14 august, 2012

Politică și camaraderie



Zilele trecute, un prieten bun al meu, îi spune unui alt prieten că useliștii (sau poate pesediștii, asta nu am întrebat) mă urăsc strașnic după bătăliile astea ocazionate de  referendumul nostru care ne-a umplut toată vara. Nu am reacționat nicicum, în fond, de vreo 5 ani nu mai fac politică de partid, nu am fost în vreun sediu, nu am fost la vreo sedință, iar în acest război absurd nici măcar nu am publicat vreun sondaj, tocmai pentru că predicțiile erau defavorabile camarazilor mei în privința prezenței prognozate la vot și ar fi interpretat acest lucru ca fiind cine știe ce manipulare ascunsă. În mod normal nu avea cum să mă intereseze prea mult această remarcă deoarece nimeni nu poate vorbi cu toți useliștii și apoi nu înțeleg de ce aș fi interesant pentru toți, de ce să mă bage în seamă. Recent, un amic din Vrancea m-a invitat la o școală de vară a tineretului pesedist și am constatat că nici eu nu-i cunoșteam pe cei din sală, dar nici majoritatea dintre ei nu știau cu ce mă ocup și ce am fost eu pe la partid. Era deja o altă generație de tineret, cu alte modele, cu alte teme și alte așteptări.

M-am gândit apoi că poate remarca prietenului meu i-a folosit lui, vroia să găsească pe altcineva care este ultimul în pluton, marele neiubit, vroia ca altul să fie, în locul lui, fraierul campingului. Și dacă asta îi folosește, atunci sunt fericit să-i pot servi de reper, de limită unde se termină iubirea partidului pentru colegi. E o formă de camaraderie să poți să te transformi în ceea ce are nevoie prietenul tău la un moment dat, când este doborât.

Nefăcând politică activă am ieșit, cu siguranță, din atenția foștilor colegi, nu am cerut vreodată ceva partidului, vreun consiliu de administrație, vreo sinecură sau vreo funcție și le-am refuzat pe toate care mi-au fost propuse după ce am ieșit practic din circuitul politic. E adevărat că zilele trecute am răspuns la un interviu în care, din aceeași camaraderie, spuneam un adevăr micuț, edulcorat chiar, o remarcă menită să clarifice gestul lui Ioan Rus, preluat de multe multe medii de informare, fiecare după interese. Cei de la ”Adevărul” titraseră ceva de genul ”Dâncu reaprinde torța disidenței”, dar era o găselniță jurnalistică, eu doar am explicat niște lucruri pe care le vedeau și orbii. În țara asta toata lumea aprinde torțe la televizor, în prime time, dar nimeni nu crede cu adevărat în semificația din spatele gestului. A întreține focul unei credințe în țara noastră este un efort prea mare sau chiar inutil, deoarece o minune durează doar trei zile. Nu mi-am propus niciun  fel de revenire politică, iar dacă mi-aș propune așa ceva nu aș face-o de partea adversarilor partidului din care încă mai fac parte.

Dar evenimentul acesta mi-a adus aminte de un moment în care Adrian Năstase mi-a spus cu prietenie și înțelegere: Dragă Vasile, tu ești un om foarte inteligent, dar trebuie să-ți spun că nu te pricepi la politică. O să înveți și asta, dar atunci noi vom fi deja în opoziție. Era prin 2003 și niciunul dintre noi nu credea că vom ajunge atât de repede în situația de a fi expert în politică. Îmi pare rău să recunosc azi, când nici mie și nici Domniei sale nu ne mai folosește la nimic, că fostul șef al PSD a avut dreptate. Adrian Năstase este acum în pușcărie, iar eu sunt membru al societății civile care, de câțiva ani, nu înțelege traiectoriile pe care o ia partidul, un fel de ronin care încă visează la un deceniu de social-democrație care să schimbe traseul întortochiat al României. Nu-mi doresc nimic, îmi doresc să-i sprijin pe prietenii mei cu studiile sociologice pe care le fac, să ajut statul cu studii prospective și să văd niște rezultate sociale ale politicii,  dincolo de mita electorală și asfaltări de campanile care dispar după prima ploaie.

Dar trebuie să recunosc că mulți ani am stat cu frica în sân că ceea ce spus Adrian Năstase va fi aflat de toți, adică adevărul că nu mă pricep la politică. Cum adică,  marele ideolog, propagandistul feroce, manipulatorul ăsta de Goebbels habar n-are cum merg lucrurile și ce trebuie să facă pentru a rămâne nomenclaturist, să-și planifice o carieră politică ascendentă,  deși o fac foști soferi, sculeri matrițeri care acum ocupă poziții puternice în statul nostru aflat în contiunua transformare?

Da, dacă oamenii s-ar fi prins, ar fi avut dreptate, în afara camaraderiei și sensibilității mele pentru oameni (cărțile citite nu contează), nu am avut un proiect personal serios pentru politica asta în care, acum, îmi spune un prieten că sunt un fel de oaie neagră a unei turme imaculate. Acest mare secret al meu, azi, m-am hotărât să-l fac public, poate scap de el ca de un mare handicap.

Evident, m-am gândit să-mi explic rațional cum funcționează relația mea cu partidul pentru că zilnic primesc zeci de mailuri sau telefoane de la foștii colegi de guvern, de la pesediștii importanți și de la mulți oameni care sunt simpatizanți sau membri, pe unii nu i-am vazut niciodată, dar care îmi spun că se simt apropiați de mine și de ideile mele.  Zilnic primesc încurajări sau reproșuri, zilnic adversarii PSD mă înjură sau caută să mă stimuleze, să mă împingă să vorbesc despre viața politică. 

Recitesc ce am scris pînă acum și observ că în aceste paragrafe cu care am început acest text am folosit de foarte multe ori cuvântul camaraderie. Nu m-am gândit când am început să scriu aceste rânduri, dar cred că aceasta este esența legăturii mele cu politica. Am căutat de mai multe ori motivația pentru care particip la batălii politice și nu am găsit o altă constantă decât relații de camaraderie cu cei din echipa mea. Poate unii o să spună că este o tâmpenie și ar putea avea dreptate, dar, greșit sau nu, așa am funcționat eu în politică. Combustia prieteniei și camaraderiei a fost pentru mine lucrul cel mai important.

Probabil că lucrul acesta se datorează faptului că nu am simțit niciodată adrenalina puterii. Am simțit asta ca un adevărat handicap pentru cineva care a ajuns acolo sus, în vârful politicii. Mi-a fost mereu jenă să particip la băi de mulțime, întotdeauna când vedeam mulțimi aclamatoare mă gândeam la sistemul de aducere a oamenilor acolo. Mă uitam mereu, dincolo de primul rând, peste capul militanților și familiilor lor, și vedeam mâinile femeilor și barbaților deformate de muncă și mi se făcea rușine să stau acolo sus, deasupra lor. Îmi aduceam aminte de mâinile mamei mele care mereu îmi cerea să-i aduc de la oraș o cremă cu glicerină. Avea mâinele atît de bătătorite de muncă și mereu crăpate încât mi-a spus odată că îi era rușine să ne mangâie cu asemenea palme care zgârie. Mereu mi s-a părut că politica noastră face prea puțin pentru acei oameni și mă simțeam ca un impostor la marile manifestații politice, mai ales că veneam dintre ei, eram ca și copiulul lor, nu crescusem în Cartierul Primaverii, unde crescuseră cei mai mulți dintre colegii mei de pe scenele politice pe care urcam.

Ca vicepreședinte al partidului am facut tot ce am putut pentru ca să-i ajut pe cei năpăstuiți sau cei pe care eu consideram că merită, am fost un propovăduitor al descentralizării fără să-mi dau seama că vom eterniza la putere niște găști care, mai apoi, au pus mâna pe conducerea partidului. Am spus că trebuie să terminăm cu cei 25 de vicepreședinți cu domiciuliul în București (și doar unul din țară) pentru a aduce oameni din teritoriu la conducere. Acest lucru s-a întâmplat și primul lucru pe care l-au făcut cei veniți din provincie a fost să propună eliminarea din echipă. Nu am simțit niciun regret, am făcut ceea ce am gândit și nu m-am oprit cu militantismul atunci când mă văzusem déjà șef. Cred și acum că descentralizarea politică reală, alături de cea administrativă, va fi soluția de revigorare a României, în viitoarea epocă post-baroniană. Am plecat apoi, cu inima împăcată, din funcțiile de la partid și ziua demisiei a fost cea mai fericită zi din viața mea. Dintr-un sentiment de camaraderie am rămas membru de partid pentru că un tânar președinte m-a rugat să nu defectez  începutul său de mandat. Dar mi-am spus că niciodată și pentru nimic în lume nu voi accepta să fiu judecat, votat sau nevotat de oameni pe care îi consider nedemni de a reprezenta stânga românească.

Ca o dovadă a nepriceperii mele la politică este faptul că nu am intrat în politică pentru a împlini un vis personal, nici pentru că eram ideologizat până la măduvă și aș fi crezut că trebuie să triumfe o lume nouă (nouă, nu vouă, cum zice, glumeț, un bun prieten), ci din sentimentul priteniei față de Ioan Rus. Simțeam că împreună cu el și cu profesorul meu Vasile Pușcaș am putea face ceva pentru integrarea României in NATO și UE. Am cunoscut apoi multi oameni pe care azi îi respect, din toate generațiile partidului, de la Doru Ioan Tărăcilă, la tineri de azi care asteaptă cuminți pe banca de reserve. Chiar Adrian Năstase ne spusese, la acea vreme, că nu se poate baza pe oamenii pe care-i are la partid și că este nevoie de un efort comun pentru a urni țara din ceața politică în care vor s-o țină politicienii primului deceniu de democrație. Cei mai mulți nu vor integrarea europeană, le este mai simplu să pescuiască în mlaștina asta, dacă nu veniți voi, intelectualii care vă credeți așa deștepți, ne-a mai spus atunci Adrian Nastase, în stadiul actual al politicii, ne vom integra statornic în Est, și chiar asta vor cei mai mulți dintre cei vechi. Acum îmi dau seama câtă dreptate a avut atunci Adrian Năstase și, dincolo de termopane sau mătuși Tamara, îmi confirmă ipoteza că el a fost un politician inteligent încă dinainte de a ști noi cu ce se mănâncă asta. Acum, când România derapează, înțeleg mult mai bine sperietoarea de atunci pe care ne-a fluturat-o fostul președinte al PSD. Am rămas patru ani la Palatul Victoria chiar dacă unii dintre tovarășii mei dezertaseră sau fuseseră împinși spre alte zone. Niciodată nu o să regret cei patru ani în care nu am scris nicio carte, dar am lucrat mult și am învățat foarte multe despre viața socială și politică. Mai multe decat aș fi putut învăța din tratate sau compendia de sociologie politică sau politologie.

Înafară de a urmări lucrurile în care cred, nu mi-am făcut niciun plan de carieră politică, nu am știut ce ar trebui să-mi doresc pentru ca să-mi urmăresc un scop pragmatic. M-am lăsat condus de sentimentul plăcut al camaraderiei, uneori de prietenie, sentiment amplificat de faptul că majoritatea celor care m-au cunoscut în politică și cărora le-am fost coleg mi-au rămas prieteni. Unii m-au numit ideologul partidului, un lucru cum nu se poate mai onorant, dar eu eram sigur că nu ideologia este hiba noastră, ci lipsa de sensibilitate, electoralismul, folosirea politicii ca mod de producție, ca substitute de economie, pentru absolut toate partidele din România. Știam că ideologia este importantă pentru că ea cuprinde un sistem de valori, iar politica fără valori este moartă, dar vedeam pe zi ce trecea că politica folosește tot mai rar referirea la ideologie când este vorba de a stabili repere și tot mai des când are de justificat ceva post-factum. Îmi convingeam tot mai greu camarazii că nu poți să te bazezi în politică doar pe ura cultivată zilnic față de adversarul politic și nici pe cultivarea frustrării că, din cauza adversarilor, noi suntem departe de resursele statului.

Din prietenie și camaraderie  am renunțat să finalizez și să public o brosură care să însoțească plecarea mea din politică și care trebuia să se numească ”Scrisoare pentru un tânar de stânga”. Trebuia să vorbesc despre viitor și trecut și atunci prietenii mei de la PSD s-a fi supărat, argumentele mele ar fi putut fi folosite împotriva lor în campanile tot mai dese din România și am renunțat, manuscrisul neterminat încă mă așteaptă între coperțile negre ale unor caiete, doar puține fragmente am publicat prin reviste sau pe blogul meu.

În timpul guvernării 2001-2004 colegii de partid m-au rugat să scriu un comunicat în care PSD îl critica pe Voiculescu, prieten intermitent cu conducerea PSD, eu l-am scris și se împlinesc acum zece ani de când Antenele mă injură constant, cu fiecare ocazie. A doua zi, camarazii mei de atunci nu și l-au mai asumat, déjà negociaseră probabil, bătuseră palma cu Felix, iar eu rămăsesem de fraier. 

Nu am avut un proiect politic personal (agendă personală, cum îi zicea Adrian Năstase) nici atunci când am participat la schimbarea lui Iliescu cu Mircea Geoană. Zeci de oameni ne rugaseră să facem ceva, șefii de organizații veneau la Ioan Rus spunând că nu mai pot suporta umilința întoarcerii tătucului roșu, că este nevoie de un nou program, unul de reformă, că vechile figuri sunt o frână etc. Nu mă așteptam ca atâta lume să adere la ideile mele și am făcut asta cu bucurie. Apoi am văzut cum tovarășii mei de drum pactizează cu vechii adversari, îi aduc înapoi pe cei vechi, fac sluj și își cer scuze, dar am continuat să sper că într-o zi se vor găsi bărbați care să facă o altă politică. Am rămas singur pe baricade când era atacat Mircea Geoană și nici măcar el singur nu avea curajul să se apere în fața vechii găști iliesciene. Am sărit prietenește să sprijin un prieten din organizația noastră atunci când era atacat de Vanghelie și de noua politică ce se năștea la umbra democrației interne de partid, iar peste vreo 2 ani l-am întalnit pe Vanghelie în biroul bunului meu prieten.  

Am sperat că partidul meu va înțelege, până la urmă, că are nevoie de voci lucide, pentru că lingăi sunt destui la orice partid. La dat limbi, competiția este acerbă, dar la a spune adevărul este loc cât cuprinde, nimeni nu se înghesuie, toți spun adevărul doar pe șoptite. Îmi părea și atunci, cum îmi pare și azi, de necrezut cum stînga este incapabilă să adune intelectuali în jurul proiectului ei cu atât mai mult cu cât suntem o țară cu foarte multe probleme și atâtea nedreptăți, iar intelectualii nu pot să nu simtă misiunea de a schimba lucrurile. Am stat de multe acolo, la marginea stângii, scriind pe blog sau vorbind la televizor, cu speranța că pot arăta că nu suntem doar un partid  baroni locali și căpușe bugetare.

Nu m-am bucurat niciodată de notorietatea pe care mi-o oferea postura critică, pentru că știam că laudele adversarului politic nu sunt sincere. Eram fericit însă chiar și atunci când militanți sau oameni simpli îmi făceau semne de încurajare, chiar dacă erau trimise pe furiș. Camaraderia acestora mi-a hrănit speranța firavă că o nouă generație de politicieni (cea a lui Ponta, gândeam eu atunci) va schimba fața politicii românești, nu doar a stângii de pe Dâmbovița.

Din camaraderie am sărit în apărarea lui Ponta atunci când era atacat, mai mult sau mai discret, din interiorul scenei, o bună vreme fiind singurul care scria sau vorbea la televizor, ceilalți asteptau probabil semnele lui de recompensă.  Chiar dacă el îmi spunea mereu, mai în glumă mai în serios, că de-abia ține partidul să nu mă sfâșie eu nu am renunțat nicio clipă să cred că el trebuie sprijinit, măcar pentru faptul că este primul Președinte al stângii care nu a fost membru PCR. Știam că asta nu este o calitate, dar credeam că se poate construi normalitatea cu oameni din generația lui dacă renunțăm la războiul absurd pentru putere. Chiar dacă mulți din prietenii mei de pe Facebook s-au supărat pe mine, am crezut și cred că nu putem lăsa un om să fie linșat public chiar dacă a greșit, trebuie să-i dăm mereu măcar încă o șansă.

Camaraderia m-a făcut de multe ori să tac pentru a nu prejudicia șansele partidului meu în competiția politică. Am tăcut, mi-am mușcat limba, mi-am închis telefonul, convins fiind că poate adevărul meu nu este destul de important sau poate să-i rănească pe colegii mei . Uneori am plecat capul rușinat de faptul că nu am dosare penale ca și marii luptători ai partidului care spuneau că aceastea sunt ”cicatrici pe bătrânul trup de militant”. Da, poate că nu luptasem cu armele cu care luptaseră colegii mei, dar acest minus la cazier eram convins că nu însemnă lipsă de implicare și de credință. Sunt convins și azi că pretenția dreptei cum că ar fi mai bună nu este decât o iluzie, dar nu cred că trebuie să ne comportăm ca și drepta în punctele în care ea greșește. Un singur lucru nu am putut accepta în toată această perioadă: să devin prost, să-mi pun ochelari de cal sau să mă transform într-un mancurt.

Au trecut 5 ani de când m-am opus în interior, apoi public, unui proiect falimentar al partidului, un proiect care l-a revigorat pe Traian Băsescu și a adus PSD la (deocamdată)  8 ani de opoziție, după ce mereu a fost primul partid la alegeri. De-atunci de mai multe ori am avut dreptate, dar asta nu mă încălzește cu nimic, aș fi mai fericit să recunosc public că am greșit pentru că politica noastră este mereu surprinzătoare.

Bun, îmi transmite prietenul meu că mă urăsc niște useliști, dar este prețul pentru că, timp de câteva luni, am încercat să-i scap pe prietenii și camarazii mei de o psihoviroză care inexplicabil a lovit o mare parte din clasa politică: obsesia de a scăpă prin orice mijloace de Traian Băsescu, fără a respecta proceduri, instituții. Le-am spus că nu va fi prezență destulă, deci cvorum, căci migrația a împrăștiat vreo 2 miloane de români prin lume, fără să-și schimbe domiciliul. Le-am spus și că Europa nu va accepta raționamentele noastre, dar nu i-a oprit nici constatarea de la suspendarea trecută, când procedura a durat 65 de zile, nu s-au schimbat legi și nimeni din Europa nu a protestat în apărarea Presedintelui României. Ca și în 2007 singurul răspuns a fost acela că am simpatii băsiste. Acum mă uit la dezastrul rezultat și mă aștept să vina delegații ONU cu misiuni de pace, pentru a opri jihadul nostru național și nici nu mai știu ce să spun, ce să scriu. Am senzația că nimic nu mai urmează și acum câteva săptămâni am scris ceva ce susțin și astăzi. Bătălia este una între oameni și mizele nu sunt instituționale. Este o bătălie umană, orgolioasă, pe viață și pe moarte. Este o încăierare politică, nicidecum vreo mare bătălie strategică pentru România. Va trece ziua, combatanții se vor spăla de sânge și fecalele primite în față, se vor îmbăta în crâșme separate, iar luni o vor lua de la capăt. Luni dimineața oamenii vor înjura și vor uita, vor spera degeaba sau se vor uita nelămuriți în zare. Da, privitul în zare este singura noastră operațiune prospectivă.

Recunosc că m-am declarat învins, când am constatat că visele camarazilor mei semănau cu un drum cu sens unic: spre putere, acum și aici. Nici o intersecție, nici o pauză, nici o haltă, imediat la putere. Disperarea era cu atât mai mare cu cât aveam sentimentul că astfel se zădărnicește un proiect de care România cred că are nevoie, un deceniu de conducere de stânga, care era la doar cateva luni distanță, cu ocazia alegerilor din toamnă.

Am fost solidar cu tovarășii mei chiar și atunci când observam că sunt morți de teamă, că se opreau la mijlocul drumului, că se întorceau din drum sau regretau mai apoi gesturile de luciditate sau curaj. Mi-am dat seama că societatea i-a fabricat așa si poate nici nu este nevoie să semănăm cu toții, unii poate nu își pot închipui viața de dincolo de politică și trebuie să le înțelegem micile trădări sau cedări.

Am mai crezut în tot acest timp că stânga trebuie să însemne solidaritate cu cei mulți și camaraderie în interiorul proiectului. Poate mai mult decât dreapta care construiește solidarități mai abstracte, stânga are principal capital visul de a schimba,  de a construe, speranța că umanitatea și solidaritatea pot trimfa dacă ne unim împotriva cinismului unui capitalism ce poate deveni sălbatic datorită nepăsării noastre sau eșuării statului.

Am învățat, între timp, că Che Guevarra nu este model decât până la un loc și că odată ajunși la putere liderii par să-l prefere pe Fidel Castro, cel care împovărat de legenda prietenului său, l-a trimis pe acesta să moară departe, în pădurile Boliviei. Dar asta nu mă face să nu cred în prietenie și în toate celelalte idei chiar dacă camaraderia nu a dat întotdeauna rezultatele pe care le așteptam eu de la ea. Am văzut, uneori, cum camarazii au trădat cauza. Am cunoscut și am înțeles frica prietenilor mei de a merge mai departe. Am văzut cum liderii partidului săreau peste cuvintele adevărate, cuvintelor pline de viață sau emoție și pasiune din sutele de discursuri scrise de mine, preferând pleava cuvintelor birocratice. M-a întristat să văd cum camarazii mei se grăbesc spre putere și sunt în stare să fraternizeze cu oricine le poate fi tovarăș de drum pentru o perioadă scurtă, până la cea mai apropiată stație de postă. Am văzut prieteni care se lăsau uciși de călăi, dar își cereau scuze că nu au gâtul destul de lung pentru ca taietura să fie perfectă și că s-ar putea sa nu se poata controla în momentul fatal și s-ar putea să curgă ceva sânge. Toate acestea le-am trăit, le-am înțeles, m-au revoltat, m-au facut să protestez sau să fiu compasional.

Am mulți prieteni din partid care îmi dau zilnic semne ca sunt alături de mine. Din toată țara, nu doar din Transilvania, așa cum s-ar putea crede. Mulți dintre ei mă împing să revin la politică, să refacem echipele, să spargem zidurile acestei lumi. Mi-e rușine de ei și de speranța lor și nu pot să le spun tranșant că nu voi mai reveni, deși asta simt, asta îmi doresc și așa va fi. Știu de la Heraclit că nimeni nu se poate scălda de două ori în același râu și că istoria nu face pași înapoi. Un sentiment de camaraderie curată mă blochează și nu pot să le spun că partidul nu are nevoie de mine, astăzi se caută alte tipuri de politicieni. Mă ascund după cuvinte, de multe ori, și trag de timp, dar nici nu pot să-i mint la infinit. Poate din această cauză m-am apucat să scriu și textul acesta prea lung și poate fără de sens pentru unii.

Toate aceste treceri ale mele prin politică mi-au oferit ceva inestimabil pe care camarazii și prietenii mei nu l-au putut lua cu ei plecând, cazând sau trădând. Este vorba de sentimentul că doar proiectele colective pot reuși, iar eșecurile sunt doar faze ale unei călătorii spre căutarea locului în care politica își ține sufletul ascuns. În toți acești ani de speranțe, dezamăgiri, iluzii, utopii, am trăit, am fost viu și am rezistat tentației firești de a participa la sportul național al ascunderii cu capul în nisip. Fără speranțe mari, dar cu dezamăgiri care te fac mai realist, cred că politica de camaraderie, bazată pe solidarități morale, ar putea schimba într-o zi România. Chiar dacă va fi o schimbare în bine la care nu voi participa, visul meu e că ea se va întâmpla. Da, prieteni, chiar eu am scris acum vreo câteva săptămâni că în România, lupta pentru putere este dominanta vieții publice. Ea nu se termină niciodată și nici nu se oprește nici măcar pentru ca să se adune morții sau răniții de pe câmpul de bătălie. Ea consumă toate resursele noastre și în mare măsură România bate pasul pe loc sau se învârte în cerc pentru că toți gândesc doar în termenii bătăliei imediate pentru putere. Dar chiar dacă momentan nu văd ieșirea sunt sigur că ea există și câțiva bărbați care să pornească lupta se mai găsesc în acestă țară.

Personal, dacă într-o zi voi vedea că nu mai am niciun camarad care să accepte felul meu de a face politică,  atunci voi face ceea ce fac băieții fără un frate mai mic sau mai mare, își construiesc un camarad imaginar. Alături de el voi putea merge mai departe, indiferent de ceea ce se întâmplă în politica noastră, tot mai balcanică, tot mai integrată in Orient, tot mai tristă și mai ucigătoare de speranță. La un capătul zilei mă așteaptă copiii mei, la celălalt sunt tinerii mei studenți pentru care merită să faci călătoria asta și să nu accepți să pierzi, chiar dacă, de multe ori, ai senzația că ești învins. Asta îmi spun în fiecare dimineață: trebuie să facem un mic pact între învinși, cum i-ar zice marele Ernesto Sabato, să ieșim din tăcere, să refuzăm a mai fi parte a nepăsării generale. Iubiți sau neiubiți de militanți de stânga, huliți sau detestați de cei de dreapta, mânați de proiecte îndrăznețe sau nepricepuți la politică, avem nevoie de sentimentul că împreună putem construi o politică mai umană, bazată doar pe valori și sentimentul cald al camaraderiei.


110 comentarii:

  1. Ati luat in calcul si posibilitatea ca, pe langa "uselisti", sa fie loviti de aceeasi psiho-viroza si alti 7.5 milioane de romani? Epidemie sau ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un amestec de "nu-mi place fata lui", "mi-a taiat pensia de handicapat desi puteam sa muncesc" si "o suspend si pe mama pentru 20 de lei".

      Ștergere
    2. Cei 7.5 milioane si-au exprimat pasnic optiunea cand li s-a dat sansa. Nu s-au dus la razboi. Ei nu se bucura cand institutiile "democratice" ale statului fac "jocuri" pe "barba" lor. Nu cred ca este bine ca cei 7.5 milioane sau cei aproape 20 milioane sa chibiteze astfel de jocuri. Avem fiecare unul mult mai serios, personal, de jucat in viata. Apreciez ca desi textul D-ului Dancu poate sugera lipsa de speranta intr-o apropiata "iluminare" colectiva,camaraderia este incurajata. Cei ce se aseamana se pot aduna si deveni impreuna, spre bine.

      Ștergere
    3. Sunt de acord cu Marius. Completez insa cu un singur gand: la referendumul din 2009 unicameral si 300 de parlamentari au mers tot acesti oameni. Din nefericire nu i-a ascultat nimeni.

      Ștergere
  2. Cu stima, din inima, de la un tanar membru PNL: Jos palaria pentru ce ati scris, mi-a mers la inima...daca oamenii din politica ar incepe sa si GANDEASCA, atunci am ajunge departe, si foarte repede, nu in ritm de melc/rac...

    Mi-ar placea tare mult o conversatie cu d-voastra, pe teme de ideologie politica...eu mi-s argesean, iar Bratienii cu doctrina lor originara, "prin noi insine", sunt in capul listei ideilor in care (inca mai) cred...

    Inca o data, cu stima, si respect,
    Flavius Adrian Neagu

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc "prietene" ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Dancu respectele mele.
    Daca toti Social Democratii ar fi ca Dvs as trece si eu la stinga.
    Din pacate sunteti o rara avis.
    Asta ar fi una.
    A doua.
    Este o vorba din popor care spune: "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti".
    Parafrazind: "spune-mi ce faci pentru a obtine TOATA puterea si iti spun ce esti".
    In aceste conditii, va intreb, cum de mai puteti sustine aceasta grupare zisa de stinga, dar care nu are nimic de a face cu social democratia normala (cea de tip occidental)

    RăspundețiȘtergere
  5. In ultimul timp cred ca am inteles ca in politica va trebui sa invatam, sau sa invete cei care sunt la varf, a majoritatea inseamna mai mult decat jumatate din tot, nu este echivalenta cu totul. Cand liderii, dar si sustinatorii lor vor fi de acord sa imparta puterea, camaraderia va castiga. Iar politica va deveni ceea ce deocamdata multi asteapta, dar nu gasesc. Eu zic sa fim increzatori.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dle Dâncu, am respectat opiniile dumneavoastră din simplul fapt că în sistemul personal de valori aveţi pe primele locuri un acut simţ al dreptăţii şi mai ales că credeţi în efortul colectiv în favoarea colectivităţii ca motor de ameliorare a vieţii românilor. Acestea fiind spuse, trec şi la defecte, aşa cum să le interpretez eu, fără a avea pretenţia că vă cunosc, sau că am dreptate. Am observat că din spiritul de camaderie pe care acum îl precizaţi ca şi principalul motor politic personal, uneori aţi sacrificat adevărul crud(cel puţin la nivel de declaraţii) ca să acomodaţi adevărurile grupului politic la care aparţineaţi. Am mai observat că uneori v-aţi exersat competenţele intelectuale pentru a fundamenta subtil derularea unor evenimente, ca să încline balanţa în favoarea colegilor dumneavoastră de grup. Să spunem că e corect în măsura în care cauza merită. Ce nu am înţeles şi cred că am mai exprimat, de ce nu v-aţi utilizat capacităţile intelectuale şi resursele materiale avute la dispoziţie(Institutul de Sondaj) pe probleme apolitice, pe sociologie aplicată în Societate. De la fenomene de criminalitate(există un gol de cercetare privind formarea mentalităţii grupurilor de criminalitate în comunităţile locale- un studiu longitudinal lung în zona Vâlcea ar fi extrem de interesant...doar ca exemplu), despre cum antrepenoriatul,libera iniţiativă nu reuşeşte a fi îmbrăţişat ca mod de viaţă, dincolo de Instituţii sunt mentalităţi care împiedică?, despre cum se face că aceiaşi dinozauri ocupă funcţii executive în unele instituţii(ciclul de viaţă managerial) şi multe altele ..variabile prin care intelectualii ar înţelege care sunt barierele pentru adaptare la noile realităţi. Pentru că o societate nu poate evolua, în opinia mea, fără să recunoască adevărul aşa cum este, dincolo de ideologie, rece şi crud. Demografia este o problemă, educaţia (accesul la informaţie, formarea pedagogică- dezvoltarea încrederii în sine a cetăţenilor- este o problemă). De ce intoleranţa este mai puternică ca şi toleranţa la nivel de valori în comunicare? Bref, aici nu am înţeles de ce nu aţi depus un efort mai susţinut şi de ce consultanţii români îşi pun la îndemână toate cunoştinţele despre teoriile sociale(bandwagon efect,self-fulfilling prophecy şi câte or mai fi etc) în singura oală a politicii. Vă rog să reflectaţi, fără să luaţi ca un afront comentariul meu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari pentru aceasta frumoasa si respectabila marturisire. Imi permit sa va indemn, dat fiind ca nu lasati prea multe sperante pentru reformarea PSD, sa construiti o stinga romaneasca europeana, de care avem atita nevoie. Abnegatia de cetateni responsabili nu ne permite sa abandonam treburile cetatii, mai ales acum. Cu stima

    RăspundețiȘtergere
  8. Fara suparare , va rog stati departe de p
    olitica deoarece e prea grea ptr. dv.

    RăspundețiȘtergere
  9. Un text frumos, a cărui principală caracteristică o reprezintă viziunea lucidă asupra stângii.
    Mărturisesc preocupări și dezamăgiri similare, chiar dacă n-a avut de-a face cu nici-un partid (cu atât mai puțin cu PSD-ul, lucru care tinde să devină o calitate).
    Social-democrația rămâne un ideal, chiar dacă semnificația acestui model pentru români a fost profund alterată de un partid politic.
    De asemnea, construcția unei stângi centrată pe o structură ideologică și, mai ales, pe intelectuali de stânga rămâne un deziderat al politicii românești.
    Bănuiesc că se poate participa în continuare la o reconstrucție politică dintr-o poziție de outsider, mai ales că este nevoie de o adecvarea unui proiect de stânga la realitățile românești, lucru care poate fi făcut de un intelectual.
    Consider că aveți ca principal atu posibilitatea unui bun contact cu realitate, mediată de calitatea de sociolog.
    În definitiv, nu este obligatorie o adunare în partid pentru a putea impulsiona o gândire de stânga ce poate căpăta un viitor chip politic.

    RăspundețiȘtergere
  10. Stimate Domnule Profesor, citindu-va gandurile postate mai sus am inca speranta ca Romania mai are o sansa. Vreau doar sa spun ca, dupa umila mea parere, singura solutie pentru ca aceasta speranta sa nu moara este schimbarea modului de a face politica, si asta se poate face doar prin schimbarea actualei clase politice. As vrea ca la urmatorul scrutin sa am optiunea alegerii intre un partid de dreapta condus de Mihai Razvan Ungureanu si un partid de stanga condus de dumneavoastra. Sa am posibilitatea sa aleg intre solutiile de stanga si cele de dreapta, nu intre politicieni care cara dupa ei partide. As vrea sa aleg intre idei si solutii, nu intre oameni si masti.Este clar ca discursul dumneavoastra este total diferit de cel al politicienilor de stanga cum si discursul lui MRU este diferit de al politicienilor de dreapta. Prin structura sunt un om de stanga, insa in ultimii ani am fost obligat sa votez cu dreapta. Si sunt multi ca mine. Intoarceti-va in politica, si nu ca analist ci ca om de actiune. Nu alaturi de fostii tovarasi (nici macar alaturi de Ioan Rus, "un prieten bun de-al dumneavoastra"), ci alaturi de personalitati si romani necunoscuti care nu isi doresc altceva decat o tara normala.

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc atat as vrea sa spun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu va multumesc pentru ca m-ati onorat cu citirea unui text atat de lung si de personal

      Ștergere
  12. Va scriu ca votant de dreapta.

    E foarte rau ca nu mai sunteti activ in politica. Fiindca dumneavoastra si altii care gandesc la fel nu mai au influenta in PSD si nici vointa de a o dobandi, nu avem un partid social-democrat autentic. Iar fiindca nu avem un partid de stanga autentic, nici noi, cei de dreapta, nu avem un partid de dreapta autentic.

    Alegerile ne conduc mereu la "raul cel mai mic". Cu fiecare alegere, asta inseamna tot mai mult folosirea unui cantar de mare precizie care sa ne indice ce gasca are un microgram mai putin de rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Mie insa nu prea imi place sa fac distinctie intre votanti dupa criteriul satanga si dreapta. Eu impart votantii in votanti lucizi si votantii ceilalti, indiferent de viziunea lor

      Ștergere
  13. Cat adevar,oare macar in al 12 ceas , se vor trezi cei la care faceti REFERIRE???????
    Personal nu cred........
    Va stimez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu prea cred, dar trebuie sa spunem mereu, macar sa-i deranjeze.Multe salutari!

      Ștergere
  14. Nu ma pricep la politica, dar incerc acelasi sentiment: ca cele doua taberi au pierdut orice discernamant. Totusi, cred ca pot indica un vinovat, un germene fara de care viata politica romaneasca nu ar fi cunoscut o disputa atat de vulgara: Basescu e cel care a patentat tipul asta de dialog politic, doar ca astazi, adversarii lui refuza calitatea de "fraieri", si prefera sa joace cu aceleasi arme.
    Ziceati ca v-ati bucurat impreuna cu o parte importanta a partidului cand vechea garda condusa de Iliescu a pierdut prim-planul. Poate ca referendumul e o cauza pierduta, si logica ar trebuie sa impuna acceptarea de catre USL a esecului momentan, dar pe termen lung, daca vrem dialog, daca vrem sa ne simtim reprezentati macar in parte de clasa politica, daca acel vis frumos al unui spirit comunitar romanesc sa aiba sanse de infiripare, tabara lui Basescu trebuie sa treaca in planul doi.
    Sunt oameni care au dat de prea multe ori dovada "caracterului" lor, s-au golit de mult de orice valori umane prin faptele lor.
    Compasiunea e un sentiment frumos, daca nu-l mai regasim e o problema cu fiecare din noi. Insa oricata compasiune ar merita omul Traian Basescu, tara noastra merita si mai multa compasiune. Oamenii aceia batjocoriti de care vorbeati, cei care trudesc din greu, prostiti de atat vreme, merita un lider valoros, merita lideri, politicieni umani si bine pregatiti, nu indivizi care la prima incercare se inmoaie in marea asta de coruptie. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar "oamenii cu carte" sunt sansa acestei tari, oameni educati, oameni care mai au si alte valori in viata asta inafara de bani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este foarte posibil ca dialogul politic de tip "eu sant mai tare si iti spun cum trebuie sa faci" a fost definit de Basescu. Trebuie sa recunoastem ca un capitan de marina nu poate sa fie o martoaga blanda si Basescu arata din plin ca in calitate de sef al navei intelege sa domine si sa fie ascultat.

      Putem sa o numim deformatie profesionala.

      Este adevarat ca in politica, o abordare mai discreta este preferata celei in forta. Adica acelasi mesaj, aceeasi forta, dar pumnul sa fie imbracat intr-o manusa groasa si moale, ca sa nu lase vanatai dar adversarul tot sa fie aruncat la podea.

      Dar, cu toate bubele lui personale (scapari de limbaj, atitudine dominatoare, etc, etc), Basescu a ajuns in pozitia de Presedinte intr-o perioada cand chiar era necesar ca un personaj puternic ca el sa domine si controleze. Sa nu uitam in ce situatia jalnica se afla Romania cand a fost ales Presedinte, dupa 14 ani de dominatie PSD a tarii. Sa nu uitam ca, cu toate defectele lui, astazi avem o justitie care are curajul sa investigheze si sa pedepseasca pe cei care comit ilegalitati sau acte care nu sant in spiritul statului de drept.

      Sa nu uitam ca daca nu ar fi existat derapajele economice generate de scandalul politic din ultimele luni, Romania ar fi fost intr-o pozitie bunicica dpdv economic comparativ cu alte tari (Grecia, Spania, Creta, ...). Si sa nu uitam ca am facut sacrificii pentru a obtine o stabilitate economica in vremuri de restriste.

      Este adevarat ca s-a furat. PSD au furat, PNL au furat, PDL au furat. Toti au furat si este bine sa ne amintim acest lucru.

      Sa nu uitam ca civilizatia se construieste cu zaharelul intr-o mana si batul in cealalta. Am avut, avem si vom mai avea nevoie de bat pentru a disciplina pe cei care considera ca pot sa comita orice fel de acte in interes personal sau de grup, in dauna statului si a poporului.

      In acest sens, consider ca USL si-au dat arama pe fata in aceste ultime luni cu incercarile lor de siluire a statului de drept. Si este foarte bine ca s-a intamplat asa pentru ca in cest fel pot vedea toti - cetateni votanti, parteneri externi, ce sant ei in stare. Trecand peste dorinta de razbunare impotriva lui Basescu, USL au aratat ca inteleg puterea doar in forma ei absoluta. Totul sau nimic. Si fac orice pentru a o obtine. Aceasta filozofie este foarte periculoasa si nociva pentru noi.

      Si atunci intreb :

      Cine este mai periculos pe termen mediu si lung pentru Romania? Basescu sau USL?

      Daca USL exista, nu trebuie sa existe si o contrapondere pentru a avea o situatie cat de cat echilibrata in sfera politicului? Si pentru a evita derapajele de felul celora pe care le-am tot vazut in ultimele luni?

      Ștergere
    2. pentru Florin si Dan,
      Impartasesc multe din ideile expuse aici dar imi plac cele doua teorii: cea a compasiunii pentru Romania si teoria unui echilibru politic. Vinovati degeaba cautam, vom ajunge la un moment dat la o vinovatie colectiva si totul se blocheaza.

      Ștergere
  15. excelenta postare, d-le dancu.

    ideologic, sunt opusul dvs - mainile crapate de munca ale mamei dvs sunt motiv de mandrie, iar nu de mila. mai cred ca o decada de guvernare stangista s-ar termina in numai 2 ani cu esuarea totala si ireversibila a romaniei.

    dar astea nu ma impiedica sa admir sinceritatea si profunzimea analizei dvs. o stanga decenta in romania e de dorit sa se formeze in jurul celor ca dvs, fara indoiala. din pacate, sansele sunt infime. iliescu, criticatac, prm, dogaru sunt stinga in ziua de azi.

    al dvs,
    ws

    p.s. as fi interesat de o analiza a dvs facuta inainte de referendum in care sustineti ca cvorumul nu se poate atinge. e disponibila pe net?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Am dat niste interviuri dar le-am aratat si unele analize si sondaje celor care puteau sa ne scape de aceasta perioada. Degeaba

      Ștergere
  16. Nu sunt PSD-ist, detest PNL de la securizarea lui, si votez de cand mastiu ca Base': la primarie si presedentie. De aici din Colorado doresc sa va felicit pentru luciditatea gandirii argumentate. Suntem pe pozitii politice diferite, dar va respect. Numai bine va doresc si Dvs si Romaniei. Un roman-american

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu suntem chiar pe pozitii diferite, avem o pozitie comuna in ingrijorarea pentru Romania. Restul sunt detalii surmontabile. Va doresc numai bine!

      Ștergere
  17. 7.5 mil nu au votat cu crin, au votat ca de obicei impotriva- un nou candidat ar fi solutia. PDL+PNL vs PSD

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate asta ar fi. Dar combinatiile pot fi oricare, candidatul insa trebuie creat, el nu prea exista ..

      Ștergere
    2. SANT DE DREAPTA, DAR NU PNL/PDL. DUMNEAVOASTRA DACA ATI CANDIDA ATI AVEA UN VOT DE LA UN DREPTACI ( si pe merit )

      Ștergere
  18. Felicitari dl. Dancu pentru aceste randuri sincere.

    Eu nu sunt socialist defel, sunt om de dreapta ca si gandire si ardelean la origine, dar pot spune ca am gasit o rezonanta in randurile scrise de dvs. ... consider ca aceste randuri sunt reflectii pentru orice om care vrea sa faca o altfel de politica in tara noastra si ma bucur ca cineva a avut puterea sa scrie asa ceva.

    Alex

    RăspundețiȘtergere
  19. "regretau mai apoi gesturile de luciditate sau curaj"! Asta spune totul despre "politicienii" romani. Noi avem mare nevoie de oameni de stat!
    P.S. Diferenta intre politician si om de stat: un politician se gandeste la alegerile viitoare, iar un om de stat se gandeste la generatiile viitoare! Cred ca W. Churchill a spus asta.Cu stima, Nelu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt 100% de acord. Oamenii de stat sunt rari si ar trebui sa se nasca dintre politicieni. Destul de greu in acest moment

      Ștergere
  20. Domnule Dancu, v-am citit lunga postare. Senzatia mea este ca iubiti prea mult PSD-ul, fara sa merite. Nici cand v-a demonstrat ca nu are nimic de-a face cu socialismul autentic ati continuat sa-l iubiti. Eu cred ca aici e greseala. Si mai cred ca dumneavoastra ati putea face diferenta, infiintand un partid de stanga autentic, facut dupa chipul si asemanarea dumneavoastra (trebuie sa spun ca, dupa mine, sunteti singurul PSD-ist onorabil; mai era si domnul Diaconescu, dar si-a dat seama ca PSD-ul il viruseaza si a plecat). Puteti face pe stanga ce sper sa faca Ungureanu pe dreapta. Si sunt convinsa ca multi tineri socialisti manati de dragostea fata de tara lor vi se vor alatura.

    RăspundețiȘtergere
  21. Felicitari pentru pozitie si curaj. Asa cum va asteptati, se vor gasi prea multi care sa va reproseze aceste ganduri, dar de veti continua, visele dvs. si ale multor altora, vor continua si ele sa existe.
    Eu sunt un om care considera ca dreapta este calea cea buna, ca numai prin munca poti obtine prosperitate atat cat ai nevoie si nu apreciez pe cei care zic ca statul sa le dea, desi ei tin doar mana intinsa. Nu ii urasc insa. Consider ca intr-o zi, o parte dintre ei vor incepe sa munceasca si sa ma inteleaga.
    Ma bucur in aceasta dimineata ca existati si ca ganditi asa, pentru ca am speranta ca desi intotdeauna in politica alegem raul mai mic, acest rau da mici semne ca devine mai bun.
    Dl. Rus, prieten cu dvs. a facut totusi prea multe greseli, voite sau impuse si le stiti mai bine ca oricine. Dar pare ca o parte dintre acestea le poate repara, le poate scuza convingator.
    Va doresc sa nu renuntati si atat cat puteti, sa continuati. Fie si numai prin scris.
    Gabriel

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca sunt de stanga dar nu suport formele de protectie sociala pasiva. Ca si Dvs, cred ca trebuie potentate fortele si energiile active. Toti facem si greseli, conteaza insa gandirea lucida si urmarirea interesului comun, dincolo de calea de stanga sau de dreapta. Si stanga si dreapta au nevoie de moderatie, excesele sunt un dezastru pentru societatea. Gabriel, multumesc pentru dialog

      Ștergere
    2. Va multumesc pentru raspuns.
      Indraznesc sa va cer o opinie legata de actiunile si comentariile colegilor dvs. din USL si nu numai (o parte din PDL se bucura in acelasi sens cu colegii dvs., mai ales ca ei ar fi putut cu greu sa realizeze atatea intr-un timp atat de scurt) in legatura cu justitia si magistratii din aceste zile . Stiu ca va este greu sa spuneti exact ce credeti, mai ales ca situatia se umfla inca si urmeaza sa explodeze in perioada urmatoare. Cele 2 tabere ar comenta fiecare ideile dvs., dar noi cei care citim si mai si gandim am putea spera la o vreme mai buna pentru politica.
      Eu personal, consider ca actiunile colegilor dvs. fac parte dintr-o lovitura de stat momentan esuata. In acelasi timp, desi nu-l consider pe dl Traian Basescu cea mai buna solutie pentru Romania, il consider totusi cel mai mic rau in aceasta situatie. Este adevarat ca eu nu detin informatii detaliate, dar citesc destul de mult stirile.
      Cel mai mult avem nevoie de moderatie, intr-adevar, dar cu actuala clasa politica nu avem aproape nici o sansa. Ma refer la majoritatea celor din actuala clasa politica, nu la toti. Este posibil ca cei care ar putea da moderatie sa fie mai multi decat par, dar daca sunt tacuti si retrasi, e ca si cum nu ar exista: daca vor sa fie politicieni, ar trebui sa fie vizibili si sa lupte. In mod normal se cheama politician cel care face politica in mod activ, promovand idei, solutii si luptand pentru ele.
      Multumesc,
      Gabriel

      Ștergere
    3. O completare: prietenul dvs. o tine mortis sa faca greseli in lant, daca mai pot fi numite asa.
      http://www.hotnews.ro/stiri-politic-13146254-rus-iliescu-mazare-sunt-cuplu-bun-trebuie-promovam-generatia-ponta.htm
      Imi pare rau, dar dansul nu poate reprezenta o alternativa in PSD. Este o mare problema, pentru ca pare, 2-3 ani de acum inainte, mlastina asta urat mirositoare va fi "elita" politicii romanesti. Ma refer aici si la PDL, care nu sunt cu nimic mai breji. De ceilalti nu ma obosesc sa mai comentez, ca ei sunt tot acolo, chiar mai la fund.
      Se pare ca suntem in fundatura si nu avem iesire.
      Gabriel

      Ștergere
  22. Wow! Nu stiam ca un psd-ist poate vorbi asa. Sper ca sunteti precum vorbiti. Daca e asa, atunci sunteti primul social-democrat pe care il descopar in Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, dar sunt multi oameni care cred si fac lucruri echilibrate... si la stanga, dar si la dreapta

      Ștergere
  23. Domnu'Dancu

    Este clar ,PSD si celalalte partide nu vor face o astfel de politica ....vor trece multi ani si "cincinale" ,pana isi vor da seama ca vor trebui sa duca o politica umana , bazata pe valori,camaraderie si solidaritate .

    Dvs.,Ioan Rus,Vasile Puskas si Cristian Diaconescu faceti nota "discordanta" din PSD ...tot timpul m-am intrebat ce cautati in acest partid???

    Domnu'Dancu ,ati ales gresit partidul.Poate trebuia sa faceti dvs si cu cei mentionati un partid de stanga bazat pe valorile si umanitatea enuntate in articol.....nu cred ca ati fi avut multi aderenti la inceput,dar cu timpul ati fi devenit un paritd solid de stanga si serios.

    Sa nu ne mai prefacem ca nu stim cine sta in spatele acestei suspendari si ca in afara de mize pesonale au existat si mize geopolitice internationale,iar USL isi va incasa plata pentru izolarea Romaniei .

    Eu ,cred ca acum este momentul sa apara un nou partid adevarat de stanga,asta daca aveti curaj, dvs si cei enumerati de mine .

    cu stima,un tanar de dreapta din diaspora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, cred insa ca in Romania stanga si drepata ar trebui sa caute solutii impreuna pentru Romania generatiilor viitoare. Trebuie poate alte partide si pentru stanga dar si pentru dreapta. Aceastea sunt partidele anului 1990 iar de atunci am vazut ca nu resusesc sa schimbe ritmul istoric.

      Ștergere
  24. cred ca este unul dintre cele mai frumoase si adevarate articole despre politica noastra pe care le-am citit in ultimii ani.

    RăspundețiȘtergere
  25. Domnule Dancu , cu tot respectul , politica de stanga nu este bazata pe valori individuale si performanta , este bazata pe valoarea "turmei" , a puterii colective care in general este imensa , dar are mari deficiente la capitolul inteligenta si viziune .
    Ce inseamna defapt camaraderie in Romania ? Inseamna pur si simplu o gasca a carei liant sunt interese economice albe , negre sau gri , uneori transpartinice .
    Nu are rost sa mai aduc alte argumente decat cele dumneavoastra in acest post , desi ar mai fi multe.

    Eu va dau un sfat pe gratis : lasati gargara de stanga , sustineti o Romanie corecta , bazata in primiul rand pe performanta , valoare individuala , seriozitate . NU mai incurajati stanga care a distrus Europa de Est pentru un secol care a trecut, iar pe cea de Vest pentru urmatorii 50 de ani .

    Adevarurile simple sunt si cel mai greu de inteles : nu poti sustine lenea , nemunca si lipsa de performanta in spatele unei asa zise echitati sociale , care defapt pe termen lung va mari patura consumatoare de resurse a unei societati prin acesta sustinere . Nu ma refer la oamenii care in mod real au nevoie de ajutor , care defapt sunt 10% din numarul celor "sponsorizati" .


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta nu este gargara,vreau si eu o Romanie corecta, ca si Dumneavoastra. Nu va luati dupa stereotipurile despre stanga. Ce am vazut noi pana acum in Romania nu a fost o stanga moderna, adevarata. Stanga poate sustine valorile, nu o incurca nimic, decat poate oammenii, dar aici nici dreapta nu exceleaza. Va multumesc pentru comentariu.

      Ștergere
  26. Domnule Dancu , cu tot respectul , politica de stanga nu este bazata pe valori individuale si performanta , este bazata pe valoarea "turmei" , a puterii colective care in general este imensa , dar are mari deficiente la capitolul inteligenta si viziune .
    Ce inseamna defapt camaraderie in Romania ? Inseamna pur si simplu o gasca a carei liant sunt interese economice albe , negre sau gri , uneori transpartinice .
    Nu are rost sa mai aduc alte argumente decat cele dumneavoastra in acest post , desi ar mai fi multe.

    Eu va dau un sfat pe gratis : lasati gargara de stanga , sustineti o Romanie corecta , bazata in primiul rand pe performanta , valoare individuala , seriozitate . NU mai incurajati stanga care a distrus Europa de Est pentru un secol care a trecut, iar pe cea de Vest pentru urmatorii 50 de ani .

    Adevarurile simple sunt si cel mai greu de inteles : nu poti sustine lenea , nemunca si lipsa de performanta in spatele unei asa zise echitati sociale , care defapt pe termen lung va mari patura consumatoare de resurse a unei societati prin acesta sustinere . Nu ma refer la oamenii care in mod real au nevoie de ajutor , care defapt sunt 10% din numarul celor "sponsorizati" .

    RăspundețiȘtergere
  27. Totul este "foarte foarte" daca nu ar fi "prea prea"...
    ce uitati sau va faceti ca uitati este faptul ca ati ramas alaturi de acesti oameni stanga,de acest partid -PSD-dumneavoastra,care ar fi trebuit sa reprezentati una dintre vocile lucide,ar fi trebuit sa fiti mintea limpede si sa aveti daca nu curajul macar decenta de a-i cere batranului bolsevic Ivan Ilici Iliescovici sa plece si sa lase acest popor in pace.Hmm,ma intreb de ce nu ati facut acest gest?Chiar asa d-le Dancu,DE CE?
    Vorbiti despre camaraderie???Camardaul lui Nastase "n"-spe cae,a DETINUTULUI Nastase?Cel care a pus bocancul pe gatul Romaniei si a instalat o liniste de cavou timp de 4 ani??ACESTA este camaradul dumneavoastra??Sau Voicu cel ce vota cu doua mani suspendarea lui Basescu?
    Sau madam Abramburica Andronescu cea declarata incompatibila??
    Sau musiu Sova cel cu contractele de la Rovinari si Turceni?
    A sta agatat de o gasca de borfasi cum este PSD-ul nu se num este "camaraderie" ci o trandaveala a bunului gust si a bunului simt.V-ati lasat ca frunza pe apa in spiritul unui transilvanean fatalist care nu a incercat si "altceva".
    Vorbiti despre reusita exclusiva a proiectelor colectiva.Ce ciudat...Cand a avut PSD macar un proiect colectiv prin care sa ridice Romania din primitivism si din saracie?Probabil cand a vandut tot ce se putea vinde,nu?Proiectele colective ale PSD se refera EXCLUSIV la a fura si la a devaliza.
    Nu suflati un cuvintel despre Bivolaru,despre Costiniu,despre Voicu insa incercati-fara a reusi_ sa "aburiti" cu elegii lacrimogene despre camaraderie.
    Doar vorbele celui ce reprezinta quintesenta acestui popor vi se mai potrivesc dumneavoastra si "distinsilor" camarazi:
    "Azi, când fraza lustruita nu ne poate însela,
    Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
    Prea v-ati atatat arama sfâsiind aceasta tara,
    Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara".
    Tot timpul altii sunt de vina,nu sunteti capabil si -alaturi de PSD- capabili sa recunoasteti ca ati vaslit invers si nociv pentru aceasta tara si acest popor.
    Cea mai buna solutie ar fi sa incercati sa va eliberati de acest bolsevic extrem de vocal si de nerusinat-Iliescu.

    RăspundețiȘtergere
  28. De ce oamenii buni raman doar buni?
    De ce oamenii buni raman doar buni si nu se sacrifica pentru a raspandii binele de jur imprejur, pana departe?

    De ce oameni buni prefera sa moara in tacere in singuratatea lor, sau inconjurati de cetele celorlalti oameni buni, in loc sa moara luptand impotriva celor rai? De ce intelectualii renunta atat de repede la lupta?

    De fiecare data cand renunta, intelectualii, se explica ca s-au saturat de mizerie, s-au saturat sa se murdareasca. Ei sunt buni, la suflet si la chip, si atunci cat sa mai poata indura murdaria, mizeriile celor rai? Cat ar putea, un om educat, sensibil, cinstit sa traiasca in duhoarea raspandita de niste maidanezi mizerabili? Sunt scarbiti. Au obosit de „ani de speranțe, dezamăgiri, iluzii, utopii ”.
    In cele din urma toti intelectualii renunta.

    Si atunci noi, cei neinsemnati dar care visam la o Romania frumoasa, ce facem? Il iubim pe unul ca Basescu. Pentru ca este singurul care ne da speranta. Speranta ca el nu va renunta sa „sparga zidurile acestei lumi”

    Din pacate speranta nostra este si tragedia noastra. Pe de o parte traim cu speranta ca domnul Basescu „ va sparge zidurile acestei lumi” si atunci, in sfarsit, vom putea ridica ochii din pamant cu demnitate. Pe de alta parte insa, comportamentul politico-social al domnului Basescu, ne face sa ne intoarcem privirile rusinate in pamant...
    Cand cei buni si frumosi refuza sa mai lupte, cand refuza sa mai participe la schimbare, ce optiuni ne mai raman?

    Cum poate Romania sa meraga inainte cand cei care ar trebui sa participe la schimbare se retrag?

    Domnule Dancu, nu va temeti ca intr-o zi va trebui sa va construiti un camarad imaginar. Suntem multi cei care ne dorim o Romanie frumoasa, suntem multi cei care isi doresc si vor sustine in politica oamenii buni. Trebuie sa mergeti mai departe. Trebuie sa ii convingeti si pe altii sa merga mai departe. Nu balcanizarea Romaniei ucide speranta noastra ci abandonul celor buni, refuzul lor de a lupta pana la capat. Refuzul lor de a se sacrifica, de a trai in duhoare, de a fi murdariti in lupta.


    Stefan , un oltean cu simpati basiste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau ca trebuie sa recunosc ca aveti dreptate. De fapt, imi pare bine, draga Stefan. Iti multumesc pentru solidaritate. Eu sunt convins ca nu trebuie sa vcaut camarazi pentru proiect doar in tarcul din stanga.

      Ștergere
    2. Categoric, un proiect national nu poate fi construit doar in stanga sau in dreapta. El trebuie construit in jurul unor elite. Insa cum pot fi adunate impreuna aceste elite si facute sa actioneze?

      Romania are nevoie de implicarea politica a intelectualilor - indiferent de culoarea política. Este incredibil de dureros sa vezi cum intelectualii din Romania nu participa activ la realizarea unui astfel de proiect national. Politica ultimilor 20 ani este plina de murdarie din cauza unei prezente lipsite de vigoare a intelectualilor romani. Intelectualii romani sunt sfiosi, prefara sa stea pe margine, sa nu se murdareasca de duhoarea imputita a politicii noastre. Dar asta face ca politica si viata noastra sa fie si mai deznadajduite, mai fara de speranta, mai imputite.

      Este usor sa spui "am crezut intr-un tel, am crezut intr-o Romanie frumoasa imediat dupa Ceausescu, dar gata m-am saturat, am obosit! Eu sunt un baiat finut. Nu mai suport badarania si lipsa de educatie. Ma retrag." Tóate aceste justificari pot fi reale insa, la fel de adevarat este ca ele ascund o mare aroganta si un ingrozitor egoism.

      Romania istorica a fost construita de un alt tip de elite. Spre deosebire de acele elite, intelectualii actuali ai Romaniei considera ca nu este obligatia lor sa faca politica, nu ei trebuie sa actioneze. Prefera sa discute, sa isi exprime opiniile, sa faca analize. Ei se ocupa doar de meditatiuni filosofice. Si cu asta si-au facut datoria.

      Adevarul este ca ei nu vor sa se transforme in politicieni pentru ca nu doresc sa-si murdareasca papionul in hazna. Cum ar putea un Plesu sa stea in aceeasi banca cu un Becali? Este umilitor, nu-i asa? Insa tocmai lipsa de actiune a intelectualilor si a oamenilor cu bun simt arunca Romania in bratele unui Becali, Vadim, etc.

      Imi este peste putinta sa inteleg cum, in ultimii 20 de ani, oamenii cu bun simt ai acestei tari – dumneavoastra, domnule Dancu sunteti unul dintre ei - nu au reusit sa se adune impreuna pentru a genera o miscare politica care sa conduca Romania diferit: cu bun simt, cu inteligenta, protejand interesele nationale cu hotarare, fara aroganta. Este adevarat ca dumneavoastra ati fost membru activ in PSD, insa PSD-ul a fost incredibil de departe de o astfel de miscare.

      Romania isi doreste cu disperare o „revolutie a bunului simt”. O astfel de „revolutie” insa nu poate fi generata stand alaturi de lideri politici gaunosi sau/si obraznici. Doar oamenii decenti, cu bun simt o pot construi.

      Plesu, Nicusor Dan, A.M.Pippidi, D.Puric, etc – categoric, exista personalitati oneste in Romania, personalitati care pot fi lideri valorosi, de caracter. Si atunci de ce nu putem scapa de non-valori, de smecheri, de obraznici, de ticalosi?

      Am incredere in M.Macovei. Am incredere in mult-nedreptatitul Emil Boc. Am incredere in MRU. Am incredere in dumneavoastra, domnule Dancu.
      Am incredere in multe alte elite, intelectuali, persoane cu bun simt din Romania.

      Am incredere ca domniile voastre veti putea sa adunati impreuna oameni in care eu sa am incredere: acei oameni tacuti, talentati, valorosi, oameni cu un real bun simt. Este ceea ce lipseste Romaniei. Toate problemele Romaniei vin de aici, din lipsa valorilor, a elitelor, a bunului simt.

      De fapt, ce vrem noi romanii?
      O Romanie de dreapta? O Romanie de stanga?
      Cine stie..

      De fapt, ce vreu eu? Sa traiesc bine?
      NU! Nicidecum!

      Vreau o Romanie fara smecheri si fara obraznici. O Romanie frumoasa. Atat.
      Asta vor, asta isi doresc milioane de romani.

      Iar pentru ca acest vis sa devina realitate este nevoie ca oamenii buni din aceasta tara sa se adune impreuna.
      Ramane o singura intrebare: cum pot fi adunati toti acesti oameni impreuna si facuti sa actioneze?

      Cu tristete recunosc ca multi romani nu stiu raspunsul la aceasta intrebare.
      Dumneavoastra insa, domnule Dancu, si altii ca dumneavoastra, ar trebui sa gasiti raspunsul.

      (Stefan)

      Ștergere
  29. Miscator articolul, domnul Dancu. Ader fara rezerve la multe dintre valorile sociale si politice sustinute, tacit ori nu, in articolul dvs. si cred ca ceea ce numiti dvs "camaraderie" este sau ar trebui sa fie esenta si nobilitatea morala a stangii. Camaraderia se naste, cred eu, din deschiderea fata de celalalt, deschidere al carei ax este datoria neconditionata de a-l respecta pe celalt in umanitatea sa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Definirea camaraderiei o faceti mai bine decat mine. Multumesc.

      Ștergere
  30. P.S. Sunt extrem de curioasa sa aflu parerea dumneavoastra avizata-in fond sunteti sociolog-despre votul in judetele "rosii" din sud:Vrancea,Olt,Gorj(judetul Plagiatorului),Teleorman(mosia amicului Dragnea).
    Ca veni vorba despre dl.Dragnea,zau,CE puteti avea in comun cu acestt personaj?Cum puteti sa stati in aceeasi camera cu acest comisar politic care i-ar face pe NKVD-isti sa paleasca de invidie?

    RăspundețiȘtergere
  31. Domnule Dancu,

    Tot respectul pentru dumneavoastra si pentru ceea ce ati scris aici.
    Nu am convingeri de stanga, insa asta nu ma face sa nu fiu intru totul de acord cu esenta mesajului publicat.

    Teodor Ilie
    Craiova

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Teodor Ilie, aveti dreptate. Pana la urm[, camaraderia de stanga a fost doar pretextul de a reflecta, este vorba aici despre altceva. este vorba despre necesitatea unui spirit de solidaritate in scopul unui proiect national. Cu tot respectul meu ...

      Ștergere
  32. P.P.S.Culmea ipocriziei este ca bolsevicul Iliescu cel care a provocat Mineriadele,astazi cu tupeu KGB-ist,cere audierea Procurorului General al Romaniei!Absolut grotesca nesimtirea acestui bolsevic!Iata cine este Seful partidului dumneavoastra,iata cine este cel care va conduce,d-le Dancu!
    Nu aveti nici un moment in care sa va fie un pic jena sa va admirati in oglinjoara?


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cristi_timisoara: pentru diana_napoca-
      Sufeferim de letargie si vaicareli cu rol de alibi.
      Intre atatea idei si mesaje patetice in aceasta pagina,
      te felicit pentru analiza rece pe care o faci dand dovada de pertinenta, luciditate si inteligenta.
      Bravo!

      Ștergere
    2. Ba da, Diana, mi-a fost rusine, jena si am incercat sa fac tot ce am putut ca sa schimb aceasta situatie.
      Nu mi-a iesit pana la capat

      Ștergere
  33. Ati fi fost de apreciat daca v-ati fi facut publica pozitia acum 50 de zile. Acum, nu faceti decat sa incercati sa va salvati imaginea sifonata de asocierea dvs de lunga durata cu nishte pucisti pestilentiali.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cititi pe goagal si o sa vedeti pozitia mea de acum 50 de zile.

      Ștergere
  34. Referitor la deceniul de social democratie pe care l-ati dori in Romania, as avea 2 intrebari:

    - in contextul european actual (mai ales in contextul economic) credeti ca statul social consacrat de social democratia europeana in anii 60, 70, 80, mai poate rezista in forma cunoscuta, realist vorbind? Ma gandesc la ce traiesc zilele acestea Italia, Portugalia, Grecia si Spania, Franta nu e departe. Pe de alta parte SUA pare ca iese din criza , sau macar pare ca are inca resurse de progres economic;

    - referitor la Romania: credeti ca 10 ani de stanga ar putea declansa un spirit antreprenorial , in opinia mea absolut necesar Romaniei? Mie mi se pare ca suntem intr-un cerc vicios: avem o populatie obisnuita in cvasi-majoritatea ei cu lipsa de initiativa, cu rolul de angajat si chiar de asistat, nu avem prea multe branduri viabile create la noi, sau initiative economice robuse si de perspectiva. Avem o populatie obisnuita cu "sa ne dea" , cineva, de undeva, oricine , de oriunde, sau cu "sa se faca" , nu cu "sa facem". Un ipotetic deceniu de guvernare de stanga (presupunand o stanga reala, nu o pseudo-stanga) nu credeti ca ar perpetua aceasta stare de lucruri si ar intarzia un progres economic absolut necesar progresului social dorit de dumneavoastra?

    Cu stima

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbeam de un alt tip de stanga, nu ceea ce am vazut noi. Vedeti ca nici dreapta nu a facut nimic pentru spirit antreprenorial la noi. Deceniul lui tony Blair a dezvoltat Marea Britanie. O sa scriu un articol despre cum vad eu stanga viitorului. Multumesc pentru incitare la reflectie.

      Ștergere
    2. De acord ca (din pacate) nici dreapta de la noi nu a facut nimic pentru stimularea spiritului antreprenorial (ma refer la spiritul antreprenorial real - creativ, nu la spiritul "descurcaret" - atata de promovat la noi), eu ma intrebam daca un deceniu de stanga ar putea declansa asa ceva sau ar inhiba si mai mult. Nu am vazut de exemplu o scoala de vara a nici unui partid de la noi, care sa isi propuna un fel de laborator antreprenorial, eventual sa isi propuna sa colecteze si sa sprijine ideile izvorate din astfel de atelier antreprenorial, nici macar la liberalii care ar trebui sa se defineasca prin asa ceva. Asa numitul "venture capitalism" - investitii in idei de viitor chiar daca profitul vine doar dupa multi ani - este cvasi-inexistent la noi, desi pe unde functioneaza s-a dovedit un motor economic si prin rezultate si unul social.

      Intrebarea referitoare la statul social poate suna cinic, desi nu am intentionat asta (eu provin dintr-o familie proletara si inteleg bine situatia grea a oamenilor), dar ma intreb practic, ca un "calculator". In contextul in care inclusiv statele puternice din vest par a consuma mai mult decat pot produce - de aici criza datoriilor - ma intreb daca din punct de vedere material statul social pe care l-a avut vestul Europei cateva decenii poate fi sustinut in continuare, daca sunt mijloace reale pentru asta. Si ma intreb si datorita Asiei (China, India) care prin concurenta pune o presiune uriasa asupra Europei economice

      Ștergere
  35. Pfff....Dancu si cu Rus, doi basisti pana de curand sub acoperire.

    RăspundețiȘtergere
  36. Interesant si de substanta articolul dumneavoastra D-le Dancu.Daca-mi ingaduiti o opinie critica,gasesc putin deplasata umbra de dispret pe care o aruncati asupra unor meserii onorabile si anume sculer-matriter sau sofer.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi cer scuze, aveti dreptate. Ati inteles ce vreau sa spun: era vorba despre un salt prea mare. Altfel spus, soferii si sculer-metriterii au facut mai mult bine Romaniei decat multi politicieni. Mi-e dor sa vad un sculer matriter la lucru, nu in frumtea unor institutii importante.

      Ștergere
  37. Promovarea exagerata pe care o faceti camaraderiei este desantata. Deoarece prietenia este innascuta. Nu este nevoie de educatie pentru a ne face prieteni. Prietenii au existat dintotdeauna. E ceva natural. Ca sexul.

    Observati va rog in ansamblul textului dumneavoastra importanta pe care o dati tradarii. Tradarea este iarasi un parametru natural. Evolutia si/sau Dumnezeu ne-au "proiectat" sa credem, sa ne facem prietenii, sa tradam, sa iubim, sa urim, sa facem sex si sa mincam.

    Ceea ce credeti a fi sensibil si frumos in sufletul dumneavoastra, acest solidarism dulceag, creeaza unuia ca mine, repulsie. Nu pentru ca n-am prieteni. Si nici pentru ca i-am tradat vreodata. Ci pentru ca v-ati construit (ca atitia stingisti) un "idol" din principiul prieteniei. Dar Homo Sapiens a fost in stare intotdeauna, in acelasi timp, sa se sacrifice pentru comunitate, sau sa-si tradeze haita, iubita sau copilul. Prietenia nu-i vreo valoare inalta. E o simpla realitate.

    Nu ma deranjeaza credinta dumneavoastra in prietenie. Ma oripileaza afisarea publica a nevoii dumneavoastra de prietenie. Toti avem nevoi, dar nu le afisam public, cu nerusinare. Ati avut vreodata nevoie stringenta de a face sex? V-ati expus dorinta pe strada?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveti o viziune pe care v-o respect, dar eu sunt altfel si cred ca diferenta este mai imporatanta decat asemanarea. Nu fiti asa dur cu noi, cei diferiti. Realismul exagerat poate fi grotesc, asa cum, recunosc, lirismul poate sa produca repulsie.

      Ștergere
  38. Un prieten poet, stupar si batran mi-a spus odata ca "politica e pentru oameni slabi!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vorbit ieri cu el, in situ.
      Din pacate, cineva trebuie sa conduca lumile artificiale ale modernitatii. La el, in stupina,lucrurile sunt mult mai clare.

      Ștergere
  39. Mon ami, nu Democrit ci Heraclit din Efes a spus ca nimeni nu poate intra in apa aceluiasi rau de doua ori. Heraclit e cel cu pantha rei iar Democrit e ala cu atomul.
    A.M.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cum de mi-a iesit porumbelul asta. Am luat un premiu acum vreo 25 de ani cu o lucrare despre presocratici. Ma gandeam la Heraclit, dar am scris altceva. Sper sa nu ma prinda Profesorul meu. Ma gandeam cu spaima ca Democrit ne spunea sa râdem si sa iubim fascinanta si singura lume care ni s-a dat. Eu faceam exact invers in articolul asta si cred ca un act ratat m-a facut sa-i scriu numele in locul opusului sau, scepticului Heraclit. Cu permisiunea ta o sa fac modificarea. Multumesc AM

      Ștergere
  40. P.S. nu e nevoie sa publici comentariul anterior - inlocuieste-l doar pe Democrit cu Heraclit.In rest aprecieri pt sinceritatea articolului.

    RăspundețiȘtergere
  41. Impresionanta confesiune dle. profesor. Sunt o intelectuala de stanga care, din cauza lipsei de optiuni, m-am vazut obligata sa votez dreapta sau sa nu votez. Mi-e greu sa cred ca nu se poate aglutina in Romania un pol socialist. Poate ca PSD chiar nu mai e solutia. Si atunci e loc in sfera publica de ceva nou. Chiar nu mai aveti energie pentru asta? Suntem multi care v-am sustine demersul daca ne-ati da sansa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Energie este, dar este vorba de camarazi. Cum îi aduni, cum se resipesc. Poate va veni o zi ...

      Ștergere
    2. Pai daca cineva chiar trebuie sa conduca "lumile artificiale ale modernitatii", ce mai asteptati? Demisionati din prostia aia de PSD, daca nu cumva ati facut-o deja, cautati-va niste camarazi de nadejde care sa nu se rispeasca, ce mare branza?! Aveti date, spatiu geografic foarte bun, ceva media, banii-nicio problema, diaspora, microbisti, minoritati, majoritatea Transilvaniei va asigura succesul si dominatia. "Poate va veni o zi..." Fa ceva concret, omule!

      Ștergere
    3. Si ce fac acum este tot concret! Stiti butada aia veche> Doamne, da-mi putere sau macar o pusca!
      Va doresc un weekend frumos!

      Ștergere
  42. Bistritean/Clujean... acum Bucurestean16 august 2012 la 03:51

    Mai intai, mentionez ca apreciez spusele/scrisele dumneavoastra. Acum cativa ani, aproape zece, cand inca eram ardelean, nu un mitic :), va urmaream textele poate ceva mai des, dar vremurile, circul si velocitatea tipice MiticLand m-au indepartat putin de statornicia si temeinicia gandirii asezate a multora dintre ardeleni. Indiferent de doctrine.
    Nu m-am implicat si nu prea m-a interesat politica in general, mai ales asta a noastra. Dar de cand cu inghesuiala asta a suspendarii, am tot citit diverse opinii, din ambele tabere, desi eu nu le vad ca fiind doua!!! Din pacate e doar una! A celor care intra in politica doar pentru capatuiala. Parca vad, apare un X-lescu, hai sa intru in politica, la ce partid oare?! Hm... hai sa vad unde mai sunt locuri libere... ok, am gasit un amic... hai acolo... Cam asa se aduna multi neaveniti, iar apoi se inmultesc precum plosnitele.
    Scuze pentru limbaj...
    Sa revin la articolul dumneavoastra...
    Vad ca unii va indeamna sa iesiti in fata, sa luati atitudine mai transant sau chiar sa va faceti un alt partid...
    Ca sa ce, domnule Dancu, ca sa ce?!? Ca sa se alipeasca de el plosnitele???
    Mai stati linistit la catedra, bucurati-va de familie, de copiii frumosi pe care ii aveti, vedeti si dumneavoastra ca democratia si libertatea nu sunt pentru catei!!! SUA si UE sunt mult prea dulai!! Suntem nevoiti sa dansam pe sarma. Ni se pare doar ca avem libertati, dar numai cand ni se lasa firul nitel mai lung...
    Nu vreau sa ma mai lungesc la texte fara noima, inchei doar spunandu-va ca.... va sunt alaturi, va felicit pentru scrieri si, desi nu prea vad o luminita in tunel, poate reusiti sa adunati mai multi oameni sanatosi la minte decat plosnite in demersul pe care simt ca sunteti nevoit sa il intreprindeti!

    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem consonanti in gandire. Textul Dvs este un perfect addendum la ceea ce am scris eu. Multumesc mult!

      Ștergere
  43. 1. Orice om merita sa i se acorde o a doua sansa (dar nu mai multe). (n.b. exista unii indivizi ale caror actiuni ii exclud clar din categoria om si atunci bineinteles ca trebuie tratati ca si ceea ce sunt - fiare, nu la ei m-am referit aici)
    2. Referitor la perioada in care ati activat in partid, erati constient the conditia si de activitatile (cel putin) chestionabile ale unor colegi de partid?
    Un proverb japonez spune astfel: Cand caracterul unui om nu iti este foarte clar, atunci uita-te la prietenii lui.
    Pentru acea perioada, ei erau prietenii dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prietenii sunt altceva. Ei erau camarazii mei,nu ma dezic de asta. Dar daca sunt exact ca ei nu va mai osteniti sa-mi trageti palme. Nu ar folosi la nimic.

      Ștergere
  44. Felicitari pentru ceea ce sunteti! Nu credeam ca astazi as putea simpatiza cu cineva de pe partea stanga a politicii. Desi,paradoxal, structural sunt de stanga, in lipsa unei stangi autentice, umaniste, nu populiste, de cateva cicluri electorale votez cu dreapta. Si nu pentru ca apreciez mai mult politicienii de dreapta, dar macar sunt mai putin ipocriti. Nu poti fi de stanga si sa ai comportamente de baron, cum nu poti fi ateu si sa sa-ti faci cruce in Sfanta Biserica. In zilele cand a fost schimbat tatucul Ilici, m-am bucurat, crezand sincer ca ceva se va schimba in politica.M-am inselat. Mi-am dat seama ca nu poti schimba politica cu aceeasi oameni care fac politica romaneasca de 20 de ani. Si din pacate nici cu cei tineri care i-au avut ca mentori. Dupa o varsta (de pe la 20-25 de ani)oamenii nu se mai schimba decat circustantial si temporar. Schimbarea profunda se produce in doua situatii: ca urmare a unui cataclism existential care iti destructureaza toate principiile si regulile dupa care ti-ai cladit realitatea, fiind nevoit sa cladesti o noua realitate pe baza unor noi principii; a doua situatie in care omul se poate intr-adevar schimba are nevoie de 3 conditii obligatorii: persoana sa vrea sa se schimbe, sa fie ajutata sa se schimbe si sa i se ofere timpul necesar schimbarii, care poate dura toata viata. Nu cred ca politicienii de astazi vor sa se schimbe, nici ca are cine sa-i ajute (putini seniori cu pedigri curat mai sunt in viata) si nici nu mai au rabdare. Pe partea dreapta vad ca apare o tentativa de schimbare. Alianta de centru dreapta a lui Mihai Razvan Ungureanu are sansa sa schimbe ceva. Problema lor este ca pe langa cei noi, Noua Republica, care chiar vine cu oameni noi, idei noi si suflu proaspat, cei vechi se ingramadesc si ei acolo, fiind constienti ca este singura lor sansa. Daca aceasta noua miscare nu se delimiteaza de cei vechi din politica, nu vor avea niciun succes. Nu te poti duce sa le spui oamenilor ca vrei sa faci o altfel de politica afisandu-te cu Udrea, Videanu, Olteanu, Blaga. Si se pare ca cei din NR sunt constienti de asta, declarand ca fara criterii stricte de integritate ei se vor retrage din aceasta miscare. Aceasta este singura solutie. Mi-ar parea rau ca miscarea lui MRU sa esueze inca din fasa. El este un altfel de politician, are un discurs total diferit si poate face o altfel de politica. Acum, daca as incerca un exercitiu de imaginatie, as vedea in alegeri doua miscari, una de drepata (noua), condusa de MRU si una de stanga (tot noua), condusa de dumneavoastra, dandu-va mana la inceputul campaniei si promitand o dezbatere pe idei si solutii. Sunt convins ca in acel moment romanii s-ar opri din privitul la mizeria din jur, chiar daca ceilalti ar continua sa se balaceasca in hazna, si ar asculta cu atentie un nou discurs. Oamneii sunt atat de scarbiti si de satui de galagia politica de la noi incat tanjesc dupa normalitate. Si credeti-ma, deja este o dorinta fiziologica de normalitate. E ca si cum dupa o saptamana de mancaruri grele, organismul reactioneaza la orice astfel de mancare si tanjeste dupa un fruct sau o leguma.
    Va doresc intelepciunea de a-i ajuta pe altii sa se schimbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru analiza profunda si pentru gandul bun. Cand am inceput sa scriu pe blog ma gandeam sa fie un site colectiv unde sa scriu eu alaturi de prieteni si oameni asemanatori. Ca Dvs, de exemplu. O sa incerc sa realizez asta in viitor dar sper sa va gasesc peantru a va invita sa scrieti.

      Ștergere
  45. Domnule Dancu, imi permit o opinie legata de "stanga"... "dreapta" si alte "directii"...
    Cred ca astazi Lumea nu se mai imparte astfel, ci se imparte mult mai simplu in oameni "buni" si oameni "mai putin buni".
    As fi scris "ne-buni" dar ma incurca Limba Romana cu sensurile Ei :)
    Capitalismul feroce il fac cei din a doua categorie... cei care cred ca daca apuca un loc "cu pix si drept de semnatura" pot face orice si chiar si cei care cred ca un "merit" (fie el si 100% valabil si valoros) poate fi platit cu orice pret... inclusiv cu batranul care moare la coada la donat sange unde se duce pt un blid de mancare sau ca sa ia rechizite la nepoti.
    Capitalismul feroce exista doar acolo unde nu exista compasiune si empatie...
    Din pacate nu asa a aratat Capitalismul Romaniei de odinioara... atata cat a fost el... dar niciunii din "lupii tineri" de azi, de Stanga sau de Dreapta, nu vor sa vorbeasca despre asta, pt. ca ii dezavantajeaza in egala masura, si pe unii si pe altii...
    Cat priveste Stanga si aici gasim aceiasi oameni...
    Cum este sa te faci ca esti "frate" cu sarmanii... sa te faci ca le dai bani (incepand cu minerii anilor "90)... si pe urma sa-i "iei inapoi" cu inflatia...
    Cum este sa tii oamenii la limita de subzistenta ca sa depinda "vital" de "pomenile" Statului...
    Cum este sa insinuezi ca pensia... butelia sau lemnele de la iarna sunt "in pericol" in functie de "stampila"...
    Cum este sa incurajezi "ne-munca" prin tot felul de masuri populiste stiind foarte bine ca o caruta in care tot mai multi iau loc pe capra si prea putini mai raman pe jos "la impins", pana la urma se va opri si toti cei "aparent" avantajati vor suferi...
    Si... in paralel... in tot acest timp, rasar vilane si Mertzane mai ceva ca in Germania...
    Nici macar comunismul lui Ceusescu n-a mers asa de prost cum a mers, strict din cauza Sistemului... nu exista sistem total prost si sistem perfect sau doctrina ideala si doctrina "fatala"... lucrurile depind intr-o mult mai mare masura de OAMENI... de cei care... profitand de nebagarea de seama a multimii, ajung la pargii si butoane...
    Din pacate, selectarea "bunilor"... a valorosilor... si punerea lor in frunte nu prea are loc in mod natural si "in timp de pace"... asta e valabil de la nivele micro (companii, organe administrative locale, etc.) pana la nivele macro... State si Guverne. Aceasta selectie nu are loc decat atunci cand ajunge "cutitul la os"... atunci cand "se casca prapastia"... cand lumea "nu mai are incotro"...
    Spun toate acestea, nu doar relativ la Romania... as zice chiar ca actuala criza generala, tot de la "imparteala" de mai sus se trage si din pacate, ma tem ca Omenirea nu a gasit intre timp tratamente ne-dureroase... ne-usturatoare... acesui tip de "viroza"
    (in rest :) toate bune,
    Mihai
    (absent "motivat" pe 29 Iulie)
    PS Categoria "oameni mai putin buni" nu include doar pe cei NE - buni, dar si pe cei care sunt "mai putin decat ceea ce se pretind a fi"... categoria "insuficientilor"... celor care nu au substanta necesara pozitiilor pe care prin varii mijloace, ajung sa le ocupe; si aici nu ma refer doar la Stat, Guvern sau Administratie... ma refer la societate si economie, in general.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Mihai, cred acelasi lucru despre stanga si dreapta, chiar daca ma bazez si pe alte argumente. Dupa 200 de ani, este nevoie de alte repere si idei politice.

      Ștergere
  46. ...discursul dumneavoastră e atât de rar dinspre politică încât pare ilogic, anormal. Nu suntem obișnuiți cu inteligență, nici cu logica discursului... Tocmai de aceea un astfel de discurs poate provoca panică. Suntem copiii analfabeți ai unei nații pe cale de a adopta analfabetismul ca instrument de supraviețuire. Când politicienii ne spun că trebuie să ne lăsăm de școală, dumneavoastră ne spuneți că încă se scrie românește, chiar și în politică. În vreme ce ne dăm de ceasul morții să uităm individualitatea și personalitatea, pentru a fi la zi cu cerințele „angajatorilor”, dumneavoastră vă arătați ca individ, ca personalitate. Mă credeți că ne este greu să mai înțelegem retorica sănătoasă? Știți cât de departe de intelect ne-a deplasat politicianul român? E deja multă vreme de când stânga și dreapta au dispărut și am devenit un popor fără brațe, iar în capul nostru, încă pe verticala locului, se dorește liniște pentru că nu se mai înțelege nimic și suntem obosiți. Dumneavoastră sunteți dintre cei pe care politica românească i-a trimis în zona psihiatrică a istoriei. Sunteți un om bun, dar noi am fost împinși de prea multă vreme dincolo de poartă și nu am avut vreme să citim cuvintele lui Dante puse deasupra intrării. Dar face bine să îți amintești câte ceva din vremea în care erai viu... Pentru că vii fiind, v-am fi înțeles cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Volodia,
      Cheia ta de citire a textului meu este cel mai frumos compliment pe care mi l-a facut cineva in ultima vreme.
      Minunata ideea cu cererea de liniste si oboseala fiintelor.
      Multam fain!

      Ștergere
    2. Trist este că dumneavoastră, profesorul Pușcaș, și alți oameni buni mi-ați fost modele, deși v-am cunoscut tangențial... Cum modele mi-au fost Brâncuși, Cioran, Eliade, Sebastian sau Nae Ionescu... frumoasă și rodnică alăturare... Dar eu am devenit, între timp, personajul obosit care nu mai are nevoie de modele... care nu mai vrea modele... un personaj adaptat, pe ultima sută de pași, vieții... când renunți la modele, e cum ai renunța la propriul copil: doare cumplit. Recunoști un miracol negativ: nu poți da nimic din ce ți-ai dorit, de unde și suficiența. Când eram tânăr, îmi doream să fiu politician. Acum îmi doresc să nu fi fost, nici măcar în vis. Cine fură acest vis, domnul meu?

      Ștergere
  47. Ma bucura interventia dvs desi nu ma convinge sa votez un partid de stanga chiar compus din oameni onesti. Ce se petrece acum in PSD este consecinta faptul de a fi de stanga. Stanga romanesca are de dat socoteala pentru nenorocirile din perioada lui Ceausescu. Ceea ce s-a petrecut in decembrie 1989 nu este decat efectul strategiei gasirii tapului ispasitor si nicidecum o ampla reparatie morala si economica ale aceleiasi perioade. Are de dat socoteala pentru crasa incompententa si abuzurile de pana in 2004 si pentru cele incepute acum cateva luni ca sa nu mai pun la socoteala altele. La nivel european stanga are de dat socoteala cu privire la datoriile publice si cu privire la nivelul somajului urias in randul tinerilor urmare directa a politicilor de stanga care au ajuns sa protejeze vechiile generatii in detrimental noilor generatii. Istoric vorbind stanga nu intelege nici felul in care functioneaza economia, nici cum functioneaza psihologia umana. Stanga pleaca de la o asumtie generala gresita. Anume ca solidaritatea intre oameni este samanta pacii universale si trebuie legiferata economic si politic. In realitate solidaritatea este o virtute subiectiva cata vreme difera de la individ la individ, de la context la context. De exemplu, acum cand va scriu acest comentariu ma simt "solidar" cu dvs pentru unicul motiv ca sunt de acord cu faptul ca "suspendarea" lui Traian Basescu este un abuz menit sa-i aduca la putere pe cei din USL si sa spele faradelegile unor membrii USL. Nu ma simt deloc solidar in ce priveste orientarea dvs politica in care nu cred deloc pentru motivele indicate mai sus. Spuneti "capitalism". Un concept inventat de Marx pentru a descrie ce crede el a fi un sistem economic si moral abuziv/exploatator. Ca abuzuri exista suntem de acord de la stanga la dreapta. Insa diferentele intre stanga si dreapta transpar in solutiile ce le propun si care reflecta care dintre aceste ideologii este mai apropiata de realitatea naturala in care traim si de o intelegere coerenta a felului in care functioneaza psicologia umana. Ori stanga propune redistibutie ce se traduce prin imprumuturi si taxarea bogatilor. Asta in virtutea aceleasi reductioniste intelegeri a realitatii sociale confrom carei trebuie sa fim solidari. Dreapta propune ca fiecare sa obtina ce i se cuvine in functie de ceea ce poate desi centru-dreapta accepta ideea ca imprumuturi pe perioade determinate se pot oferi celor care sunt victimele unui context nefavorabil dar dovedes ca pot si vor sa-si depseasca conditia (a se vedea student loans). Fiecare individ are nevoi specifice si consuma ca atare. Asadar oricat de solidari am dori sa fim nu putem obliga si nu avem dreptul moral sa-l obligam pe George care munceste din greu si face economii sa-i plateasca consumatia lui Ionel pe care nu-l trage inima la munca dar vrea sa traisca regeste. Daca George accepta sa plateasca, foarte bine, dar a-l obliga prin lege (taxe) sau violenta (revolutia bolsevica) sa plateasca o consumatie imi pare cel mai mare abuz. Nu samanta a pacii universale, dar a exploatarii universale a celor care fac sacrificii. Citesc invers socialismul, ca forma de exploatere a celor care capabili pe motivul ca ei oricum pot duce mai mult. Cum corupe stanga? Simplu, la ce bun sa faci sacrificii cand oricum salariul tau este indexat de stat. La ce bun sa faci o teza de doctorat pe bune, cand Ponta sau altii obtin una prin frauda? Orice individ cu inteligenta normala intelege ca primeste ceva chiar daca nu merita, iar intr-un context unde toti primesc ceva fara sa merite, la ce bun sa mai facem un efort? Nu sunt de acord ca nici captialismul, nici socialismul nu mai sunt functionale. Am auzit foarte des asta din partea socilistilor dar o consider o incercare de a scapa de responsabilitate. Stanga este responsabila de caderea morala si economica actuala. Cei pe care ii numiti “capitalisti” au actinonat in fond foarte de stanga. Criza bancara se datoreaza aruncarii cu imprumuturi fara garantii solide, o practica tipica de stanga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc pentru comentariul amplu si hotarat. Din pacate, operati cu un concept caricatural privind stanga, uzati de stereotipuri. As polemiza amical cu Dvs dar ar trebui sa discutam mult, pornid de la concepte. Stanga comunista si bolsevica de care vorbiti este un concept istoric depasit si il folositi dupa ce a fost parodiat consistent de ideologii si propagandistii de dreapta. Daca vorbim asa ar trebui sa va spun ca si dreapta este vinovata pentru ca a produs fascismul cu ororile lui. Nu o fac, nu este chiar acesta e concetul tipic pentru dreapta. Despre vinovatiile stangii de la noi eu stiu bine, le-am criticat, dar Dvs mergeti putin prea departe. Va spun un singur lucru in replica: reprezentantii dreptei din Romania sunt Vantu, Patriciu, Voiculescu. Uniti-i Dvs intr-un continuum al luptei pentru valori, initiativa si producere de valoare. Nu cumva la noi si stanga si dreapta vin din acelasi trunchi si se bazeaza pe spolierea de resurse din patrimoniul comun. Dar ar trebui sa incepem discutia din alta parte cu precatdere pentru ca eu cred ca sunt concepte depasite istoric. Aveti un nume mai frumos pentru capitalism? Capitalism nu inseamnă o societate inegalitara ci economie ci o societate bazata pe circulatia capitalui si existenta economiei de piata?

      Am zis ca nu polemizam dar nu pot să nu ma mir la afirmatia Dvs ca aceasta criza a fost generată de stanga si nu de neoliberalism si actualul capitalism financiar, cel care a inlocuit capitalismul de productie, cel care a produs cu adevart modernizarea si cresterea nivelului de civilizatie de azi. Chiar așa?

      Va multumesc pentru că mi-ati citit textul si m-atio bagat in seama cu acest comentariu. Cu respect, VD

      Ștergere
    2. Revin (Mihai-"absentul motivat":) cu doua povestioare poate cam "ushurele"..
      A. Prin anul "80 am asistat la o scena in care un macaragiu (pe una din primele macarale Koleus din Romania, e drept) le radea in nas unor ingineri electronisti care se dadeau de ceasul motrtii sa-i repare macaraua, spunandu-le - zambind ironic - ca el castiga 7000 lei (aproape cat ei trei la un loc) atunci cand "macaraua sta" (dar atunci cand functioneaza!..). Eu eram student.. l-am intrebat atunci daca crede ca acea falsa "satisfactie" (de a castiga cat 3 ingineri) face mai mult decat un salariu cam de zece ori mai mare ca al lui - in termeni reali - salariu pe care il castiga acelasi magcaragiu ca el, dar in RFG... unde este adevarat insa ca nu castiga de n ori cat un inginer si nici nu e la putere "dictatura proletariatului".. n-a raspuns.. dar nici n-a mai ranjit..
      B. Prin "92 m-am revazut in Germania cu un prieten fugit din Romania "de comunism".. o ducea f. bine.. medic stomatolog.. clinica proprie.. din vorba in vorba imi spune "by the way", ca din fiecare suta de marci pe care o face saizeci se duc la Stat!.. Eu ii spun: ai inebunit?.. ai fugit de socialism si ai dat de Tat'su!.. Atunci el mi-a zis:
      - si eu am zis la inceput la fel.. eram turbat
      - apoi, incetul cu incetul, am inceput sa vad lucrurile altfel.. sa observ..
      - ca nu sunt cersetori la semafoare, in gari sau pe strada..
      - ca strazile sunt ca'n palma.. sunt curatate regulat.. sunt gandite "nemteste"..
      - ca exista un sistem de invatamant bunicel si am de unde sa-mi aleg angajatii..
      - ca un bec de pe strada ars la 1 noaptea este schimbat pana la 4..
      - ca zapada nu apuca niciodata sa se aseze pe strazi..
      - ca administratia functioneaza "ceas"
      - compania de apa are in contract atatia parametri de nici nu stiam ca exista si-mi trimite odata cu factura si masuratorile curente.. si ca la o adica, pot sa-i dau in judecata, la cea mai mica abatere..
      - politia nu te opreste niciodata degeaba sau pentru "ciubuc".. dar si cand ai calcat pe bec, n-o scoti cu ei la liman, orice ai face..
      - pompierii vin in mai putin de 5 minute in orice colt unde exista fiinte si bunuri.. s.a.m.d.
      Si atunci, zise el, dai poate si 80 din 100.. unui Guvern care te duce in brate dimineata la munca (joke, of course:) Pana la urma nu conteaza cat dai ci ce primesti in schimb.. si daca din banii respectivi, in mod chibzuit, Guvernul mai da si la altii, care altfel ti-ar sta in ochi.. sau macar pe creier.. sau de care ar trebui sa te aperi cu incuietori si arme de aparare (apropo'.. el nici nu-si incuia usa la "vilan", noaptea..), deal-ul nu-i chiar asa de rau..
      Revenind la dialogul starnit de Dumneavoastra si uitandu-ma imprejur, mai aproape si chiar si mai "departe", imi permit sa mentionez un fel de concluzie personala mai veche: Lumea are nevoie de un Reset.. dar ma tem ca sansele ca acesta sa fie "soft" sunt foarte mici.. ma tem ca va fi "hard"..
      O dovada.. ma iertati ca v-o spun, sunteti chiar Dvs.. ma uit la Dvs.. ma uit la cei care scriu aceste comentarii (si nu numai).. si apoi ma uit la TV..
      Nu.. Nu va fi suficient "soft"..
      Oricum, ceea ce se intampla lunile acestea la noi e deja "hard".. un hard nociv; cu efecte imediate si pe termen mai lung.. iar nota de plata o vor plati milioanele.. indiferent de "tabara", sau de "prezentza"..

      Ștergere
    3. aveam si un PS dar n-a mai incaput...
      PS chiar daca va inteleg alegerea celor trei "exponenti", cred ca si Dvs. exagerati.. pai nu sunt toti trei in "tabara" Dumneavoastra?
      In plus, cred ca riscati sa jicniti o multime de oameni.. oameni care n-au intins niciodata mana la cerut.. oameni care cu bratele sau cu capul lor s-au straduit sa produca "valoare".. oameni care inainte sa "vrea" ceva de la "sistem" s-au intrebat ce pot ei sa dea "sistemului" ca sa merite ceva "in return".. indiferent de cum se simt sau se numesc acestia.. eu imi permit sa-i numesc "de dreapta".. cu riscul de a primi o "replica" de la Dvs:)
      Cu stima,
      Mihai

      Ștergere
  48. Domnule Dancu,

    Faceti doua afirmatii care din capul locului pot fi dovedite ca fiind eronate; Una: "Vantu, Patriciu, Voiculescu reprezentatii dreptei" Dvs trebuie ca glumiti! Acestia sunt niste indivizi care nu au nici in clin nici in manaeca cu dreapta. Fosti servitori ai securitatii comuniste devenind bogati prin fraudarea legii. Nu este nimic ideologic de dreapta in actiunile si ideile lor. A doua: "dreapta este vinovata pentru ca a produs fascismul cu ororile lui" Daca o asemenea afirmatie venea din partea unui ins fara educatie politica mai intelegeam. In cazul domniei voastre ma lasa perplex, cata vreme fascismul nu are nimic de a face cu dreapta. Fascismul este un reflex al stangii nationalist totalitare (http://en.wikipedia.org/wiki/Fascism). Sa ne intelgem bine, dreapta inseamna si a insemnat totdeauna cateva lucruri simple, proprietate privata, libertati individuale, merit individual, competetie. respectarea legii. Stanga pe care am descris-o corect si exact in termenii lui Karl Marx fondatorul stangii, este populata de monstri precum Lenin, Stalin, Che Guevara, Castro Mao, Ceausescu si asa mai departe. Stanga poate deveni si rasiala (Hitler) sau nationalista (Mussolini). Sa spuneti ca dreapta are de a face cu asemenea indivizi inseamna, sincer, ca nu ati inteles legatura dintre doctrine politice si efecte sociale . Ori dvs nu sunteti de stanga in fond, dar ati ramas cu impresia ca dreapta e fascismul... Va sugerez L. von Mises, M. Freedman, sau mai nou John Taylor ori V D Hanson. Insa nu pot sa cred ca la experienta dvs politica si intelectuala chiar nu intelegeti despre ce vorbesc. Eu sper insa sa va asumati pozitia ideologica de stanga dincolo de aceste fente ideologice si sa nu imputati dreptei ceea ce aprtine stangii.
    Cu stima

    RăspundețiȘtergere
  49. PS. Nu ma deranjeza faptul ca sunteti de stanga, este dreptul si optiunea dvs in functie de interesele si argumentele dvs personale. Insa haideti totusi sa nu reiteram manipulari ideologice de genul celor care le vedem in Romania si nu numai, din pacate. Dreapta nu este doctrinar fascista. Nu are cum cata vreme principiul dreptei este competenta individuala nu statutul social sau rasial al unui individ. Inteleg bine ca sunt unii in tara care se considera a fi de dreapta ei fiind de fapt nationalisti. Sunt niste tampiti care nu reprezinta in niciun fel ceea ce inteleg eu prin dreapta. Poate ar fi bine sa revizitam istoria ideologica a dreptei care nu incepe in Romania, cum nici istoria stangii nu incepe in Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Prietene,
      am caricaturizat intentionat argumentatia la nivelul la care mi s-a parut ca abordati discutia cu mine despre stanga. Multumesc pentru bibliografie, autorii Dvs sunt si pentru mine autori care m-au ajutat si ma ajuta sa inteleg lumea. Dar sa ne intelegem, nu am ramas nicidata la ei. Se poate citi si altceva in completare.
      Dreapta Dumneavoastra utopica si morala este rezultatul unei hermeneutici ideologice. Eu nu sunt de stanga, asa cum Dvs sunteti de dreapta. Sunt mai putin convins, mai relaxat si mereu in cautarea unui al model de teorie sociala (sau efecte sociale ale ideologiei). M-am bucurat sa schimbam niste cuvinte dar nu voi continua si va rog sa nu mi-o luati in nume de rau. Sunt sociolog si ani de zile am lucrat pe tema cercetarii ideologiilor. poate nu am inteles eu bine, dar am 50 de ani si nu pot sa accept acum o viziune maniheista. Va respect pentru credinta puternica si viziunea foarte clara. Eu inca ma indoiesc de foarte multe lucruri, nu am forta de a crede ca am gasit adevarul-teoria-solutia.
      Cu prietenie,
      VD

      Ștergere
    2. PS. Inca ceva, ce nu stiam cum sa spun: Am nimerit intr-o viata politica si la un moment dat in care am facut politica din camaraderie si sentimentul datoriei. Vreau insa sa va spun ca nu am incredere totala nici in ideologii de stanga nici in cei de dreapta. Stiu doar un lucru, care le face acceptabile: au o structura de valori pe care se aseaza teoria. A nega valorile pe care se sprijina stanga sau dreapta, ori a crede ca numai valorile unei ideologii sunt adevarate, aceasta este marea greseala, aceasta este talibanism. A crede ca stanga este RAUL si dreapta este BINELE sau invers este sursa urii si intolerantei politice. Cum au pus politicienii si criminalii istoriei in practica aceste ideologii, cum si-au justificat crimele cu ajutorul lor, ei bine, asta e o alta problema. Daca sunteti un om tanar va doresc din toata inima sa nu cadeti in aceasta capcana.
      CU drag,

      VD

      Ștergere
  50. Nu stiu daca veti mai publica acest chiar ultim comentariu insa trebuie, din nou, sa replic la o alta serie de afirmatii care mi se par deplasate:
    Spuneti asa:
    1 "Dreapta Dumneavoastra utopica si morala este rezultatul unei hermeneutici ideologice"
    Nimic din ceea ce am spus despre dreapta ca ideologie nu este utopic. Proprietatea privata, libertatile individuale, samd sunt prevazute de Constitutia Romaniei si din cate stiu de toate Constitutiile tarilor europene/SUA. Sunt realitati concrete care fac posibila democratia si cred unul dintre motivele pentru care inclusiv dvs aveti dreptul sa detineti o proprietate oricare o fi ea. Iin aceleasi timp dvs si eu, si altii au drept la vot si la opinii diferite chiar daca Iliescu-Ponta-Antonescu nu accepta asta.

    2 "A nega valorile pe care se sprijina stanga sau dreapta, ori a crede ca numai valorile unei ideologii sunt adevarate, aceasta este marea greseala, aceasta este talibanism".
    Pur si simplu nu inteleg la ce va referiti. Descrierea doctrinara pe care am facut-o e corecta si nu vad ce se mai poate discuta la acest nivel. Nu neaga nimeni nimic, Dimpotriva . Chestia cu "talibanismul" nu face sens. Talibanii sunt o combinatie intre orientari de stanga totalitare si islamism (vedeti cartea lui G Kepel)

    3. "A crede ca stanga este RAUL si dreapta este BINELE sau invers este sursa urii si intolerantei politice.". Nu-mi aduc aminte sa fi afirmat asa ceva! Ce cred despre stanga am spus-o chiar in prima postare in baza a ceea ce vedem cu totii. Acum exista o stanga democratica de tip celei practicate de PS francez/german sau de Partidul Democrat american desi si aceste stangi sunt destule de populiste si destul de corupte dupa numarul de membrii de vaza arestati in ultima vreme cel putin in SUA si sunt la fel de responsabile de datoriile publice (am spus si asta). Insa in Romania nu exista, cel putin nu vizibil, nici macar o asemenea stanga. Ca ea sa se iveasca si in Romania ar trebui ca partidele de stanga sa se dezica total si public de trecut, sa nu se opuna condamnarii unor personalitati pentru crime impotriva umanitatii si sa nu tolereze personaje precum Ponta. Nu au facut-o, dimpotriva ce se petrece acum e dovada ca stanga romaneasca a ramas la fel de totalitara si capabila de orice pentru a se mentine la putere. Asta nu o spun doar eu anonim pe blogul dvs, o spune toata presa internationala, toate partidele inclusiv cele de stanga.
    4. “Sunt sociolog si ani de zile am lucrat pe tema cercetarii ideologiilor. poate nu am inteles eu bine, dar am 50 de ani si nu pot sa accept acum o viziune maniheista” Nu va cunosc personal, dar cunosc preocuparile dvs. Cu atat ma mai mult ma surprinde ce spuneati despre Vantu, Voiculescu si altii ca fiind de dreapta… Va dati seama ca e complet bizar!? Nu am o viziune maniheista, dar cred ca politicenii romani au nevoie de asa ceva, tocmai pentru a evita traseismul non-maniheist… Problema in Romania este amestecul asta de idei politice indaratul careia se ascund varii interese nepolitice. Eu cred cad in Romania trebuie sa se ajunga mai intai la o clarificare a ceee ce inseamna doctrinele politice in mod concret si pe urma sa va ganditi la pacea politica. Oricum situatia de fata nu are nimic politic, e vorba de un grup infractional capabil de orice pentru a scapa de justitie.
    In final cred ca ar trebui sa limitam puterea politica si sa lasam indivizii sa-si croiasca propriul destin.
    Multumiri pentru rapsunsurile oferite.

    RăspundețiȘtergere
  51. Stimate d-le Dancu,
    V-am tr.imis un e-mail saptamana trecuta in care va sugeram crearea unui partid al ardelenilor pe scena politica romaneasca ,partid care in opinia mea ar coaliza energiile electoratului din Transilvania si Banat si ar castiga un procent mare la alegeri.As dori o parere pe aceasta tema

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Marian,
      primesc aceasta intrebare foarte des.
      Din pacate este o problema sensibila perceputa de ceilalti romani ca secesiune. Cred ca este nevoie sa mai luptam cu spaima de dibversitate de care sufera Romania in acest moment. Intersele noastre ale ardelenilor si banatenilor trebuie sa le urmarim chiar daca in interiorul partidelor clasice. Am initiat in PSD organizarea regionala, dar social democratii ardeleni nu au avut destula forta sa pastreaze aceasta formă de organizare si sa o consolideze. Cand va fi o masa critica de sustinatori se poate face orice forma de organizare. Deocamdata stam slab la organizare si vointa. Promovand interesele si mesajul ardelean am fost lasat de multe ori singur in politica. A fost unul dintgre motivele pentru care mi-am dat demisia din toate functiile politice din PSD.
      Dar nu mi-am pierdut speranta ...

      Ștergere
  52. Mi-am permis, citind mesajele postate aici, să fac o mică, banală, analiză. În primul rând, este evident, ceea ce și sugeram într-un mesaj anterior, că suntem o nație desfigurată politic, fără căpătâi și educație. Dreapta, stânga,opțiuni vehement centrale care nu înseamnă nimic, realizează starea națiunii (cum s-ar spune): fără direcție. Eu, de exemplu. știam în 1990 ce înseamnă stânga în politică. Ce teritorii economice atacă și cum. Care sunt clasele sociale favorizate și care nu. Cei care vorbesc cu dumneavoastră, din acest punct de vedere, sunt analfabeți. Nu e vina lor, exclusiv, ci mai ales a politicienilor. E greu de făcut o socializare, chiar utopică, între liberalism și socialism. De facto, e cel puțin o glumă murdară. Liberalismul promovează interesele celui care câștigă pentru că are bani și investește pentru a fi mai bogat decât era, în regula pieței, socialismul, deși văd că devine termen rușinos, dar numai în România, promovează dreptul cetățeanului de a nu depinde de ierarhii de clasă. Coabitarea lor este exclusă, prin definiție.
    Faptul că niciun politician român nu s-a arătat oripilat de monstrul ilogic al coabitării liberal-socialist-conservatoare reprezintă dimensiunea analfabetă a politicii românești. Nu avem cauză, nu avem direcție, nu ne dorim nimic (din punct de vedere politic). În realitate, conservatorismul românesc nu are nici în clin, nici în mânecă cu tradiția și valorile naționale, liberalismul nu are politica grupurilor financiare, ci a grupurilor de indivizi care devalizeaza statul, socialismul, căruia îi e rușine să se numească așa și folosește termenul de social-democrație, care înseamnă, în fapt, puterea socialismului, este reprezentat de către indivizi care au furat statul și au devenit multimilionari din personaje rupte-n fund, iar teoria lor economică rămâne furtul, o teorie de dreapta... Unde e cetățeanul în ecuația asta? Nicăieri. El pierde și tace. Nu suntem o nație ca cea poloneză care arde când doare. Suntem o nație atipică, palidă. Tocmai de aceea, ușor de alungat.
    De ce nu ies intelectualii la vot? Pentru că sunt valori fără sistem de valori. Pentru că sunt oameni pe fugă.
    Mesajele pe care le primiți sunt confirmarea faptului că oamenii, chiar dacă v-ar iubi, nu cred. Nu mai cred. Și în ce să creadă? În socialiști care trăiesc într-un lux demn de desfrâu, fără să poată demonstra cum au devenit milionari în euro dintr-un salariu la stat? În liberali care au ajuns bogați din rupți în fund tot așa? În democrați și semidemocrați care tot din furat au ajuns bogați și vor să rămână așa? În lideri de sindicat care nu aveau bani de papuci și acum sunt acționari principali la bănci? Care-i dreapta? Care-i stânga? Cine suntem noi? Zic și eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveti dreptate. Analiza Dvs este perfectă. Am scris cateva carti cu concluzii consonante cu ceea ce scrieti. Va spun sincer, eu nu fac propaganda scriind despre solidaritate, nici despre stanga. Se intampla sa povestesc experienta mea din zona stangii. Nici eu nu mai stiu de unde trebuie inceput. Am incercat niste variante de a face politica, am promovat oamnei, am scris programe, dar totul se infundă. Exact acolo unde spueti si Dvs: calitatea oamenilor din politica, lipsa culturii politice, lipsa de moralitate, civilizatie si valori. Metafora cu oameni pe fuga este foarte tare. Mi-ar placea să bem o bere, daca s e poate, si sa va ofer cartile mele. Daca imi dati o adresa vreau sa va trimit cateva carti.

      Ștergere
  53. http://www.ted.com/talk/niall_ferguson_the_6_killer_apps_of_prosperity.html

    Neill Ferguson specifică care sunt factorii pe care se bazează evoluţia prosperităţii Occidentului dar şi Ascensiunea Orientului.

    1.Putem vorbi de o competiţie adevărată în România la nivel Politic şi Economic. Despre Putere Tip Monolit , Partid care controlează o societate după propriile reguli? Despre o Economie care funcţionează pe tip Monopol? Monopolul Distribuţiei Energiei Electrice de exemplu.
    2. Putem vorbi de Proprietate Privată în România, când problema retrocedărilor , restabilirea normalităţii nu a fost încă realizată la 20 de ani de la schimbarea de regim?
    3. Putem vorbi de o Revoluţie Ştiinţifică în România, când majoritatea concetăţenilor sunt educaţi într-un sistem de evaluare a realităţi faptice pe bază de credinţe?
    4. Medicină Modernă. Putem vorbi în România de Medicină Modernă, când consumul de medicamente urmează mai degrabă emoţia şi frica de moarte(abuzul ), când Autoritatea Naţională a Medicamentelor subvenţionează medicamente cu un efect incert ştiinţific(nedemonstrat) când costurile din bugetul public sunt imense, dar starea de sănătate a populaţiei nu se ameliorează. Speranţa de Viaţă creşte sau decreşte?
    5.Societatea de Consum. Include în opinia mea două aspecte- ideea producţiei în masă,, nu numai a consumului. Putem vorbi de o societate de consum în România care prezintă ambele faţete? Exemplul cel mai simplu agricultura. De la un potenţial enorm al terenurilor agricole, la dezamăgirea enormă a legumelor importate din Olanda-conceptul de agricultură intensivă şi modernă.
    6.Etica Muncii. Putem vorbi de etica muncii când majoritatea societăţii numeric e dependentă de Stat, când Primul Ministru este dovedit de plagiat, furtul muncii altora?

    Jonathan Haidt

    http://www.ted.com/talks/jonathan_haidt_humanity_s_stairway_to_self_transcendence.html

    Acestea fiind spuse, vă rog să-mi explicaţi cum se face că Societatea Românească în forma administrativă actuală, cum a reuşit să ajungă la concluzii contrare pe care Ştiinţa le-a validat pe date.
    1. Recunoaşterea şi acceptarea diversităţii ca valoare generatoare a progresului social (diversitate , etnică, intelectuală, economică, administrativă) e percepută în România ca inamicul stabilităţii societăţii, acţiunile colective sunt spre nivelare ideologică şi impunere de monopoluri şi instituţii monolit. Exemple practice de succes datorate diversităţii sunt ignorate voit din mediul academic până în mediul plebei. Aş avea un exemplu chiar în domeniul în care activaţi, sociologia.
    Albert-László_Barabási născut în Harghita şi devenit fără îndoială un reper solid la nivel mondial în domeniul teoriei reţelelor, vorbitor de limba română. Cetăţean român, alături de cea americană şi ungară. Academia Română..a iniţiat un demers de recunoaştere a capacităţilor lui intelectuale? În loc să asocieze printr-un efort de normalizare şi recunoaştere valorilor universale, se preferă încă referinţele unor academicieni doctori de stilul Elena Ceauşescu..
    2.Toleranţa (care e legată de primul criteriu). Toleranţa la nivel microsocial există. La nivel politic, s-a ajuns ca intoleranţa să fie utilizată instrumental pentru a administra societatea. Nu e din gaşca noastră trebuie distrus. Sunt găşti pe găşti.
    3.Educaţia. Ştiţi şi dumneavoastră că cu somităţi necunoscute gen Liviu Pop şi învăţământ privat universitar la cucuieţii după vale..producător de funcţionari de stat pe leafă şi principiul că ceilalţi trebuie să plătească fără să faci nimic..nimic nu se va întâmpla bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neil Ferguson este unul din autorii mei preferati. Multumesc pentru discursul de la TED. Nu-l stiam. Sunt de acord cu criteriile pentru evaluarea modernității. Istoria sa contrafactuala este buna ca si ghid de stimulare a imaginatiei sociologilor sau politologilor. Cred ca mai putem adauga factori explicativi dar demonstratia despre China si ramanerea ei in urma pe care o face Ferguson este magistrală.

      Noi suntem o societate care respinge aceste lucruri pentru că nu ne-am indepartat destul de mult de comunism. In anii 96-97 am lucrat cu mai multi sociologi la un proiect despre antreprenoriatul romanesc si am descoperit cu surpriza ca 60% dintre antreprenori erau cei care reciclasera un capital politic, relational sau economic de dinainte de 1989.
      Adrian Nastase ne spunea in 2000 ca sa ne convinga pe clujenii ce am mers la guvern ca cei mai multi din zona lui Iliescu nu vor integrarea europeana, le convine mai bine ceața postcomunista.
      Am incercat apoi sa-l eliminam democratic pe Ion Iliescu din schema politica, sigur fara ca sa accepte Nastase, tocmai pentru ca era exponentul si simbolul conservatorismului si principalul agent al blocarii schimbării sociale. Mereu era adus inapoi de politicieni, ca o mumie, ca un obiect de adoratie. Multa vreme nu am putut intelege de ce. Acum inteleg, le era frica de viitor si de schimbare, Iliescu era o certitudine ca lumea nu avanseaza mai repede decat politicienii pot intelege.
      Din pacate, societatea noastra nu s-a rupt de comunism, politicienii se leaga cu lanturi de vechiul sistem, indiferent de partid sau ideologia pe care o simuleaza. Am spus de zeci de ori intrebat de politiceni ce am cu Iliescu: nu am nimic, nu am o obsesie, dar modelul lui de conservatorism este si azi venerat de politicienii de la varf. Societatea la nivel micro a luat-o mult inainte, din pacate nu exista o masa critica pentru schimbare. Ne lipsesc intelectualii reformisti, noi avem doar intelectuali publici sau societate civila politizată.
      Multumesc pentru dialog. Am auzit si eu despre Albert-László_Barabási si cred ca trebuie sa facem ceva. O sa incerc sa-i conving pe prietenii si colegii mei de la UBB si UB pentru ca sa-l invitam in Romania (acasă).

      cu preitenie
      VD

      Ștergere
    2. Vă mulţumesc pentru răspuns.
      Există o categorie specială de Oameni, ai Ideilor şi Argumentelor, cu care, indiferent de aparenta diviziune de poziţionare e o plăcere de a schimba opinii şi a le confrunta chiar pe diferenţe, într-un mod civilizat. Dvoastră faceţi parte dn acea categorie care pune mai presus decât diferenţele, echilibrul adevărului.
      Realizez. că nu aţi avut o sarcină uşoară în propria colectivitate politică pe care aţi servit-o cu devotament exemplar, faţă de adevăr şi apoi faţă de interesele de grup. E o calitate rară, să spui delicat, prieteneşte unui prieten fără să jigneşti sau a incerca a impune propriul adevăr prin forţă, că realitatea e diferită.
      Paradoxal politica înalţă dar şi coboară.
      Vă doresc succesele pe care le meritaţi,
      cu prietenie TDC

      Ștergere
  54. DIACONU VIRGILIU20 august 2012 la 00:20

    Buna ziua Domnule Dancu,

    Vă scriu de la Călăraşi. Mă numesc Virgil Diaconu, şi sunt secretarul executiv al organizaţiei judeţene a PSD. Cred că vă aduceţi aminte de mine mai ales că sunt dator la dumneavoastră, pentru că m-aţi ajutat cu un sondaj, anul trecut pe vremea asta, sondaj ce m-a ajutat să câştig alegerile din cadrul USL-ului. Am reuşit atunci să devansez candidatul PNL-ului în doar 45 de zile de campanie, ajutat de un prieten comun pe care nu vreau acum să-l nominalizez. Din păcate, la noi în organizaţie, Oana şi Vanghelie nu m-au vrut şi ca atare a fost ales să candideze din partea USL, cel pe care îl învinsesem campania intrernă. Pieleanu Marius ştie mai bine. A fost un moment destul de neplăcut pentru mine. Mai ştiu că mi-aţi cerut să îl ajutăm pe Ponta cu un comunicat din partea organizaţiei prin care să ne disociem de declaraţiile Oanei prin care spunea că în CEX naţional a avut loc o ambuscadă. Am făcut-o şi acea hârtie a ajuns de la dumneavoastră imediat pe blogul personal al preşedintelui. Atunci o fi fost bine? Aceasta să fie poilitica? Ca să fiu mai scurt, sunt întrutotul de acord că o prostie mai mare decât să forţăm cocoţarea somnabului la Cotroceni, acum, făcută şi pe genunchi, nu puteam face. Dar oare credeţi că e bine să, staţi deoparte? Sau e mai comod? În ambele cazuri la Călăraşi aveţi cel puţin un prieten.
    Cu respect, domnule profesor!
    Virgil DIACONU

    RăspundețiȘtergere
  55. Am citit cu placere, si o oarecare tristete. Mi-am amintit de
    "Insemnarile de calatorie" ale lui Pytheas!
    Al. Vlad

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...