o betie, a doaua zi te trezesti fara bani si cu mari dureri de capy. Victoria lor, una ”a la Pyrus”, este doar o amăgire de o seara. In plus, constata si mari economisti, au fost impinsi sa voteze NU de intreaga situatie, un vot cu DA, ar fi redeschis o lunga perioada de saracie consimtita. Asa macar saracia care va veni o sa fie perceputa ca fiind una care vine din alta sursa decat Grecia, desi sunt vinovati politicienii lor dar exista chiar si o vinovatie colectiva: ei au votat clasa politica.

DC:Cat de mult conteaza diferentele istorice si culturale in intelegerea problemei grecesti in Nord si Sudul UE?
VD: Europa sper ca a invatat ceva din acesta experiența. Un aspect important este acela ca nu se poate construi o Europa uniforma, dupa modelul german, chiar dacă este un model dezirabil care ar aduce mai multa bunastare si civilizatie. Europenii bogati au gresit profund cand au eliminat cu dispret multiculturalismul ca model. Trebuie sa ne cunoastem mai bine chiar si in Europa si sa ne respectam unii pe altii. Trebuie sa dam un raspuns intrebarii: ce facem cu europenii mai saraci, din centrul, Estul sau Sudul Europei. Sunt acestia cetateni de categoria a doua? Ii bagam in arena cu cei puternici cu riscul de a destructura acele societati? Pot ajunge destul de repede toti europenii la productivitatea germană? Politicienii sau economistii pot construi un mare stat federal fara sa ne uităm la diferentele de culturi si identitati.

DC: Cat de importanta este religia in acest context?
VD: Este o temă foarte complicată unde usor se poate cadea in judecati stereotipe si reprezentari sociale generate de emotie sau subiectivitate. Max Weber a incercat sa demostreze omologii structurale intre etica protestanta si spiritul capitalismului dar este greu de facut afirmatii transante in aceasta directie. Sigur că religia influenteaza educatia si cultura, spiritualitatea in general. Dar astazi traim intr-o lume destul de secularizata. Am vazut ca unii incearca cu jumatate de gura sa vorbeasca depre esecul ortodoxiei sau caderea primului stat ortodox. Grecii au falimentat de mai multe ori nu pentru ca sunt ortodocsi ci datorita modului in care au fost condusi sau din cauza structurii economiei grecesti si inadecvarea la capitalismul financiar de astazi.

DC:Au ce invata romanii si politicienii lor din cazul Greciei?
VD:Am putea sa invatam multe, dar conteaza mai ales lucrurile care le invatam pe propria piele. Dincolo de fascinatia unora pentru grecii cei neinfranti, eu cred ca Grecia nu trenuie sa fie model de inspiratie, in nici o privinta. Votul lor nu este un moment istoric, nu va deschide o noua era. S-au mai vazut popoare mobilizate de demagogi, cazul fascismului german este inca destul de recent si sugestiv. Nu vreau sa fac o comparatie aici cu acea perioada, ar fi exagerat, dar putem invata de la greci ce nu trebuie facut in politica. Obsesia lor militarista si sumele imense cheltuite pentru a cumpara 1300 de tancuri si sute de avioane F16 nu trebuie urmata chiar daca sunt momente in care suntem ”incurajati„ dinafara sa cheltuim bani pe care nu-i avem. Politicienii lor au costruit familii de conducatori si gasti iar coruptia este la ei foarte prezenta. Politicienii greci au ajuns sa faca un lucru foarte rau: divizarea natiunii. Cei scoliti si instariti vor o lume rationala si un parcurs european dar cei saraci si sleiti de puteri dupa atatia ani de austeritate sunt alaturi de populistii care nu au solutii politice sau economice, dar excita mandria grecilor. Ar trebui sa invatam ca populismul si politica de conflict continuu pot deschide calea extremismului si ca ar trebui sa nu uitam ca politica ar trebui sa educe, sa creeze culturi politice rationale, sa socializeze. Ar trebui si sa invatam ca ne trebuie urgent un proiect de societate, unul al nostru, nu facut de FMI sau UE, un proiect care sa fie baza unui contract politic intre politicieni si partide. Politica de mesaj negativ, decenii intregi cultivată, îi impinge pe oameni spre false judecati, spre irationalitate si asteptari nerealiste, ghidate de o gandire magica.

DC: Exista riscul contagiunii populare in statele din Sud – Italia, Spania, Italia, Portugalia, Romania, Bulgaria? 
VD: Inca nu cred ca exista riscul contagiunii. Internationalismul proletar a fost doar o unealta a unor mari puteri pentru a prosti popoarele. Neoliberalismul din politica marilor puteri este un cleste care tine societatile in frâu, iar nolile mijloace ale social media sau retelele de socializare canalizeaza influente in directia constructiilor individualiste sau egoieme, nu in cea a nasterii unor solidaritati noi. Cred ca se exercita un control destul de eficient a acestor retele si e greu ca popoarele să se ridice impotriva sistemului. Ati vazut experimentul cu steagul in culorile militantilor gay pe care l-a facut Faceboock? Este relevant pentru functia pe care o au astazi aceste retele.
Grecii au fost demonizati in ultima vreme, mai ales pe aceste retele, si stereotipurile negative chiar au inceput sa prinda. Intr-un studiu IRES pe care l-am facut in 3 iulie pe un esantion national 35% dintre romani credeau ca atributul de lenes se potriveste poporului grec, in timp ce impotriva erau doar 45%, 52% cred ca grecii sunt cheltuitori (contra 25%), 32% ca sunt iresponsabili (contra 49%), 34% aroganti (contra 43%). Intrebati fiind romanii cu cine tin, 25% au spus ca subiectiv sunt alaturi de poporul elen, alatruri de creditori fiind 38%. Exista o mare problema legata de modelul social care produce tot mai multa inegalitate, dar revoltele tinerilor de tip Occupy sau Podemos sunt infrante inca destul de usor.

DC: Cat de mare este culoarul deschis populistilor din statele cu probleme economice din UE – in principiu, in grade diferite, aproape toate au astfel de probleme…
VD:Populistii ar putea castiga teren si vor castiga cu usurinta voturi din ce in ce mai multe in viitorii ani. Cred ca este nevoie de o schimbare de paradigma politica. Modele de reformare a societilor facute de contabili nu functioneaza produc prapastii intre categorii sociale.

DC: Cum poate fi gestionat si sanitarizat curentul populist dupa referendumul grec?

VD: Cu ratiune si cautand armonie sociala ca proiect asumat. A ignora sau dispretui pe cei multi este o mare greseala. Nu mai trebuie bruscate societatile cu tot felul de experimente sociale fara a studia efectele si riscurile. Trebuie ca politicienii sa creeze grupuri de reflectie unde sa invite experti pentru a imagina viitorul in acord cu valorile umaniste care stau la baza proiectului european. Nu putem accepta diletantismele politice sau egoismul idolatru al unor politicieni impinsi de conjucturi in posturi cheie. Cred ca Proiectul european trebuie sa fie regandit si trecut din faza de utopie umanista spre cea de constructie veritabila. Poate este prea ambitios si termenele sunt prea stranse pentru unele popoare. Apoi marile corporatii, mai puternmice decat statele, trebuie disciplinate in acord cu aceste proiecte. Nu imi pare normal sa imprastii coruptia in tarile mici prin spagi pentru tot felul de cumparaturi inutile, prin lobby politic sau alte forme de presiune, iar apoi sa ceri acelorasi tari, prin vocea guvernelor, sa se reformeze sau sa elimine coruptia. Dar nu cred ca vom invata ceva din aceasta criza: ne vom imparti in doua, unii vor da vina pe greci, altii pe marea finanță internationala. Vom accepta in continuare ca democratia nu este si pentru catei.

http://www.caleaeuropeana.ro/interviu-vasile-dancu-despre-criza-din-grecia-si-romania-la-referendum-romanii-ar-fi-votat-pentru-austeritate/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu