14 iunie, 2012

Dan Diaconescu și lumea lui

Îi respingem sau îi integrăm?


Cine este Dan Diaconescu?

Dan Diaconescu a fost privit la început ca și un smecheraș de Caracal. Un băiat evadat din imperiul lui Voiculescu care face bani cu o televiziune de garsonieră. Inventase un fel de Hyde Park dâmbovițean unde veneau tot felul de personaje ciudate care vorbeau toată noaptea în fața unui prezentator care le lăsa discursul lor natural, cu micile sau marile lor drame sau forme lor de protest. A intuit că oamenii simpli se pot identifica mai greu cu personajele din telenovele sud-americane, era o lume cu mii de bariere vizibile care despărțea cele două lumi. Și-a dat seama că, pentru unii, chiar și creațiile gen ”La bloc” reprezintă o lume artificială pentru săracii cartierelor. A descoperit personaje care nu se deosebesc cu nimic de lumea saracă a mahalalelor: Magda și Tolea Ciumac, Nichita, Ogică și alții. I-a pus să-și joace propriile roluri, să se încaiere să se bată, să se certe sau să-și spună poveștile. Din acest joc a câștigat o grămadă de bani, ca orice oltean isteț care vede o adunătură de fraieri. A creat un personaj semi-imaginar (care apare în poveste doar după ce a dispărut), un fel de Godot de Dâmbovița, mai cunoscut acum decât personajele literare sau chiar decât 90% dintre politicienii nostri: Elodia. A acceptat politicieni și refuzați din politică și pe cei care se luptau cu sistemul, iar televiziunea i-a fost închisă de Adrian Năstase. Apoi l-a avut și pe Președintele Băsescu în studiourile lui, atunci când acesta părea înconjurat și izolat de televiziunile centrale în campania din 2009. Este în pericol să-l închidă CNA și în regimul Băsescu, cu motivația justificată că nu respectă regulile. Face spectacol ieftin și vulgar pentru cei care nu au educație să mergă la operă sau la bibliotecă și nici bani destui ca să mergă la restaurantele de pe bulevard.

Legitimație de politician primită cadou.

Încolțit de justiție s-a gândit că poate folosi apărarea imunității politice și la prima arestare procurorii i-au emis legitimația de politician. Dacă până atunci ataca haotic, pe toată lumea, în momentul arestării a devenit la fel de credibil ca și telenovelele lui cu personaje adevărate. A reușit să arate oamenilor că sistemul ciocoiesc există, este violent și acționează. Le-a spus oamenilor ce vroiau să audă: că ar putea trăi fericiți dacă nu ar fura politicienii. Este primul care le-a spus asta? Nu, se spune în fiecare campanie, nimeni nu-i îndeamnă pe oameni să se educe, să muncească mai mult, să facă economii când se poate. Toți politicienii promit că ei vor aduce paradisul pentru că toate nenorocirile se trag de la nemernicii care fură la guvernare. Și-a legalizat, cu multe piedici, partidul apoi s-a pus pe vorbit la televizor și pe turnee prin țară. Sigur, discursul lui Dan Diaconescu este o culme a demagogiei, dar multe discursuri ale politicienilor nostri consacrați, europeni și spălați sunt pline de o demagogie la fel de mare. Vorbește despre poporul care va deveni stăpân, proprietar din nou și despre faptul că ziua judecății se apropie. În numele poporului vorbesc deja toti politicienii români, poporul este cea mai frecvent cuvânt în orice campanie electorală. A promis douăzeci de mii de euro și alte bazaconii, dar parcă asta au făcut-o și politicieni cu carieră strălucită la Washington.

Lumea lui Dan Diaconescu.

Există, scrie Andrei Pleșu, referindu-se la Romania lui Dan Diaconescu, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărâta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca „publicul larg" la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător”. Este adevărat, televiziunile lui Dan Diaconescu sunt vulgare, poluează bunul gust și stimulează poate ”prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hârjoană calomnioasă, jegul” , cum spune intelectualul Pleșu, dar lumea lui Dan Diaconescu există, se manifestă. Lumea lui Dan Diaconescu nu este doar o lume virtuală pe care o naștem prin stimularea unor insticte ignobile. Lumea lui Dan Diaconescu este dureros de reală și nu avem dreptul s-o ignorăm, să ne ferim de ea, mai ales dacă suntem politicieni sau intelectuali. Este lumea pe care comunismul a lăsat-o moștenire unei perioade de capitalism sălbatic care s-a preocupat doar de reciclarea mostenirii materiale a comunismului. Cartierele sărace, mahalalele și comunele uitate de Dumnezeu si de Guvern există și fără Dan Diaconescu și televiziunea lui. Datorită lui Dan Diaconescu vedem mai bine această lume, ce invadează lumea noastră, ne-o poluează. Când Dan Diaconescu a spus odată profetic, ca un fel de amenințare pentru esteți, voi oteviza toată țara, a făcut un gest comparabil cu al unor copii de romi pe care i-am vazut prin cafenele londoneze. Scuipau pe prăjiturile unor localnici pe care aceaștia le abandonau, apoi ei se asezau linistiți și le mâncau, era saliva lor și de ea nu le era greață. Nu trebuia să otevizeze țara Dan Diaconescu, a fost otevizată de politicienii celor două decenii de democrație haotică și cleptocrație. Dacă vrem să scăpăm de lumea lui Dan Diaconescu, otevizată sau nu, ar trebui să schimbăm România și să arătăm o altă politică și o altă formă de responsabilitate față de societate și față de România. Lumea lui Dan Diaconescu nu ne deranja prea tare cât timp era încolonată și dusă la vot din patru în patru ani, pe zahăr, bere sau ulei și pusă să voteze politicienii cu ștaif. Marile partide ale celor două decenii se băteau pentru această lume în demagogie și retorică joasă. Acum însă ne deranjează că lumea lui Dan Diaconescu începe să aibă reprezentare politică.

Cât de periculos este votul pentru oamenii lui Dan Diaconescu?

Cele aproape zece procente obținute de PP DD la aceste alegeri nu ar trebui să reprezinte o surpriză pentru nimeni. În timpul crizei politice din ianuarie, anul acesta, Dan Diaconescu și partidul său se apropiau de o încredere și intenție de vot de aprope 20%. Am putea spune, pentru cei care se tem de Dan Diaconescu, că am scăpat destul de ușor, cel puțin deocamdată. Dacă nu existau niște supape de refulare pentru populație după revoltele din ianuarie, cum a fost demisia lui Boc, căderea Guvernului Ungureanu și învestirea lui Victor Ponta, evenimente care au redus tensiunea politică, astăzi cele 20 de procente obținute la Turda (județul Cluj) de PP DD, nu ar fi fost un caz izolat, ci o medie națională. Această criză a adus în Europa procentul de vot extremist la valori de peste treizeci la sută, partide extremiste au ajuns chiar la putere. La noi nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, partidul lui CorneliuVadim Tudor este ca și dispărut, locuiește doar între paginile ziarului Tricolorul, partidul lui George Becali nu dă semne de revigorare. S-a plimbat în campanie prin Transilvania un iredentist ungur să facă scandal și nimeni nu l-a băgat în seamă, politicienii nu s-au inflamat, partidele nu au sărit la gâtul vecinilor unguri. Nici măcar ungurii nu l-au băgat în seamă prea tare. Partidul lui Dan Diaconescu este un partid populist, dar nu extremist. Merită să ne îngrijorăm pentru că are consilieri locali, județeni și câtiva primari? Eu cred că nu este cazul pentru o serie de argumente care țin de funcționalitate politică, dar și de pragmatism.

Dincolo de indicatorii de calitate a electoratului.

Cei care au ajuns în administrație nu sunt chiar nebuni, extremiști sau interlopi. Au fost pe listele lui Dan Diaconescu profesor, medici, avocați. Am cautat mai multe cv-uri în campanie și în majoritatea lor candidatii erau cu studii superioare. E adevărat că electoratul lor nu este cel mai educat, dar este un electorat care are dreptul la reprezentare democratică. Dacă nu ne place, haideți să suspendăm democrația! Ca partid deja important, PP DD se va integra în sistem, este singura lui soluție. Nu sunt mari revoltați, majoritatea dintre ei nu au fost votați pentru mari discursuri anarhiste, ci pentru că în reprezentau pe ”domnul Dan”. În Transilvania vor participa la crearea unor majorități românești, acolo unde, altădată, UDMR era de neînlocuit. Este adevărat, înlocuirea UDMR ca și partid-balama, nu poate fi un scop politic, dar poate că e bine și pentru UDMR să aibă competiție, poate devine mai maleabil, poate își amintește că ar trebui să reprezinte și populația româneasca din unele teritorii, nu doar pe maghiari. Ar putea, în unele locuri, să facă parte din blocul opoziției, să-i întărească rândurile și așa șubrezite de cădearea politică a PDL.

  Să-i acceptăm sau să-i respingem din start?

De ce să nu le dăm dreptul la evoluție acestor oameni? Încă nici nu-i cunoaștem pe majoritatea dintre ei. Poate că unii s-au folosit de această oportunitate, de un val care venea, doar pentru a ajunge în administrație și atunci nu se deosebesc cu nimic de majoritatea politicienilor. Sunt acești oameni orbiți sau infectati de o ideologie? Să fim serioși! Nici vorbă! Poate sunt doar creduli sau șmecheri, dar aceastea nu sunt lucruri noi în politica românească. Sunt printre acești noi politicieni și mulți naivi care poate că nu au aflat că România nu poate fi schimbată doar așa, pentru că vrei și ai o dragoste nețărmurită pentru țară și popor. Ar trebui să așteptăm să-i cunoaștem pe acești noi intrați în sistemul politic. Să nu-i judecăm prea aspru înainte și nici să-i respingem. Poate că ei nu vor aduce o contribuție decisivă la strategia de dezvoltare a României. Poate că nu se pricep la finețurile micii reforme din justiție, dar ei aduc un semnal. Mai mult, cred, ei sunt un fel de semnal de alarmă, iar prezența lor acolo ar trebui privită ca un memento pentru politicienii marilor forțe democratice. De câte ori o să-i vedem, de câte ori o să se ridice și o să critice sau o să huiduie, să ne amintim că cei douăzeci de ani de democrație au adus doar subdezvoltare, sărăcie și suferință. Că oamenii au pierdut continuu și s-au îndepărtat de lumea care mergea înainte, au pierdut toate trenurile. Sunt disperați și s-au însingurat, își vând votul pe nimic și nu mai cred în nimeni. Nu știu dacă are dreptate scriitorul Cristian Tudor Popescu când vorbește despre votanții Partidului Poporului ca și despre niste alienați mintal. Ar putea fi așa, dar alienarea mintală este atunci doar o consecință a unei alienări mai tragice, alienarea socială. Acești oameni s-au înstrăinat de lume și de ei înșiși și vina nu este în totalitate a lor. Deocamdată putem răsufla ușurați că lumea lui Dan Diaconescu încă nu are reprezentare. Nu cred că Dan Diaconescu înțelege foarte bine ce este cu această lume. O simte, dar încă este si el un doar bun comerciant de media. Nici Dan Diaconescu încă nu știe că stă pe un butoi care poate exploda oricând. Deocamdată am scăpat cu acest procent minor la alegerile locale. Dar dacă vom sta pasivi, dacă nu ne va interesa viața a milioane de oameni care trăiesc sub nivelul de trai decent, într-o zi, lumea lui Dan Diaconescu va veni să-și ceară drepturile. Și această lume care este tot mai disperată, tot mai fămandă, alienată și fără viitor, nu se va mai mulțumi cu discursurile de la televizor despre ciocoii vechi și noi. Va ieși în stradă, îl va lasa pe Dan Diaconescu la dicursurile lui oteviste, va trece peste el ca o turmă de tauri înfometați și va vota nebuni adevărați, cinici sau criminali.


un text pentru www.ziare.com

14 iunie 2012

Un comentariu:

  1. Populismele sunt într-adevăr un balast. Dar şi balastul e parte a poporului suveran. Reprezentarea de balast este vital să pătrundă în Parlament, pentru a se eroda natural. Altă cale de extincţie nu văd. Dacă partidele din establishment nu vor înţelege legitatea asta, vom transforma România într-un autoclav fără supapă de siguranţă, în orice mmoment gata să puşte garnitura, sau, mai rău, să explodeze.

    Actualul proiect de lege electorală, înaintat de USL, în loc să detensioneze prin permisivitate, va mări presiunea în autoclav. Să dea Domnul ca CCR să îl respingă cu motivaţii ce se vor extinde şi asupra actualei legi electorale.

    RăspundețiȘtergere