11 noiembrie, 2011

Ultima bătălie a stângii: dărâmarea idolilor



Nu știu dacă trebuie să-i fiu recunoscător sau nu lui Mircea Geoană pentru că m-a ajutat să mă las de politică sau, mai exact, să trec de la acțiune la analiză. Un rol mult mai comod și, poate, chiar mai potrivit pentru subsemnatul. Încerc acum să fiu ușor mai pragmatic în raționamentele pe care le fac, caut să schimb mai multe turnuri de observație, să înțeleg mai bine înainte de a judeca. Este un lucru pe care nu poți să-l faci atunci când ești în teren, când ești înfierbântat de competiție.
La începutul conflictului dintre Mircea Geoană și Victor Ponta am privit totul ca pe o fatalitate politică românească. Partidele sunt animale politice care își antrenează mereu instinctul de a sfâșia în interior atunci cînd nu au războaie externe. Am revăzut filmul în care Iliescu și Năstase îl împing spre lider la o decizie riscantă, apoi se retrag strategic și organizează judecata lui pentru pierderile suferite. Și eu am gândit la început în termenii clasici ai solidarității interne: un lider cu potențial trebuie ținut aproape de partid, el aduce voturi, coagulează simpatii. Modul în care se desfășoară bătălia mă convinge însă că nu este o tradițională execuție, ci ultima bătălie a stângii pentru a scăpa de umbrele trecutului.

Ion Iliescu reloaded
În aceste ultime săptămâni, Iliescu l-a atacat pe Ponta constant, retractând de fiecare dată și promovându-l pe Adrian Năstase ca și stadiul cel mai înalt al pesedismului. Chiar dacă acest lucru poate fi valabil pentru fostul Premier, este un calificativ doar pentru trecut și în nici un caz pentru viitor.
Format în anii cincizeci, anii de aur ai bolșevismului târziu din România, Iliescu l-a exterminat pe Ceaușescu și apoi a avut trei mandate de Președinte, timp în care singura lui preocupare a fost exercitarea puterii si dominației. A căutat să simuleze tot ceea ce se putea simula (inclusiv toleranța, acceptarea împăcarii cu Regele, a vorbit cu misticism despre dialog, iar atunci când nu a fost convingător, a adus hoarde de mineri care au delegitimat puternic partidul, în timp ce el și-a întărit astfel puterea și dominația.
PSD a fost timp de 20 de ani un partid al unui lider cu legitimitate trucată. O supunere oarbă la mitul lui Ion Iliescu, un amestec de spaimă și umilință: ce facem dacă pleacă Domnul Iliescu? El pleca și se întorcea mereu de la ușă. Din păcate, noi, în România, confundăm acest comportament cu forța unei personalități politice. Se prea poate să fie un simbol al forței, însă doar dacă vorbim despre o personalitate politică a Evului Mediu. Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate. A creat dușmanii democrației încă înainte ca ea, sărăcuța, să vină pe lume. Regele și partidele istorice, străinii, intelectualii sau studenții au devenit primele ținte ale echipei lui Ion Iliescu. A avut popularitate și putere legală, dar mereu i-a lipsit ceva: legitimitatea democratică, legitimitatea tehnocratică (vă amintiți vreo mare decizie?) și chiar ideologică, în măsura în care nu a adus nici o viziune privind ordinea viitorului și nua propus niciun proiect de societate.
A domnit, dar nu a luptat pentru nimic. Asemeni unui demiurg de birou a pronunțat emfatic cuvinte așteptând ca realitatea să-i urmeze vorbele, iar vorbele să se întrupeze. A vorbit despre corupție doar cât să-l înfunde pe Năstase, despre cauza românilor din teritoriile pierdute doar la evenimente oficiale, a vorbit despre muncitori, dar nu a căutat să facă nici un program de reconversie a industriei sau agriculturii la noua realitate economică și politică.
În schimb a fost atent ca fiecare lider care putea să apară, să rămână sub autoritatea lui. L-a trădat pe Năstase atunci când era în vârf și a reușit, cu răbdare, să-l scoată din circuit și, culmea, să-l păstreze nerevoltat în aria lui de prozeliți, într-o perfectă simbioză victimă-agresor. Adrian Năstase devenise foarte periculos, reușise o guvernare de succes și deci trebuia anihilat. Când l-a grațiat pe Miron Cosma și i-a distrus coaliția politică ce era câștigatoarea alegerilor, Adrian Năstase era deja scos de pe șină.

Un Iliescu puternic pentru un PSD slab
De fapt, când am ajuns în PSD mi-am dat seama că nu Iliescu este puternic, ci că partidul era foarte slab. Era slab pentru că avea oameni cuminți, disciplinați care se închinau camarilei lui Iliescu. Mulți erau speriați de lustrație și de alte lucruri, alții erau nostalgici, dar cei mai mulți erau oameni cuminți, unii specialiști buni din fostul regim, alții funcționari între două vârste care aveau o veritabilă sensibilitate de stânga. I-am văzut cum se bucurau când Iliescu a pierdut puterea și pleca agale de la Sala Palaltului: nu le venea să creadă, se uitau la cer, se uitau în stânga și în dreapta să vadă dacă nu sunt pe aproape supraveghetorii lui Nea Nelu.
Iliescu s-a pus de-a curmezișul tuturor deciziilor pe care partidul le lua, doar pentru a-și arăta puterea și a știrbi autoritatea celor care le propuneau, dar folosind mereu o tehnică perversă: îi lăsa pe ei să anunțe public decizia lor, le susține propunerile chiar prin vot, în schimb a doua zi era împotrivă și, de multe ori, lașitatea celor din jurul lui îi făcea jocul. Partidul a pierdut multe trenuri pe baza mofturilor lui Ion Iliescu. A reușit să păstreze partidul slab, pentru ca el să rămână puternic.
Partidul este de șapte ani în opoziție, dar Ion Iliescu nu are de ce să fie trist: nici un lider care i-a urmat nu a mai fost capabil să câștige funcția cea mai înaltă în stat și El a rămas unic, singurul învingător, restul pot să vină să-I pupe papucul.

Managementul prin frică: vigilența față de trădători și deviaționiști
Iliescu a condus mereu înfricoșând partidul de pericole imaginare și folosind tehnica bolșevică a vigilenței față de trădare: cine spune adevărul este trădător, dacă vrea alegeri libere în partid este CDR-ist, dacă vrea ca vicepreședinții să fie aleși, nu numiți, sigur este infiltrat de dușmanii politici. O altă metodă de control a fost acuza de deviaționism, etichetă care mi-a făcut onoarea să mi-o atribuie mie.
Partidul era mereu timorat, chiar și atunci când era puternic din punct de vedere electoral. Era mereu dependent de lumina care venea de la Tătucu. Guerrila lui Traian Băsescu a putut avea succes numai datorită faptului că PSD se mișca greu, oamenii nu puteau acționa independent.
Marea problemă a PSD a fost faptul că era mereu captiv al unui lider care a delegitimat orice formă de autoritate, rupând prin aceasta constant coloana vertebrală a unui partid de stânga care, altfel, ar fi putut face istorie mai mult decât a făcut. Doar trei ani, în perioada 2001-2003, partidul a fost liber de influența lui Iliescu (intrând sub autoritatea unui Adrian Năstase cuprins de entuziasmul schimbării), iar rezultatele pentru țară s-au văzut.

Mircea Geoană – primul care s-a speriat de libertatea de a decide


Mircea Geoană a fost primul care a aceptat să conducă un proiect de revoltă și, după ce a câștigat, nu a avut curajul să preia puterea cu autoritate, legitimitate avea. S-a speriat, a făcut un târg cu baronii locali, iar aceștia i l-au adus pe Iliescu din nou la conducere. În momentul în care el a crezut că Ion Iliescu l-ar putea ierta pentru că a adus un dram de democrație în partid și, mai ales, pentru că i-a contestat autoritatea, Mircea Geoană a pierdut totul, restul era doar o problemă de timp. Și-a trădat apoi prietenii, dar și pe cei care l-au transformat în lider.
A avut noroc să piardă în fața unui lider tînăr și nu să fie înjunghiat pe la spate de vreo manevră a vechii nomenclaturi, ținută de Iliescu în viață. În mod normal, după pierderea alegerilor, Mircea Geoană ar fi trebuit, oricum, să renunțe la președinția partidului și la orice altă funcție.

Victor Ponta- ultimul dintr-o serie veche sau primul dintr-o serie nouă?

Sunt solidar cu Victor Ponta nu pentru că, în toată această bătălie, si-a ales rolul de luptător si nu de negociator, ci pentru că am încredere în visul lui de schimbare. Uneori, poate l-am pritocit împreună, dar asta nu are mare importanță, el este prea mândru ca să ceară ajutorul. Nu a fost întotdeauna erou în lupta pe care a dus-o alături de noi, cu nomenclatura iliesciană, dar are timp să se achite de datoriile față de prieteni.
După ce l-a învins pe Geoană într-o luptă inegală, Ponta avea mare parte din gașca baronilor locali împotrivă, a ezitat și i-a făcut unele concesii lui Iliescu, dar câteva și lui Năstase, iar cei doi ajung să transmită că tânărul lider este imatur și că, de fapt, ei sunt cei care conduc partidul. Strategia le-a reușit într-o anumită măsură, cu toate că Ponta nu este naiv. Chiar dacă mă uimește cu cunoștintele sale despre istorie, o pasiune despre care spune că-l ajută și în politică, Victor nu a preluat însă tot limbajul și nici practicile decizionale ale celor mai vechi. Nu a scăpat nici el de ideologia victimizatoare conform căreia orice pesedist care nu îl înjură pe Băsescu de mamă, cu voce tare, este tradător pedelist, dar cred că el are timp să înțeleagă că cei care strigă cel mai tare s-ar putea să o facă pentru că este cea mai bună acoperire.
Însă cel mai important lucru este că noul Președinte PSD nu a uitat nimic din ce a promis la Congresul în care a fost ales, ba mai mult, din când în când își verifică lista de promisiuni, iar eu pot depune mărturie sub jurământ că așa este. A bifat deja câteva propmisiuni importante aflate pe lista sa, fără mare scandal, dar cu încăpățânare, și are determinarea de a nu renunța la niciuna. Partidul nu poate decât să aibă încredere în el, căci Victor Ponta este captiv, datorită vârstei. La vârsta lui nu are unde să se retragă, nu poate ieși la pensie, mai are vreo 30 de ani buni de politică. Cât privelte retragerea, poate da chiar un exemplu bun, pe care partidul nu l-a avut din partea lui Ion Iliescu, adică se poate retrage la timp pentru a deschide calea tineretului și reformei necesare la acel moment când se va produce.

Organizarea capcanei pentru Ponta

În ultimele zile nucleul celulei vechi de partid a întrevăzut o ocazie să-i dea lovitura de grație lui Victor Ponta. Au simțit că ordinea impusă în ultimii 7 ani de către Băsescu se delegitimează rapid, sub presiunea unor scandaluri de corupție. Imediat au întrevăzut posibilitatea revenirii la putere. O iluzorie ocazie pentru a reveni ”minunata lume veche”. Cea mai simplă luptă, fără adversari, doar cu niște mici capcane pentru necopții și imaturii de la conducerea PSD.
La început, toți am crezut că este vorba doar de doar insubordonarea lui Geoană, competiția cu Ponta și doar o luptă de rutină în care Vodă va tăia capul unui boier infidel. Am gândit pragmatic și aritmetic și am crezut că ar trebuie să terminăm cu excluderile și luptele interne. Dar am înțeles repede că miza nu este aici, iar Geoană este doar un pretext sau poate deveni o pierdere colaterală dintr-un război mult mai mare. Bătălia este pentru ca autoritatea lui Ponta să primească o ultimă lovitură, iar lumea veche să pozeze în loc de lume nouă.

Ultima bătălie a stângii, așa cum o știm acum

Poate fi ultima șanșă pentru PSD de a se redresa și de a reîncepe drumul reformei și modernizării. Este o ultimă șansă pentru un partid ca să-și apere liderul împotriva unui reflex cultural de a-l trăda mereu pe liderul partidului pentru unul care promite privilegii mai mari și parte mai mare din pradă.
Alegând lupta directă, fără compromisuri, sper că și Victor Ponta înțelege că este șansa lui de a rupe tradiția nefericită a alegerii compromisurilor și umilinței, în locul luptei. O șansă pe care, în 2005, a avut-o Adrian Năstase, dar i-a dat cu piciorul. În acel moment, când forța motrice a schimbării l-a dorit pe Năstase drept contracandidat la Iliescu, iar Năstase a refuzat, acesta din urmă a pierdut cel mai bun prilej de a deveni liderul providențial, iar partidul a pierdut o șansă importantă.
Capcana pentru Ponta ar fi să se bucure cu o victorie facilă împotriva lui Mircea Geoană. Asta se va obține ușor, dar nu asta este miza. Marea capcană ar fi să se facă frate de cruce cu umbrele trecutului și cu cei care dezonorează partidul sau să amâne bătălia cu cei care au încercat acum să-l arate ca lider imatur, slab, șovăielnic, numai bun de trădat.

Bătălia pentru a da jos tablourile de pe pereți

Este o mare bătălie pentru Ponta, dar nu este doar războiul lui. Sigur, în bătălia internă îl pot ajuta doar cei care sunt în funcții de conducere la PSD, dar războiul are o altă miză. Este războiul pesediștilor care au sperat mereu că va ieși ceva măreț din marile decizii ale unui sistem politic rămas în picioare de două decenii.
Nu știu dacă războiul lui Ponta este lupta pentru modernizarea instituțiilor, cum a scris cineva, dar este o luptă în care pesediștii își pot recâștiga demnitatea. Pot da dovadă că s-au eliberat de frică și pot duce viitoarele lupte politice cu capul sus. Ar putea chiar reveni într-un spațiu politic de unde au fost excluși din cauza greșelilor majore ale liderilor, a lipsei de gândire strategică sau pe fondul orgoliilor unei oligarhii care a început schimbarea prin împușcarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun. Și Nastase, dar și Geoană au câștigat bătălii, dar nu au avut curajul să dea jos tabloul de pe perete. Această luptă a fost mai grea decât luptele cu Băsescu sau cu Alianța DA.

Nu știu ce poate face Ponta după ce va câștiga acest război, ar putea avea și el o Pasada a lui, dar cred că acum merită să fie sprijinit de către cei care nu vor mai suporta umilința de a vedea aceleași tablouri ale trecutului pe pereți. Pesediștii pragmatici trebuie să facă un pic de istorie recentă și să înțeleagă că alternanța automată la putere nu mai este regula; a fost până în 2005. De acolo încolo ceva s-a rupt și nu doar Traian Băsescu cele care a blocat PSD. Traian Băsescu s-a bazat, chiar și atunci când a călcat peste reguli și cutume, pe o anumită ilegitimitate a PSD care nu se putea desprinde de trecut, care purta un balast istoric, o vină pe care deja majoritatea pesediștilor nu au de ce s-o împărtășească cu Iliescu and co. Erau prea tineri, erau în altă parte sau nu au decis ei când s-a tras la Revoluție, când a fost calcată în picioare Piata Universității, când au venit minerii să planteze trandafiri.

Aceasta nu este o capcană pentru Ponta, el are două căi de ieșire din această luptă

Cei care spun că Ponta este învins în ideea în care nu are altă șansă decât să își dea demisia pentru că pierde parlamentari și este belit apoi de sfinții partidului, nu au dreptate. Dacă Ponta este destul de hotărât să mergă până la capăt, el are două variante câștigătoare. Aș putea spune chiar că are un win-win perfect. Îl elimină pe Geoană, apoi merge mai departe cu schimbarea conducerii și reformează partidul. Dacă pierde în luptă, dar le lasă corabia coșcovită vechilor figuri, aceasta se va scufunda în șase luni. Pe noua lui corabie se vor duce toți care visează la un partid modern al stângii, fără toate tarele celor douăzeci de ani de democrație împleticită. Iliescu sau Năstase au tot amenințat cu plecarea, și-au făcut chiar bagajele de câteva ori, dar Ponta este obligat să lupte pînă la capăt și asta înseamnă chiar această variantă extremă. Varianta win-win se realizează cu o singură condiție: să uite tot ce a învățat în acești 10 ani de pesedism, să fie egal cu sine și să meargă înainte.

Semnele timpului. O lume care se prăbuseste si dărâmarea idolilor

Pe Victor Ponta îl ajută conjunctura politică generală, semnele timpului care ne spun că sistemul politic românesc se prăbușeste. În aceste zile o lume se dărâmă, un sistem de autoritate se face țăndări și România are șanse să iasă din acest model al politicii oligarhice, ale partidelor-stat care s-au succedat la putere. Cei care vor rămâne agățați de corabia partidelor, se vor scufunda odată cu lumea veche. Din această bulversare totală se poate naște o nouă clasă politică pe scheletul celor care astăzi vor avea curaj și nu se vor mai lega cu lanțuri de scaune. Oamenii așteaptă - și dinspre stânga, dar și dinspre dreapta - o schimbare, așteaptă oameni care să se gândească la un proiect colectiv. Ura lui Năstase față de Băsescu, a lui Iliescu față de Geoană, a lui Băsescu față de Tăriceanu șamd. nu mai pot reprezenta combustibilul necesar pentru ca motorul politic al României să poată duce România înainte. Trebuie un proiect de societate, o nouă atitudine, un alt tip de dedicare pentru interesul public. Nici premierul, nici miniștrii, nici primarii nu vor mai fi proprietarii bugetelor pe care le administrează, iar busola interesului colectiv va trebui să ghideze acțiunea politică. Acum, în furtună, nu mai este timp pentru adaptare. Am avut douăzeci de ani, dar am tras de timp conteplându-ne liderii narcisiști și, sperând la victorii facile sau la alternanța automată la putere, partidele au calărit bugetele comunităților și bugetul statului așa cum au vrut. Cred că în mare măsură aceste lucruri nu vor mai fi posibile.
Pentru a păși învingători în noua lume, pesediștii ar trebui să treacă la dărâmarea idolilor. Dacă Ponta nu va fi sprijinit de o majoritate consistentă, el poate oricum duce lupta mai departe. Dacă va fi o majoriate conservatoare ea va pierde oricum,
va fi îngropată sub dărâmături.

Victor Ponta trebuie așadar să nu rateze ocazia de a fi primul dintr-o nouă serie, nu ultimul dintr-o serie veche. El știe că în Marsul cel Lung au pornit 90.000, au ajuns 7.000, dar au învins.



Bibliografie
Psalmul 135:15-18 “Idolii neamurilor sunt din argint şi aur, sunt lucrarea mâinilor omeneşti. Au gură, dar nu pot grăi, au ochi, dar nu pot vedea, au urechi,dar nu aud, au nas, dar nu au suflare în nările lor. Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit, toţi cei ce se încred în ei.”

14 comentarii:

  1. “singurul lucru mai rău decât a fi orb este să vezi, dar să îţi lipsească viziunea”, a spus Helen Keller
    “Orice faci cu mare plăcere, fie că e vorba de a preda, a face sport, a cânta, sau chiar a scrie, dacă cauti doar bucuria pentru inima ta te pui într-o situaţie vulnerabilă, fără a-L invita pe Dumnezeu să ia parte pe deplin la toate activităţile în care eşti implicat, prin dragoste de oameni, lumină şi adevăr, poţi cu mare uşurinţă să începi formarea unui idol.
    Prin formarea dorinţelor în inimă fără implicarea lui Dumnezeu, cu uşurinţă înveţi să ai încredere în ceva care este lipsit de viaţă, orb, mut şi surd…iar cu timpul va deveni idolul tău.
    Diferenţa dintre har şi fapte este diferenţa dintre închinare şi idolatrie. Pe omul îmbătat de gândul că tot ce are este darul lui Dumnezeu, în mod repetat îl găseşti pe genunchi în adorare, mulţumire şi lăudându-L. Dar dacă noi nu înţelegem harul, ne centrăm în idolatrie pentru că ea este consecinţa imediată a auto-suficienţei. “ Dale Ralph Davis.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cartarescu, singurul autor citit de Basescu despre acelasi eveniment, cu evidenta partinire:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-razboiul-ratatilor-953424.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate, e posibil ca din cauza politicianismului lui Geoana si a miscarii pripite a lui Ponta sa sufere pensionarii si oamenii cu venituri mici care vor suporta inca 4 ani un guvern de dreapta decis sa aseze povara crizei doar pe spinarea celor saraci. Toate miscarile politice din ultimul timp par a fi rezultatul politicii lui Basescu de a ciupi putin cate putin din opozitie iar comportamentul lui Geoana (negocieri din trecut sau actuale pentru formarea altui partid de stanga) pare si el rezultatul influentei marelui combinator. Dincolo de toate defectele sale batranul bolsevic are totusi o mare calitate - cea de a caracteriza cu fidelitate si cu un singur cuvant sau expresie personaliatea unor oameni politici. In acest sens epitetul de "prostanac" i se potriveste perfect lui Geoana care a reusit sa piarda niste alegeri in care toate partidele se aflau in spatele sau iar acum e posibil sa torpileze o alianta la fel de puternica si sa o faca sa coboare sub 50%. Geoana e blestemul pe care si l-a atras PSD-ul din cauza mineriadelor.

    RăspundețiȘtergere
  4. ;-) de abia acum realizati si dumeavoastra ca genul de politica dus in Romania este falimentar pentru tara??? Voi astia cu "bogata experienta politica si cu succesuri in campul muncii" ne pierdeti incet incet Ardealul!!!

    Este un sigur act moral pe care-l puteti face fata de neam, voi astia "clasa conducatoare" din ultimii 20 de ani, anume sa va retrageti cu totii, cat mai repede, din orice implicare politica si sa lasati neamul sa se vindece de voi!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. ... sau va duce psd-ul acolo unde este acum pnt-cd-ul. Adica in uitare si ruine, bazanduse doare pe ceva primari care au reusit sa faca ceva pt primariile in care sunt.

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Vasile Dâncu

    Trebuie să vă spun că am impresia că judecaţi personalitatea lui Ion Iliescu dintr-o poziţie ce nu vă permite observarea completă. Este evident că domnul Iliescu vine dintr-o zonă a politicii care este (de fapt ar trebui să fie, dar nu este) uşor desuetă astăzi. Domnia sa este însă printre ultimii politicieni ai României pregătiţi să fie politicieni profesionişti şi asta îl face special.

    Vă amintiţi perioada anilor 50-60 când politicienii interbelici erau adunaţi prin puşcării sau trimişi la canal? Membrii partidelor istorice (evident, pe atunci erau doar partide, între timp au devenit istorice) deveneau ceva nepotrivit şi anacronic cu societatea socialistă definită politic de un partid unic. Dumneavoastră susţineţi mai sus un principiu similar. Dacă aţi vorbi despre o schimbare naturală şi impusă de modificarea timpurilor mondiale şi societăţii româneşti în mod particular, aţi milita nu pentru înlocuirea unor politicieni "vechi" cu alţii "noi", ci pentru "şcolirea" unor politicieni care să fie în concordanţi cu timpurile şi societatea românească. Problema României este că suntem conduşi de oameni care nu au avut până acum altă conştiinţă politică decât a Partidului Comunist. De unde altundeva au învăţat cei trei preşedinţi ai României postrevoluţionare să cheme la ordine instituţiile statului? Chiar şi cei care nu au fost membrii de partid au mentalitatea stăpânului politic peste domeniul public, şi nu numai, şi deloc nu au mentalitatea de slujitor public. Dacă ascultaţi cu atenţie pe cei din guvern şi, mai ales, pe preşedinte vorbind despre stat... veţi constata că se referă la stat ca ceva pe care îl au în subordine, la popor de parcă ar fi o armată de slavi cu care se joacă ei în acele jocuri de strategie. De aceea vă spun că reforma pe care o propuneţi nu se poate face pentru că nu există o doctrină a noi orânduiri sociale instituită prin Constituţie şi celelalte legi, noi funcţionăm încă după înţelesurile Constituţiei statului socialist (desigur, nu mă refer la reguli, ci la înţelesul noţiunilor fundamentale).

    Priviţi chiar acest conflict cu domnul Geoană! Nimeni nu vede postul de preşedinte al Senatului drept un om care să deservească Senatul, respectiv cetăţenii României, toţi îl văd ca pe un post de acţiune partinică (nu politică, pentru că tocmai acest lucru este greşit, postul este golit de rolul guvernării României). Toţi, inclusiv domnul Geoană. Domnul Ponta a spus-o cu subiect şi predicat, este deranjat că domnul Geoană face "jocurile" celor de la "Putere". Ca răspuns, domnul Geoană a spus că a băgat, deseori, beţe în roţile-mecanism ale "Puterii". Păi asta ar trebui să facă un preşedinte al Senatului, să fie un fel de Roberta Anastase, dar la Senat şi în slujba "opoziţiei"? Înţelegeţi unde spun eu că greşiţi în mod esenţial? Poate începutul schimbării ar fi nimerit să fie "Politica slujeşte cetăţeanul şi pe nimeni altcineva". Dar cine să înveţe această primă lecţie pe toţi politicienii României? Nu e nimeni îndeajuns de important în România care să aibă această conştiinţă şi să poată învăţa pe ceilalţi, astfel încât să apară un politician de tip vechi reformat în unul de tip nou.

    Asta este părerea mea. Din păcate, domnia voastră vorbiţi despre nou folosind instrumentele (mentalitatea şi conştiinţa) trecutului, adică un fel de perestroika (перестройка) şi nu o metanoia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oamenii așteaptă - și dinspre stânga, dar și dinspre dreapta - o schimbare, așteaptă oameni care să se gândească la un proiect colectiv. Ura lui Năstase față de Băsescu, a lui Iliescu față de Geoană, a lui Băsescu față de Tăriceanu șamd. nu mai pot reprezenta combustibilul necesar pentru ca motorul politic al României să poată duce România înainte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Your comment will be visible after approval.


    neahhh! nul mai aproba in aia masii, era doar sal iei tu la cunostiinta. scuze de gramatica da nu pot sama jenez pentru unu ce is cam numerate lucrurile
    ati fost deconspirati de dracu time to fleee... fly fly fly! Auzi bah, tu chiar esti psiholog? Adica asa de ala rotund si mare la neuron? Pai de e asa ce naiba nu teai prins ca ma prind? huh? tat amalizai tat studiai ..de rasul curcilor! nota de plata vineee you can run but u cannot hide! hu hu hua
    salutari lu nuti. spune-i sa nu se mai tat scarpine ca mio umplut monitoru de dandruff

    RăspundețiȘtergere
  9. Va admir pentru tabloul in care absolut corect l-ati pus pe Ion Iliescu. Vom putea vorbi de o noua generatie in PSD abia atunci cand acest tovaras va privi la politica romaneasca avand picioarele inainte. Din pacate, Dl. Ponta are un handicap semnificativ, indus poate tocmai de prezenta si autoritatea duetului Iliescu-Nastase in partid. Nu reuseste sa transceada limbajul liderului politic tulburat de savoarea populismului. El are admiratii patetice pentru lideri anarhici si pentru personalitati politice compromise de realitatea economica europeana. Mie personal, din discursurile lui Ponta, nu-mi este clar ce vrea sa faca PSD-ul odata ajuns la putere. Inteleg ca-i inchid pe Basescu, Boc, familiile lor etc. Daca aceasta este politica pe care ne-o pregateste PSD-ul ma tem ca in aceasta postura PRM-ul lui Vadim ar fi mai eficace.
    Dar dincolo de acest limbaj justitiar, nu vad propuneri sau solutii viabile pentru Romania, adaptate noilor realitati economice. Liderii opozitiei nu reusesc sa transmita increderea ca au abilitatile necesare pentru a conduce statul. Asta l-a infundat si pe Geoana. Pur si simplu, in dezbaterea cu Basescu a fost clar cine este Seful statului si cine este aspirantul nepregatit. Nu am vazut critici punctuale la masurile guvernului Boc si nici propuneri alternative la acestea, nu se insista pe genul acesta de autopromovare politica, ci pe un soi de prestatie care ar putea fi redusa la ideea "mai intai sa-l dam jos pe tiran si apoi om vedea noi ce facem".

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Dancu,

    Imi pare rau, dar ceea ce a zis Ponta impreuna cu Mazare ar trebui sa va atentioneze un pic si nu sa nu alunecati pe panta unei dorinte amagitoare:
    Ponta dixit:
    "Imi place apelul la revolutie, dar imi cunosc tara si poporul destul de bine ca sa stiu ca toti vor spune mergeti la revolutie, dati-l jos pe Basescu si dupa aia venim si noi. Asa incat eu ma bazez pe dumneavoastra in aceasta batalie si ma bazez ca dupa ce o sa-l omoram pe Basescu o sa vina toata lumea alaturi de noi si de fapt toti o sa ne spuna cum au luptat impotriva lui Basescu"

    Fara comentariu(din partea mea) poate aveti dvs un comentariu... pentru ca nu l-am auzit la momentul incitarii respective

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu i-am scris lui Iliescu o Scrisoare, iar fila i-am completat-o cu urmatorul text scris de mana:

    OBS. "Aceasta Scrisoare, ce i-a fost transmisa dlui Iliescu atat la biroul sau din Atena Nr.11, cat si prin dnii Rizoiu si Claudiu Iordache, reprezinta, pentru domnia sa, "testul" vietii sale! Daca il va trece cu brio, posteritatea ii va inscrie numele in Panteonul national, anulandu-i toate neimplinirile!
    Daca nu se va putea ridica deasupra iresponsabilitatii, nesimtirii si lasitatii ce caracterizeaza politicienii actuali, atunci va ramane un nume blestemat in Istoria Romaniei! Depinde doar de el!"

    Domnule Ion ILIESCU
    Scrisoarea adresata lui Victor Ponta (Nr.533/27-10-2011) a fost transmisa si sefilor partidelor PNL (Nr.849/27-10-2011), PC (Nr.1051/27-10-2011), UNPR (Nr.242/27-10-2011), PDL (Nr.86/31-10-2011) si PP-DD (Nr.93/28-10-2011).
    Mai mult, o transmit si filialelor de Sector ale acestor partide, pentru “a-i trage de maneca” pe cei de la Centru!

    Dle Iliescu! Aveti sanse egale, atat pentru “a trece” de partea poporului, cat si pentru a ramane alaturi de cei care prefera sa stie toti romanii ca ei sunt mai nesimtiti decat … porcii, decat sa ramana fara Sistemul politic Ticalosit!
    Dar trecerea dvs. de partea poporului, v-ar incununa activitatea politica de o viata, si ar arata care a fost sensul ei, amutind pe multi dintre detractorii dvs.!
    Ramanand alaturi de politicienii ticalosi, i-ati confirma pe detractorii dvs., care va reproseaza, absolut nejustificat (deocamdata), ca nu v-a interest niciodata Romania si poporul roman!

    Dle Iliescu! Puteti face un imens serviciu poporului roman si Romaniei, sustinand inlocuirea actualului cadru democratic, iar in cazul in care PSD, impotriva propriului interes, nu va urma aceeasi cale, va puteti desparti zgomotos, sustinand ca intre clasa politica si poporul roman, si intre PSD si Romania, alegeti sa fiti alaturi de poporul roman si de Romania!

    Aveti sansa unei duble lovituri la final de cariera: si de imagine, dar si de continut!
    Astept cu mult interes ALEGEREA pe care o veti face!
    Cu toata consideratia cuvenita,
    Ing. pens. Dumitru Rizoaica, Tel.0723966732.

    Prezint mai jos PPS-ul amintit in pagina anterioara:

    ///PPS. Politicienii romani s-au dovedit mai nesimtiti decat … porcii!!! De ce???
    Pentru ca chiar si porcii ar fi ales dintre doua posibilitati, pe cea mai benefica pentru porcimea lor!
    Presedintele Basescu, sefii partidelor politice, cei mai cunoscuti 130 de parlamentari, fostul presedinte Emil Constantinescu, pres. exec. al IICCMER Ioan Stanomir, precum si jurnalistii Cristoiu, Tuca, Turturica, Cartianu, Ciutacu, etc., care au primit Scrisoarea mea, s-au dovedit mai NESIMTITI decat porcii, deoarece nu au ales, pentru Romania, cel mai benefic cadru democratic, dintre doar doua posibile!///

    RăspundețiȘtergere
  12. D-le Dancu, v-am citit cu rabdare o mare parte a articolelor dvs. si chiar am apreciat cateva dintre ele ca echilibrate si constructive in ciuda faptului ca am ghicit, din prima, ca aveti o "agenda ascunsa" ca orice publicist care traieste si din... politica. L-am sustinut si pe "reformatorul" Geoana, desi, locuind de cativa ani in strainatate, nu stiam prin ce s-a remarcat acesta in afara de faptul ca a fost candva ambasador in SUA. (Poate ca asta este singurul lui merit ca de altele nu mai stiu).
    Cu toate slabiciunile pe care le-a avut dl. Iliescu - slabiciuni datorita carora multe personaje ca Vanghelie, Mischie si chiar si Geoana impreuna cu "grupul de la Cluj" si multi alti necunoscuti propulsati de PSD - trebuie sa aveti decenta sa recunoasteti ca fara Ion Iliescu nu ajungeati in Parlamentul Romaniei si nu mai beneficiati de notorietatea de care va bucurati. Sunt f. trist sa vad ca un om in a carui onestitate am crezut poate fi asa de ingrat si... perfid. Asa cum istoria recenta i-a dat dreptate lui Ion Iliescu in toate "bataliile politice" pe care le-a avut, trebuie sa intelegeti ca aceasta s-a datorat faptului ca Ion Iliescu are o singura agenda si anume grija pentru oamenii necajiti ai Romaniei asa cum, aceasta grija, ar trebui sa o aiba orice intelectual cu vederi de stanga.
    In final as vrea sa va spun doar ca, daca din PSD pleaca Dancu, Ponta, Geoana, Hrebengiuc si toti ceilalti "grei" din partid, PSD-ul nu va avea de suferit f. mult... Dar fara Ion Iliescu acest partid ajungea de mult "la groapa istoriei".

    RăspundețiȘtergere
  13. Va rog sa nu va faceti iluzii cu Ponta. Aici se aplica strict matematica politica- exista politicieni mai tineri sau mai batrani, mai slabi sau mai grasi dar:
    "Daca B (politician, candidat, partid) e mai rau decat A, asta NU inseamna nicidecum ca A ar fi mai bun cu ceva decat B" Exista simbolul < dar nu > in politica asta la care va referiti.

    RăspundețiȘtergere
  14. Se vede clar ca esti incontrolabil, asa cum este firesc. Uita de prostiile democratiei sau a dictaturii, de psd, usl, pdl, prm, pcr, plm, de coruptie, demagogie, birocratie, imaginea falsilor lideri, iliescu, basescu, sau mai stiu eu ce alta bazaconie.
    Sagetatorule, ia aminte ce spun. In conformitate cu legea antagonismului, statul trebuie structurat astfel: decizie/executie, stare de neutralitate si cea mai importanta, analiza. In cadrul deciziei, sunt 3 functii: Comandantul Armatei si liderul tarii (Berbecul-rezistenta) Seful Statului (Leul-puterea colaborarii)si Directorul Economiei (Sagetatorul-inteligenta, creativitatea). Nu confunda calitatile native cu educatia sau experienta. In cadrul analizei, ai la dispozitie toti ceilalti: forta, diplomatia, corectia, spiritul critic, regulile, agerimea, specialistul, organizatorul si contabilul. In cadrul executiei, participa toti. Mai sunt multe de spus in acest sens, dar trebuie rezumat la problemele de principiu, imediate. Pentru confirmare, fa-ti timp si verifica, gandeste si mai ales, ai incredere. Nu exista decat o singura cale si este pacat sa nu profitam de faptul ca suntem primii in lume care am inteles-o.

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...