10 decembrie, 2012

Să ne fie frică de majoritatea lui Ponta?


Motto:

”Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel…”

 

E nevoie de echilibru politic? Ce facem cu ideologia echilibrului politic?

Răspund tezist, încă de la început; trebuie să nu ne mai cramponăm de teoria majorităților fragile. Este interesantă ca ideologie a societății civile, am crezut și eu că e bună, dar am observat în practică faptul că nu prea funcționează.

Am fost victimele iluziei echilibrului politic, care cică s-ar traduce în mai multă democrație sau în control al puterii. Poate în teorie, în practică însă nu a fost niciodată așa. Într-o democrație ca a noastră, coalițiile s-au destrămat mai mereu și dezechilibrul a folosit însă la altceva: la fabricarea unor majorități artificiale și la consacrarea unor făcători de consens, a unor șmecheri ai politicii - combinatorii. Acești combinatori au făcut și au desfăcut majorități mutând trupe de colo colo și adunând oaste de strânsură prin migrație politică pentru a satisface interese de moment, dar nu mari proiecte politice. Odată cu majoritatea asta mare, USL ar putea să-și scoată la pensie o generație de supraviețuitori.

Indiferent de procentul de la vot, la noi a functionat doar regula ”învingătorul ia totul”. Indiferent cine a a câstigat nu a reaușit să impartă resursele de putere.

Ce a rezultat din echilibrul politic fragil am văzut în ultimele două mandate ale Parlamentului. A fost fabricată de fiecare dată o majoritate artificială în Parlament prin mecanismul soluției imorale. Tăriceanu a condus cu 22% peste doi ani și jumătate, dar nu a avut curajul să oficializeze o alianță cu acte între PSD și PNL. De pe urma acestei alianțe au câștigat anumiți pesediști și județele spre care Premierul vărsa constant mari sume de bani.

Un sistem fragil a făcut mult mai impoartantă contribuția fiecărui membru al Parlamentului, iar la fiecare moțiune de cenzură traseiștii își renegociau greutatea lor în aur. Am văzut chiar un articol scris de un analist străin care ne spunea că migrația politică nu este chiar atât de negativă, deoarece ea funcționează ca o primă majoritară, adică ajută să se poată lua decizii.

Acest sistem a avut influențe și asupra consistenței politicii, deoarece liderilor care au majorități fragile le este frică să-și pună în practică programele de austeritate. Liderii politici conduc doar cu ideea rutieră „la limita evitării oricărui pericol” și nimic important nu se întâmplă. Un lider care nu are o majoritate consistentă în Parlament este mereu mânat de logica supraviețuirii politice, nu de cea a transformării. Trebuie să negocieze la infinit fiecare proiect serios și nu este ușor să realizezi asta, mai ales în perioadă de criză. Șantajul asupra unui lider cu majoritate fragilă este continuu. Fiecare parlamentar are de cerut sume de bani pentru sine, biserici, sate, școli sau întreprinderile economice ale susținătorilor săi. Nu mai vorbesc de influența liderilor locali, care ”dețin” fiecare parlamentarii lor și amenință mereu că îi retrag de la sprijinul guvernului.

O majoritate fragilă a crescut și rolul altor actori politici, cum este Președintele României. Chiar dacă și Președintele a fost ales „la mustață”, de două ori, după vot, Președintele țării devine „președintele tuturor românilor” și dacă este mai jucător din fire va presa mereu asupra unei majorități fragile, desfăcând-o sau refăcând-o după cum vrea sau după cum crede. Este clar că o majoritate slabă nu favorizează niciodată reformele sociale. Este bine ca un lider să facă schimbările grele la început de mandat, când are multă susținere și când încă nu s-a coalizat o opoziție împotriva lui. Așa cum este acum momentul pentru Victor Ponta. Peste șase luni s-ar putea să fie prea târziu, cu toată majoritatea solidă.

Când majoritatea este fragilă, toată lumea visează la răsturnarea guvernului sau la încercarea solidității lui cu moțiuni de cenzură. Moțiunile simple sau cele de cenzură sunt acte democratice de verificare a majorităților și de cenzură a puterii executive, dar repetarea lor mecanică, la infinit, doar ca o hărțuire, erodează și creează o tensiune politică artificială. De multe ori, la câte o moțiune de cenzură, moțiune care ar trebui să ofere loc pentru o dezbatere asupra unei probleme de fond, de fapt nu se discuta nimic, se scrie un text slab, iar dezbaterea nici măcar nu interesează pe nimeni.

În general, majoritățile fragile nu creează mai multă democrație, poate doar mai multă încleștare. Am văzut că fiecare dintre tabere caută să asigure sprijinul presei sau societății civile, absorbind lideri și realizând un câmp de luptă politic peste toată suprafața locurilor publice. Să ne uităm la bătălia dintre Traian Băsescu și Parlamentul României din momentul procesului comunismului și până acum. A fost o luptă absurdă care nu a produs nici legi mai bune, nici proiecte și nici reformă. Traian Basescu și Emil Boc și-au trecut prin forță proiectele fără dezbatere, dar acestea nu au avut efectul dorit, neavând destulă legitimitate. Invers, Parlamentul l-a executat de câte ori l-a prins pe Traian Băsescu, dar nici Parlamentul nu i-a crescut încrederea, având azi nevoie de o solidă strategie de recâștigare a încrederii și a credibilității, deoarece este cea mai impoartantă instituție a democrației în epoca modernă.

Majoritățile fragile au făcut ca niciuna dintre tabere să nu cedeze, deci o negociere între blocurile aflate în conflict s-a făcut doar în 2008, la coaliția PDL-PSD, dar totul a durat foarte puțin, mai bine nu se făcea. În politica noastră emoțională și plină de orgoliu, dar golită de cultură politică și de profesionalism managerial, politicienii nu negociază decât atunci când unul este sus și altul jos. Fără  dezechilibru este greu să convingem pe cineva ca este în interesul țării să împartă cu cineva puterea.

În majoritatea fragilă, fiecare dintre combatanți caută să încline balanța, să acumuleze puncte în fiecare zi, astfel că vom avea o campanie electorală permanentă, la propriu, nu la figurat. Se fac doar demagogie, populism și politicianism, în speranța că cine știe ce eveniment neprevăzut îl poate dărâma pe celălalt din șaua guvernării.

Să ne speriem de o mare majoritate?

Bocitoarele de serviciu au început să se plângă de cele două treimi ale USL: că va dispărea democrația, că useliștii vor muta țara mai la est sau că nimeni nu va mai avea loc în România de useliștii cei umflați și grași. De partea cealaltă, unii scriu ode despre salvarea României de către o majoritate pe care o așteptam de un secol.

Este tot o dovadă de manelism politic și de incultură. O majoritate solidă este de dorit, dar nu ca soluție în sine, cu toate că poate avea o valoare instrumentală importantă. Evident, ea reprezintă și un risc, dar despre asta vom vorbi mai la final.

Deci o majoritate solidă este una bună, dar nu neapărat pentru ceea ce visează unii: adică vor putea face ceea ce vor cu bugetul, cu constituția sau cu funcțiunile statului român în general. O majoritate solidă îl poate ajuta pe lider să pornească un proces de modernizare politică sau de reformă a administrației și poate chiar o strategie de reindustrializare a țării, deoarece poate face un plan pe termen mai lung. Dar o majoritate solidă nu este nici un sprijin dacă nu are în față un guvern și o echipă de comisii și de comitete de specialiști care să reproiecteze tot ce se va întâmpla în viitor în România pentru a micșora decalajele față de Europa și față de modernitate. Majoritatea poate să sprijine orice: de la lenea gândirii și prăduirea resurselor până la o strategie dură de reformă a școlii, spitalului sau la reîmpărțirea administrativă, mai ieftină și mai eficientă.

Într-o majoritate solidă, contribuția marginală a fiecărui actor politic la susținere este mai mică, deci capacitatea lui de șantaj e diminuată, golul pe care l-ar lăsa plecând la adversar fiind mai mic. Liderul are mai multă liniște și poate fi mult mai curajos în acțiunile sale, mai ales în cele care sunt nepopulare - și de cele mai multe ori reformele serioase sunt nepopulare. Un lider abil poate crea concurențe între susținători și atunci el va avea un pic de liniște în timp ce ei se luptă pentru influență.

Într-o majoritate mai solidă se pot gândi proiecte politice sau administrative de mai mare anvergură, deoarece orice majoritate visează să stea cel puțin zece ani la putere. Câteodată, iluzia rămânerii la putere se întinde pe decenii, cum credea un lider CDR în 1997 când a spus ”Cincizeci de ani în opoziție, cincizeci de ani la putere”. Nici măcar visul unui deceniu la putere încă nu l-a realizat nimeni la nivel executiv și cred că imposibilitatea de a lega două cicluri politice este un mare handicap pentru modernizarea României, dincolo de handicapurile guvernanților care trec pe la Palatul Victoria.

Într-o majoritate puternică se creează repede și o opoziție internă, deoarece este clar că nu pot fi satisfăcute toate interesele. Într-o mare majoritate sunt foarte multe guri de hrănit și resursele sunt aceleași.  

Iluzia că o mare majoritate este soluția în sine pentru toate problemele este la fel de greșită precum cea a celor care cred că doar fragilitatea majorității poate aduce echilibru politic și stabilitate. O mare majoritate nu schimbă cu nimic cantitatea de resurse, nu adaugă mai multe resurse în vistierie, aduce doar resurse de susținere, dar astea pot fi o povară. Cererea socială este maximă, liderul nu mai are nici un loc de întors. La o mare majoritate, lumea se duce cu sacul. „De ce nu se poate ca să ni se dea?” spunea o brunetă din Ferentari, iar când un partid conduce cu 70% în Parlament nu are pe cine da vina pentru lipsa de resurse.

La o majoritate forțoasă reapare rapid sintagma partidul-stat și asta duce foarte repede la o pierdere serioasă și accelerată de popularitate și de legitimitate. Când apar asemenea majorități se naște repede o reacție socială de apărare și societatea civilă se recompune rapid, ca la un semn de pericol. Să nu ne ascundem, dar chiar și presiunea externă este mai mare pe o asemenea majoritate, tocmai pentru că marilor noștri parteneri le convin liderii mai fragili când e vorba de impunerea sau propunerea unor proiecte. Sigur, partenerii NATO vor fi interesați de mai multă stabilitate în jurul scutului antirachetă, dar nu cred că toată lumea va privi cu ochi buni un lider stabil care poate spune veto în anumite situații (nu vorbesc aici de veto-ul ăla discutat în această toamnă).

O majoritate solidă are sau poate să își procure și minți limpezi care se gândesc că este normal să facă ceva pentru cetățeni pentru că nu vor avea nici o justificare la alegerile următoare. E adevărat că la o majoritate solidă scapi de presiunea adversarului politic, dar se multiplică presiunea directă a oamenilor și a problemelor lor. În mintea lor, este inadmisibil să le spui că suntem săraci cand ai 70% în Parlament. Este ca efectul cărții de credit asupra cumpărătorului, nu îți dai seama câți bani ai, deorece simbolul îți dă siguranță, iar simbolul unei majorități solide este o soluție pentru angoasele privind ziua de mâine. Chiar dacă este numai o chestiune de pragmatism politic, efectul poate fi accelerator asupra unor proiecte sociale mai inteligente, la o protecție socială mai puțin pasivă și la necesitatea de a aduce oameni din mai multe locuri spre guvern pentru a diminua presiunea unor grupuri constituite politic.

Apoi, o majoritate puternică ia toată factura socială asupra sa. Liderului nu-i ajung banii din buget, va trebui să facă și optimizări. Își poate permite să se lupte cu populismele dacă este o putere rațională și nu o ia razna. E adevărat că unii spun că „puterea absolută corupe absolut”, dar chiar și acest lucru este un handicap pentru puterea totală. Deci să așteptăm și să vedem ce va fi, să ne păstrăm fruntea rece și inima caldă, cum zice poetul.

Concluzie.

Să nu ne speriem de o majoritate solidă. Să nu începem să credem că această majoritate va produce lapte și miere, ea nu este o soluție în sine, este o șansă pentru Victor Ponta și USL, dar poate fi și o șansă pentru România. Depinde doar de Victor Ponta. Marile majorități nu țin de foame, iar noi trebuie să fim realiști: România nu va ieși din această gaură neagră a istoriei fără efortul tuturor și fără o schimbare masivă de mentalitate care sa inceapă cu politicienii dar să-și facă efecte până la ultimul cetățean.

Să nu plângem după echilibrele trecute, au produs doar scandaluri, incoerențe, conflicte și mașinațiuni. Au creat un simulacru de viață politică, dar și o falsă senzație de democrație. Nu cred că trebuie să ne înfricoșăm de majoritatea lui Ponta, poate că se va înfricoșa el mai tare de ea. Și ar avea motive mai multe chiar decât noi, cei din tribună, sau decât cei care au fost trimiși cu o lovitură de stânga spre somnul fără vise al opoziției.

Articol pentru http://adevarul.ro/

22 de comentarii:

  1. Serios D-le Dancu, vorbiti prostii.

    Este complet inutila filosofia despre o majoritate solida, atat timp cat majoritatea solida reprezinta doar garantia recompenselor oferite clientelei politice: saracimea tip Teleorman. Acea saracie careia i s-a multumit in primele minute dupa alegeri. Vom asista la rasplata nestingherita a santajului la care ne-a supus saracimea, cea care a oferit aceasta majoritate "confortabila" la 9 decembrie.

    A crede ca Romania poate sa iasa prin social-democratie din inapoierea traditionala este echivalent cu a crede ca te poti salva de la inec tragandu-te singur de par. Dar dvs ramaneti un social-democrat care nu vede imposibilitatea doctrinara de sub nas pentru ca e ocupat cu filosofia despre majoritati si comportamente sociale, de parca traiti in lumea viselor, nu lumea reala.

    Deci va rog nu-mi mai vorbiti de nefrica de majoritatea confortabila, pentru ca e echivalent cu a ne indemna sa nu ne pese ca putinul pe care putem sa-l economisim anual nu va fi investit direct in domeniile deficitare ale acestei economii, ci pentru a fi dat saracilor sub forma de pensii, salarii bugetare indexate peste inflatie si investitii clientelare (gen autostrada la Craiova, centura Tg.Jiu si alte idiotenii fara legatura cu durerile economice ale acestei tari).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Dane (de Cluj),
      nu stiu daca enervarea ta are suport, inafara de unul subiectiv sau ideologic. Am facut si eu niste observatii, nu am dat cu paru'. Sunteti un tip de dreapta si va respect optiunea, dar nu visceralitatea sustinerii. Probabil sunteti afectat de alegeri, dar pentru ce s-a intamplat nu social-democratia e de vina, ci impotenta dreptei. Draepta a condus intre 1996 si 2000 si acum doua cicluri electorale. A schimbat Romania? Din cauza tipului de managent bazat pe multimi teleormanene am plecat din conducerea PSD, dar eu nu cred ca stanga este ab initio buna doar de repudiat. Conteaza oamneii care fac politica iar dreapta a codus 12 ani cu incompetenta si a generat coruptie. Oamenii nu fac diferente intre stanga si dreapta si sa stiti ca au dreptate. Nu stiu ce solutii ai tu dar apuca-te si fa politica, sustine-le public, lutpta pentru ele.
      Dar fiindca nu esti civilizat in comentarii, nu ma obosesc nici eu sa mai detaliez raspunsul.

      Sa auzim numai de bine!



      Ștergere
    2. Scuze pentru "politetea" anterioara.

      Aveti dreptate cu aprecierile legate de stanga-dreapta si cu falimentul dreptei. Din pacate stanga nu va da niciodata faliment in Romania, piramida sociala e o garantie a viitorului social-democratilor, cel putin pana cand mentalitatea de cetatean-asistat-ca-drept-de-la-natura va disparea.

      D-le Dancu, acum 8 ani sloganul castigator era "arde-i pe corupti". In ultimii 8 ani s-au schimbat multe, inclusiv beneficiarii coruptiei, si in plus in ultimii 3 a inceput sa bata si vantul prin buzunare. Vointa populara regasita in sloganul din 2008 s-a topit iar principiile celor de dreapta s-au diluat. Nu stiu in ce, nu stiu unde au disparut sau in ce s-au transformat, dar eu nu prea inteleg cum gandesc acum cei care odata erau "de dreapta": cum poti sa nu-l sanctionezi pe Tariceanu pentru cresterea pensiilor din 2008 (intr-un moment in care contributiile la sistem erau mai mari decat platile si sitemul era autosustenabil)? Cum poti sa accepti majorarea salariilor bugetarilor inainte de a reforma sistemul bugetar supradimensionat? Am auzit raspunsurile lui Tariceanu la Europa FM: "am dat din ceea ce era, pentru ca economia crestea in acei ani cu 8% anual". Da, zic eu, asa este, DAR TOTUSI!

      Anyway, ma enerveaza la fel de mult Tariceanu cu masurile lui sociale din 2008 exact la fel de mult ca si frica lui Boc din 2009-2010, cand a ratat sansa unor masuri indraznete care puteau face sa existe o a doua "Polonie" pe timpul crizei.

      Votantii de dreapta sunt acum rupti in doua si pentru mine e o certitudine ca AMBELE factiuni vor avea de suferit. Bucuria celor de dreapta care "au castigat alegerile" e o bucurie imbecila, au castigat impotriva propriului crez, aliati cu cei de alta culoare politica alaturi de care recita "ereziile" trustului Intact, uniti fiind toti de antipatii comune.

      Si pana cand treaba asta contra naturii va exploda, ca stim cu totii ca asta se va intampla, eu voi fi impozitat in continuare cu 43% din salar ("salariu") in timp ce campionii neatragerii de fonduri europene din Teleorman, care primeau inapoi 74% din impozitele platite - http://www.gandul.info/financiar/exclusiv-gandul-harta-banilor-din-romania-pe-judete-vezi-aici-cat-primeste-inapoi-judetul-tau-din-impozitele-platite-statului-8549493 - pot ACUM spera la mai mult!

      Ștergere
    3. Nu stiu cum se face ca toate enervarile Dvs sunt si ale mele. Doar un singur lucru as putea sa amendez usor: nu am avut inca nici o stanga in Romania. Ceea ce a reconstituit Iliescu a fost o alta forma postcomunism sau de supravietuire a nomenclaturii vechi si a familiilor lor. Sa stiti ca si stanga poate esua in Romania, ca si dreapta si acum Ponta va juca chiar aceasta carte. Saracia creste si nu stanga se califica pentru viitor ci partide gen PPDD, adica o completa disolutie a politicului si ideologiilor. Acesta este pericolul real deoarece eliminarea totala a ideologiilor va duce la disparitia valorilor (atatea cate sunt) din poltitica, guvernanta si viata publica.

      O seara buna!

      Ștergere
    4. Recomandarea lui Traian Basescu in preziua alegerilor a fost urmatoarea: votati UE, nu ARD. Hillary Clinton in cadrul OSCE: Victor Orban destabilizeaza UE.

      Ștergere
    5. Nu-mi fac eu griji de PPDD, chiar asa de retardati nu suntem.

      Am doar o rugaminte dle Dancu, ca de la clujean la clujean: va rog transmiteti-i dlui Dragnea sa-si stearga zambetul ala idiot de pe fata. N-a realizat nimic pana acum, faptul ca a castigat alegerile nu e o realizare, realizare va fi cand imi va plati mie salariul sau cand va sustine somerii si asistatii din judetul Cluj din contributiile celor din judetul Teleorman. Atunci o fiu incantat sa-i vad zambetul de invingator, pana atunci sa-si plece capul si sa-mi spuna "sarut mana". Da, mie, Dan din Cluj, cel care lucrez in mediul privat de 15 ani.

      Ștergere
    6. Domn Profesor, imi displace situatia cand nu sunt de acord cu d-voastra dar imi place ca pot sa fiu sincer in orice context si aici ma bucura din nou de asemanarea cu d-voastra.
      In politica romaneasca coabitarea intre partide imi seamana a fantezie, orice echilibru de forte rezulta intr-o mai mare boicotare a adversarului si a proiectelor sale pe paguba cetateanului.Politica a devenit o afacere profund rationala,care nu intelege argumentele sensibilizatoare ale datoriei fata de stramosi sau solidaritatii fata de comunitate.Este un meci Steaua-Dinamo sau CFR Cluj-U Cluj in care toti susutinatorii se asteapta sa nimicesti adversarul insa cu un arbitru aproape absent.Se mobilizeaza numai daca au un adversar desfigurat propagandistic.Ce e mai trist e presiunea de conformare la debandada politica si legitimarea atator smecheri de coltul strazii pe pozitii de inalta demnitate si responsabilitate.
      Pana nu se va crea o mica senzatie de meritocratie ne vom incurca toti laolalta in fentele noastre aplicate scolii,muncii,turistilor si in final sistemului.

      Ștergere
    7. Cosmin, sunt de acord cu tine, nu vad unde nu suntem de acord. ceea ce am scris eu se refera la o situatie de fapt, nu una ideala. Ai dreptate in tot ceea ce spui.

      Ștergere
  2. Buna seara Domnule Profesor. Partial consider ca judecata dumneavoastra privind beneficiile unei majoritati parlamentare este corecta si foarte bine argumentata. Privind lucrurile strict teoretic si conceptual, aveti perfecta dreptate. Doar o majoritate stabila isi poate asuma sarcina de a face schimbari majore in administratie, sanatate, invatamant etc. Ideea cu schimbatul mentalitatilor, v-am spus-o si alta data, nu cred in ea. Consider ca mentalitatea unei natiuni se poate schimba in generatii (si in anumite conditii), nu o poate face o majoritate parlamentara. Problema este cand trecem de la teorie si concepte la realitate, cand personalizam aceasta majoritate, cand o intrupam dintr-un concept abstract in persoane, indivizi care iau decizii in numele acestei majoritati. Dati-mi trei exemple de politicieni din aceasta majoritate pe care ii preocupa si altceva in afara de interesele personale, cel mult de grup. Stiti vreo mare idee reformista a majoritatii actuale in afara de jos Basescu. Pana si mesajele de dupa anuntarea rezultatelor au aratat marea idee a acestor politicieni: Basescu. As fi vrut sa aud planuri de viitor, planuri care sa schimbe fata tarii. Lipsa unui proiect national, a unei viziuni coerente de schimbare si dezvoltare, ma face sa cred ca ceea ce se va intampla in urmatoarele luni va confirma temerile celor care sunt speriati de aceasta majoritate. Luati doar cateva persoane, cele care conduc aceasta majoritate, adica cei care ne-au aruncat in nebunia din vara, rostiti-le cu voce tare si apoi incercati sa raspundeti la intrebarea: credeti ca ACEASTA majoritate parlamentara este capabila sa modernizeze Romania?

    RăspundețiȘtergere
  3. Majority Rules,...adica golanii ,analfabetii,plagiatorii,baronii
    foarte frumos ,mai bine de atit nu se poate.
    Nu confundati o opinie cu obrajnicia ca nu tine.
    "Nu mor caii cind vor cainii"domnule Dancu si sa stiti,ca asa este.
    Nu mai spuneti romanilor ca nu trebuie sa le fie frica,deoarece suna a manipulare.
    Spuneti pe sleau romanilor ca trebuie sa le fie frica,sa tremure deoare vor venii vremuri grele pentru tara.
    Cu un derbedeu ca ponta prim ministru si cu un antonescu,dragnea vanghelie,oprisan ne vom duce de rapa ,ca de ras in toata lumea ne-am facut deja.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va respect parerea si revolta.
      Nu e nici o manipulare, pot sa-mi spun si eu o parere?
      In fond e blogul meu.

      Ștergere
  4. Desigur, viata nu se opreste la o victorie sau infrangere politica.

    Merge inainte imperturbabil cu conflictele ei, cu bucuriile cu necazurile cu perceptiile si ...cu constanta schimbarilor. Invinsii de azi vor fi perdantii de maine, dar la ce bun sa le stricam bucuria....extazul de o secunda..orbeste necazurile de-o viata.

    Pacat de urzeli. Ma refer la cele familiale politice, intre nasi si fini, intre tutori si mentori intre stejari si puieti. Urmeaza o perioada, fara soare pe poteca nationala. Un gris namol in care veti fi tarat inevitabil.
    -tensiuni interetnice. Acum ca maghiarii sunt izolati(bravo dle Antonescu, ati reusit impunerea nationalism pasunismului de tip tribal(, supapa politica blocata va conduce la vase sub presiune si extremizari ale regiunilor administrative unde traiesc cetateni romani de etnie maghiara.
    -tensiuni sociale. Doar 40 la suta din romani au votat. Ceilalti 60% tacuti traiesc in afara cetatii, in propriile lumi imaginare. Mai mult, ruptura celor din tara vs celor plecati seamana a unui zid din ce in ce mai mare. Ca sa nu spun ca lumea academica este radicalizata la limita utilizarii timpului pe chestiuni politice. Adio cercetare, exemplele de reusita trec prin alte tehnici. Copiere si asumarea fariseica a muncii altora de exemplu.
    -Badarania ca stil de viata e generalizata. Hoarde de mutanti analfabeti asmutite de clericii politici ce scuipa in real si in virtual pe intelectuali de talia lui Mircea Cartarescu sau Patapievici deveniti simbolic vrajitorii de serviciu.
    -Minciuna acceptata la cel mai inalt nivel ca instrument pentru glorie si dominare, unde dizidenta si nesupunerea ideologica au costuri sociale imense.

    Va amagiti dle Profesor.

    Majoritatile care nu sunt construite pe consens, ucid. Si aduc ce e mai negru, in umanitate.

    Tocmai s-au deschis maiastru, venele emigratiei definitive. Dintr-o Tara Acasa, Romania s-a transformat pentru multi, o Tara Amintire. Ubi bene, ibi patria....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Dar eu incerc sa analizez o situatie si sa sugerez cu s-ar putea folosi in bine. Poate ma amagesc, dar sunt obligat sa incerc sa conving. Sunt satul doar sa critic, suntem deja prea multi filosofi si, vorba Presedintelui, prea putini chelneri.
      Aici am vrut sa servesc o solutie ...adica ce se poate face cu o mare majoritate.

      Ștergere
  5. @ Anonim

    Stimabile, singurul om de dreapta din ARD este Eugen Tomac. OAMENII DE AFACERI romani si-au reconfirmat votul din vara pentru Romania, in timp ce indivizii care au sugrumat Partidul Democrat reprezinta, din cate am inteles eu, Statele Unite, la Senat, si UE, in Camera Deputatilor.

    Domnule Vasile Dancu, avand in vedere faptul ca, in cazul unor alegeri corecte, ARD s-ar fi desfiintat, va rog sa-mi raspundeti la urmatoarea intrebare: pentru ce presedintele Autoritatii Electorale Permanente i-a mintit pe observatorii OSCE referitor la modalitatea de retribuire a mandatelor de deputat si senator?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu despre ce vorbiti, nu am auzit minciuna, dar nu ma mira. Aveti dreptate politizarea este o regula. Nu stiu cine l-a pus pe Presedintele AEP, probabil Basescu. Deci exista o explicatie ...

      Ștergere
  6. Daca cineva mi-ar cere parerea de simplu cetatean, as spune: am incredere in nou aleasa putere exact in masura in care aceasta acorda prioritate insanatosirii reale a justitiei si separarii reale a puterilor in stat. Restul ar fi "tacere" si actiune, de la baza pana la varful piramidei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Politica se face prin oameni, de aceea teoretizarile in societatea romaneasca nu cred ca au radacini prea adanci. Aici nu putem vorbi despre stanga sau de dreapta atata vreme cat dupa fiecare rund electoral cam 30% din tabara perdanta isi schimba cu 180 de grade orientarea. Acum majoritatea e zdrobitoare, corabia dreptei se simte atat de bine incat o multime de sobolani (dati-mi voie sa le spun astfel) incearca migrarea in 2 trepte spre cei castigatori. Teoriile au ca baza prezumtia unei coloane vertebrale, totusi politica la nevertebrate nu cred ca poate fi inclusa in vreun manual.

    Mereu s-a instituit, in cele din urma, o majoritate, fie ea buna si puternica. Asa cum cei de dreapta se dau de ceasul mortii azi, la fel si ceilalti prevesteau Apocalipsa prin 2009, atunci cand "solutia Johannis" fusese data deoparte de dragul ideologiei/vorbelor intre timp abandonate. Nu va fi niciun dezastru nici de azi inainte, cu conditia sa existe peste 4 ani aceeasi libertate de vot, de instincte (caci in privinta gandirii nu-mi mai fac iluzii). Daca va exista peste 4 ani decontul celor ce azi isi ocupa scaunele parlamentare atunci tot mai ramane o speranta, aceea a lectiilor tardiv invatate. Si, cine stie, nemaivand atunci incredere nici in stanga, nici in dreapta, vom alege, in sfarsit, sa mergem inainte.

    PS: Domnule Dancu, as dori sa observati faptul ca in colegiile din Sibiu, candidatul FDGR-ului, cu o campanie minimala (dar existenta totusi), a adunat peste 15%, semn ca exista o masa tot mai mare de oameni, mai mult sau mai putin latenta, care de-abia asteapta sa rupa stavilarul. Ei au nevoie insa de certitudini, de oameni care sa faca o politica a planurilor, nu a vorbelor, una care sa nu puna accentul pe culori, pe "cameleonism", ci sa prezinte pasi, chiar si mici, dar REALIZABILI. Cu cat trec anii, romanii deprind tot mai bine aceasta piesa de marionete politice, acest "PR cu paraituri" si, ca la orice gogomonie, ca la orice pauza promotionala, atunci cand vad asa ceva...schimba canalul. Asta se va face pentru urmatorii 2-3 ani, apoi cred ca ne vom face din nou socotelile in buzunare. Si, stiti cum este: cei mai multi au buzunare si de dreapta si de stanga...

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna seara D-le Profesor
    Incerc din nou. Se pare ca incercarea mea de aseara a avut ceva probleme si nu a ajuns la destinatie.
    Am citit cu interes ideile d.voastra legate de avantajele si dezavantajele unei majoritati solide. Trebuie sa recunosc ca de multe ori mi-am pus intrebarea daca o "dictatura inteleapta" (ce sa fac, asa sunt eu, mai extremist), nu este unica solutie pentru iesirea din blocajul politic si social in care ne aflam de 2o de ani. Este foarte adevarat ca nu poti sa faci schimbari grele, care cer si sacrificii, fara sa ai o sustinere solida. Majoritatea solida in parlament insa nu este suficienta pentru a face schimbarile in bine la care faceti referire. Majoritatea in sine este un concept statistic. Fara a o personaliza, adica fara a o intrupa in persoane capabile sa ia decizii, nu inseamna nimic. Aveti dreptate, majoritatea care isi propune sa schimbe raul in bine are nevoie de un guvern si de specialisti. Aici deja avem o problema. Credeti cu adevarat ca aceasta majoritate care a castigat alegerile doreste sa faca schimbarile necesare romaniei? Credeti cu adevarat ca aceasta majoritate are specialistii care sa propune solutii si sa ia decizii? Sincer, chiar daca sunt de acord cu rationamentul dumneavoastra, uitandu-ma insa la membriii acestei majoritati, dar mai ales la leaderii si eminentele cenusii care o conduc, dati-mi voie sa fiu nu sceptic, ci de-a dreptul speriat. Nu bocesc, nu ma jeluiesc, insa sunt speriat si gata de fuga. Faceti un exercitiu si rostiti cu voce tare cateva nume: ANTONESCU, DRAGNEA, PONTA, VOICULESCU, FENECHIU, si incercati sa le asociati cu concepte ca DREPTATE, MODERNISM, ADEVAR, INTELIGENTA, SOLUTII, OMENIE...si multe altele. Sincer, nu va apuca rasul...sau plansul?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Nu bocesc, nu ma jeluiesc, insa sunt speriat si gata de fuga". M-a intristat gandul Dvs si cred ca sunteti sincer. Eu il cunosc pe V. Ponta si stiu ca vrea sa faca ceva pentru Romania. Pentru ceilalti citati nu bag mana in foc. Nu stiu daca Ponta va reusi, dar cred ca trebuie sa-i creditam pe el si generatia lui. nu avem de unde aduce altii. Cred ca trebuie sa-i criticam, sa le dam sugestii, sfaturi, sa protestam, sa-i dam jos ... dar nu putem fugi cu totii.
      Eu am plecat din conducerea PSD cu lehamite si greata.
      Nu sunt sigur ca am facut bine, dar credeam atunci ca lupta devine inutila. Acum sunt sceptic , realist dar caut sa sprijin cu ce pot orice om care ar putea face ceva pentru Romania. Dincolo de partidul sau, dincolo de religie sau etnie cred ca trebuie sa g[sim oameni carora sa le insuflam menirea daca ei nu simt acel fior. Increderea mea, chiar limitata, in unii politicieni este un act disperat! Poate nu va conving, dar asta gandesc eu. Nu spun ca detin adevarul, asa simt. Multumesc pentru comentariul dumneavoastra, o sa comentez pe larg randurile Dumnevoastra ca pretextr poentru un viitor comentariu.

      Ștergere
  9. Domnule Dancu sunteti singurul cu notorietate, apropiat de PSD pe care pot sa-l citesc. Spuneti ca Ponta vrea sa faca ceva pentru Romania si mai spuneti ca il cunoasteti bine. Se presupune ca un tip care la 40 de ani ajunge primul ministru al unei tari are o anvergura remarcabila. Numiti doua, trei lucruri remarcabile pe care le-a infaptuit si care il pot recomanda pentru a fi nominalizat inca odata in aceasta inalta demnitate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dupa cum au inceput, ma refer la negocierile cu UDMR, majorarea de impozite etc. Nu cred ca se va schimba mare lucru, poate doar numele celor care conduc.

    RăspundețiȘtergere