28 februarie, 2010

UN NOU PARTID POLITIC?

Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre.

De cateva saptamani, problematica nasterii unui noi partid cunoaste o vizibilite din ce în ce mai mare. De regula, se bate apa in piuă, sau se vorbeste emotional despre asta. Dusmanii stangii apalaudă si se bucura in secret crezand ca este sfarsitul adversarilor lor, desi ar trebui sa fie mai inteligenti pentru ca stanga si dreapta se sustin una pe alta si nu este o veselie cand iti moare adversarul care iti justifica existenta prin toate actiunile lui. Cei de stanga sunt suparati ca le dispar oameni si in mod normal gandesc că astfel le scade forta. Aici nu sunt departe de adevar.

Cei neutri constata “avalansa” de demisii, “valul” de plecari, “hemoragia” pesedistă sau disolutia PSD.

Toti trateaza simplist problema si amplifica fenomenul. Acum vreo şase sau sapte luni, sub 30% din alegatori raspundeau pozitiv la intrebarea daca ar fi nevoie de un nou partid politic si cam toti ataţia spuneau ca l-ar vota pe acest nou nascut politic sau il creditau cu ceva sanşe la urmatoarele alegeri parlamentare. Acum aceasta cifra se apropie de 50% si cred ca este in primul rand un efect al mediatizarii masive. Mai mult, cei care se opun ideii ca un nou partid este necesar nu aduc argumente rationale, ci se multumesc sa-l faca praf pe Gabriel Oprea si independentii lui, sa-i pocnească pe Diaconescu si Sarbu sau să se planga de faptul că Basescu este un dictator care face si desface partide.

Sa privim un pic incercand sa scapăm de gandirea de cutie.

Factori obiectivi exista? Da, cât de obiectivi pot fi factorii de climat social.
1. Avem practica europeana din ultimele decenii. S-au nascut multe partide noi in Europa, numai ca noi am avut obsesia sa refacem realitatea interbelica si ne-am chinuit sa refacem partidele istorice (prin istorie inteleg si partidul comunist prin FSN si ramurile de pe trunchiul sau). Cu toata explozia de partide din 1990, pana la urma nu au ramas decat partidele istorice si partidele care se confrunta etnic.
2. Increderea foarte slaba in actualul sistem de partide. Partidele au un 10% incredere si 85% neicredere , deci bilant dezastruos (-75%). Parlamentul este pe aproape, adica 14% incredere 85% neincredere. Acum vreo trei saptamani grupul independentilor lui Oprea avea 33% incredere iar respingerea (31%) si atitudinea neutra (28%). Probabil că ceva ce este nou pare interesant , noul este un cui in care îţi poţi agăţa o speranţă.
3. Rapunsul pozitiv la intrebarea privind nevoia unui nou partid a depasit deja 40% , la fel procentul celor care spun ca ar vota un nou partid . Ma feresc să numesc asta CERERE SOCIALA pentru ca nu stiu cat este de puternica o asemenea atitudine, cat de mult conteaza pentru oameni acest raspuns.


Deocamdata, fara cercetari mai extinse si mai fine vorbim doar de niste raspunsuri afirmative la intrebari puse de operatorii de interviu. Experienta mea imi spune ca de multe ori potentialitati sociale reale nu s-au indeplinit din diverse motive. La fel, un partid politic de succes nu se naste doar cand exista niste parlamentari care au format un grup si sondajele confirma ca oamneii privesc cu simpatie ideea de partid nou. Pentru a construi un partid mai este nevoie de cateva lucruri:
- Media si mediatizare . Televiziunea este mama politicii astazi. Evident, nu ajunge, exemplul cel mai clar e Partidul Conservator, un partid cu un grup media de calitate si foarte puternic, dar fara o constanţă ideologică si fără oameni cu credibilitate;
- Oameni credibili care sa se poată adapta televiziunii.
- Un program politic care sa se adreseze spaimelor si sperantelor oamenilor concreţi;

Dar ce semnificatie poate avea nasterea unui nou partid de centru stânga?
Daca ar aparărea un nou partid nu ar fi nici dezastrul stangii si nici victoria absolută a lui Traian Basescu asupra opoziţiei şi democratiei. Iata de ce cred eu aceste lucruri:

1. Nu este o disolutie a stangii, poate ca este mai degrabă a DIVERSIFICARE a stangii romanesti, venite poate destul de tarziu. In multe tari atitudinea de stanga este greu de introdus in acelasi organism politic. Stanga cântă pe mai multe voci de la virulenţă, trecamd prin pacifism si ajungand la un centrism cu scapari de dreapta. De ce nu ar fi asta si la noi? Tinerii ar vrea un mesaj mai dur, mai anticapitalist, si asa social-democratia este considerată in multe culturi politice ca fiind prea bleaga, sau chiar este acuzata de colaborationism cu capitalismul triumfător.

Sigur, mai simplu ar fi sa-i infierăm tovaraseste ca si trădători pe cei care pleacă si au de gand sa faca un partid de centru stanga, dar ce facem dacă unii nu mai vor să fie confundati cu Vangelie sau cu Mazăre? Poti sa-i obligi pe oameni sa ramana in acelasi partid toata viata? Mai ales cand un partid este confiscat, in stil balcanic, de o gască care ajunge sa-l conduca in interes patrimonial, ca sa fiu elegant.

Sa nu ne facem că plouă, la ultimul congres al PSD s-a facut o importanta modificare statutară, chiar daca s-a spus ca se va face un congres special pentru sstatut si ideologie: s-a eliminat criteriul candidaturilor la vicepresedinti pe specialitati si cel al vicepresedintilor pe zone geografica. Adica Geoană a eliminat ultimele lucruri bune aduse in timpul domniei sale.
Un partid de stanga are nevoie mare de specialisti si are nevoie de reprezentare teritoriala echilibrata, altfel nu are cum sa castige alegerile. Lui Marian Sarbu i s-a desfiintat postul de vicepresedinte el fiind totusi cel mai bun specialist in domeniul muncii si solidaritatii sociale din PSD.

Era mai bine daca Oprea si Sarbu plecau la PDL sau PNL?

Să gandim pragmatic: un nou partid de centru stanga poate ajuta, la nevoie, la se crea un POL DE STÂNGA, iar acel pol ar putea ar putea merge spre castigarea alegerilor. Astfel avem un echilibru politic mai bun, doua partide puternice pe dreapta (daca nu luam in calcul UDMR) si doua pe stanga.


2. Analistii de dreapta sa nu se bucure, totuşi, că se deşiră stânga. Odata ce s-a creat un partid el nu ramane legat de o coalitie de guvernare sau de un Presedinte al Romaniei. Ce va face peste câtiva ani un partid de stânga, nu avem cum să ştim acum.

Amploarea discutiei despre noul partid poate sa produca un fenomen care in sociologie se numeste profetie care se autorealizează sau predictie creatoare: un eveniment devine real ca o consecinţă a definirii lui ca real.

Altfel, discutia despre un nou partid iti da o senzatie de dezinvoltura intelectuala . Poate chiar senzatia de elasticitate in momentele in care cei care păzesc migratia politică din Romania îi infierează pe Oprea, Sarbu, Diaconescu şi alţii .

Am fololosit ca subtitlu numele unei piese minunate scrisă de Matei Visniec, ca omagiu lui Eugen Ionesco. Iar invocare unor cifre sau procente vine din cercetarile IRES facute ultima vreme de catre mine.

24 februarie, 2010

Efectul PONTA asupra PSD












Mai multi prieteni politicieni si jurnalisti insista sa le dau date despre o cercetare interna pe care am facut-o pentru a intelege efectul Congresului PSD asupra pozitionarii si brandului PSD. de regulă, nu fac publice datele calde legate de un eveniment pentru ca efectul emotiei si mediatizării puternice apar efecte emotionale care nu sunt durabile, in schimb bulversează inclusiv evaluarile celorlalti actori de pe scena politica.

Iata cateva raspunsuri la intrebarile pe care le-am primit frecvent de vreo doua zile:

1. Cu ajutorul televiziunii Congresul PSD a fost un eveniment care a bulversat efectiv agenda publica, beneficiind de o atentie majoră. Este clar, fara televiziune nu exista politica, la noi;

2. Partidul a facut un salt de 6 procente in urma acestui eveniment si a alegerii unui presedinte tanăr. Numesc asta "efectul Ponta";

3. Credibilitatea partidului a crescut in ceea ce priveste potentialitatea de vot. Doar ca trebuie sa nu fie inselate asteptarile de la Congres.

4. E adevarat, la intrebari gen turul doi, intrebari cu caracter ipotetic, V. Ponta i-ar invinge in acest moment pe Crin Antonescu si Emil Boc, dar fiindcă alegerile nu sunt maine, acest fapt nu are prea mare valoare de anticipatie (iar ca sa nu ne imbatam cu apa rece si deoarece Ponta are treburi mai important la inceputul acestui drum, evident, nu public graficele respective). Si mai trebuie sa tinem cont si de Sun Tzu care ne zice "Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

5. Exista o asteptare pozitiva privind relansarea PSD.




Daca ne uitam la dinamica, deocamdata presupozitiile noastre legate de vot de stanga sau vot de dreapta nu functioneaza. PSD si PNL se bat pentru voturile adversarilor PDL si Traian Basescu.





Cateva grafice



















































14 februarie, 2010

MARKETINGUL IUBIRII

Azi e V Day, mi-a scris cineva intr-un sms. Nu Ziua Victoriei, ci Valentine s Day. Localurile sunt pline de chefurile organizate de MARKETINGUL IUBIRII. Ba, mai tare, unele cluburi au inceput sa organizeze ANTI VALENTINE PARTY. Este deja prea mult? Nu, incepe totul sa revina la normal. Are si comertul limitele lui, se va bate pana la urma pe o piata restransa, limitata chiar de cautarea profitului venind dinspre cealalta directie.

Iar iubirea va ramane tot acolo, tacuta, ghemuita undeva intr-un ungher al lumii. De acolo cateodata o vom recunoaste si o vom duce de mana spre prima statie de autobuz si îi vom sterge lacrimile cu batista care mai pastreaza parfumul unei femei duse de mult din viata noastra. Altadata vom trece pe langa ea fara s-o vedem, s-ar putea sa ne sperie daca o sa ne sara brusc in cale (Leoaica tinara, iubirea/mi-ai sarit în fata/Mă pindise-n incordare/mai demult/Coltii albi mi i-a infipt în fata,/m-a muscat leoaica, azi, de fata). Alteori o s-o gasim vulgara, numai buna sa umple un gol de o noapte.De multe ori s-ar putea sa fie doar o copie, ca si ingerii si inimioarele de Valentine s.

Nu cred ca iubirea e una, imuabila, pura, neatisa de bani sau comert. Ea nu poate fi decat umbra sufletului nostru confruntat cu desertul singuratatii. Ce daca unii vor s-o arate, ce daca unii se iluzioneaza ca o pot cumpara ... Poetii o canta, cantaretii ne-o strecoara in suflete, proxenetii o trafichează pe stradă. E o mare discriminare sa spui: iubirea mea de acum este adevarata iubire! Ea, iubirea, te-a invatat sa spui asta si te-a pacalit. Cand va pleca, o sa ramai doar cu acea frază sculptată, menită doar sa te doară mai tare. Traieste-o, nu o teoretiza. Iubeste-o, nu o diviniza. Primeste-o, nu o compara cu a altora.

Prieteni ai mei, fiti toleranti cu Valentine s Day! Iubirea ne arată ca nu suntem consecventi, ca nu suntem atat de seriosi pe cat ne-am dori, ca nici nu suntem ramura uscată de cires, cum credem cand murim pentru o vreme.


Cine stie, poate la Chelsea Hotel Nr. 2 se organizează Valentine Party








05 februarie, 2010

POLITICIAN, ADJECTIV

Cronica subiectivă a Consiliului National PSD


NOTĂ.
Textul ce urmează este un text analitic, cu mare grad de subiectivitate, care nu doreste să stirbească cu nimic dimensiunea pozitivă a brandului PSD, acum inainte de Congres. Este scris pornind de la un sentiment de tristețe, dar cu intenția, pe care autorul o socoteste pozitiva, de a ajuta la constientizarea importantei unui partid de stinga modern, pentru Romania, dar si pentru pesedisti si alti oameni de stanga. Autorul nu atacă pe nimeni si nimic, nu sare la gatul, nu scoate cutitul, nu reprezintă vreun grup care vrea puterea. Autorul nu vrea nimic cu acest text, nici macar să fie citit. Este un text pentru el si prietenii lui, este deci o intreprindere cu caracter privat. Autorul stie ca nu ar trebui sa vorbească deoarece pesedistii ardeleni, cu unele exceptii, nu castigă alegerile, în consecință acesta nu este o declaratie politică si nici nu este vreun început de polemica. Autorul mai mentionează că nu l-a pus nimeni să facă aceste observații și își cere scuze unor pesedisti care nu văd lucrurile ca și el. Fara a se disculpa, autorul considera acest text ca unul neimportant.


Cu infinită tristețe despre lipsa de importanță socială a unui eveniment politic

Consiliul National al PSD era așteptat de toată lumea, nu doar pentru potențialul de scandal, ci si pentru că trebuia să dea măcar iluzia unei alternative credibile la actuala guvernare.

M-am intrebat în timp ce evenimentul se transmitea pe câteva televiziuni în direct, ce importanţă are el pentru oameni, pentru societate. Inafara faptului că este un eveniment gata produs, cum putem spune jurnalistic, unde o armata de jurnalisti şi tehnicieni au intins kilometri de fire pentru a transmite în toata tara și în toata lumea, nu am gasit destule argumente pentru justifica interesul.
A fost o sanşă pe care foarte rar o are un partid politic de a i se face atâta publicitate, de a sucita atâta atentie. Si noi, politicienii, ce dăm în schimb prin acest eveniment? M-am intrebat care este câştigul oamenilor? Am intrebat mai multi oameni si nimeni nu mi-a putut spune vreun câștig serios.

Dar un asemenea eveniment nu este privit doar cu atentie, este privit si cu speranță, constientizată sau nu. Intr-o asemenea situatie trebuie sa te sperie gandul că tu nu oferi nimic care să folosească oamenilor, societății: o idee, o analiză, un proiect, o speranță.

Nimic nou, nici o sclipire, nici o idee, nici o încercare de a aduce viață într-un partid care pare deja condamnat. Și, alaturi de el, este condamnata o mare parte din populația Romaniei care va fi obligată să suporte dezlăntuirea unei puteri fără de opozitie, fără de alternativă. Mă simt relaxat şi sper că nimeni dintre colegii mei de partid nu se va mai supăra pe ceea ce cred eu despre asta. Nu sunt un om care să mai dorească ceva, poate doar incerc să păstrez o amintire frumoasă unor oameni alături de care a visat sau lucrat aproape un deceniu, dintr-o viaţă si-aşa prea scurtă. Mă uit cu înţelegere déjà, cu compasiune, cu un sentiment al neputinței. M-am descărcat în fața propriei mele conștiinte, eu măcar am incercat și poate, inconstient, incerc si acum să mai cred ca schimbarea în bine este posibilă . Nu pot dormi, scriu … cu o infinită tristețe.



PSD – subiect colectiv. Ce spuneti de politician - adjectiv ?



Miron Mitrea a gandit comunicational corect mesajul de pe bannere: PSD la putere. A crezut o clipă că oamenii vor tresari si o să-l asculte, sau se va declansa în ei o umbră de orgoliu sau onoare. Dar puterea a fost monopolizata de unii din cei aflaţi la vîrful partidului. Geoană conduce Senatul, Hrebenciuc este cel mai tare din Camera Deputaților. Conducerea PSD a fost la putere cu liberalii, ei au facut târgul cu PDL, ei i-au scos afara pe pesediști din administratie, vrând sa ia toată puterea, tot ei sunt si acum la putere, în diferite variate de intelegeri cu miniștrii din actualul guvern sau cu administratiile locale. Pesedismul nu mai este la putere nici macar în PSD, iar sanse să vină la putere sunt foarte putine. Are dreptate Cristian Tudor Popescu, nu stim cine va castiga la viitorul Congres dar, sigur, PSD va pierde. Va pierde pentru că este subiect colectiv.

Un subiect colectiv este tratat ca si ogorul CAP ului. Este al tuturor, dar nimeni nu este proprietar, nimeni nu este responsabil. PSD este bun pentru ca sa fie subiect de discursuri, însă nu are drept de existență intre preocupările pesedistului de la vârful piramidei. Poate să fie un vehicul care te duce până la o funcție, sau OZN ul acela despre care vorbeste însufletit Ion Iliescu, o data la patru ani, însă este greu de perceput ca subiect al existenței noastre, viu ca un prieten caruia ii esti dator, sau prezent ca un patron care ti-a dat o misiune si un salar pentru că trebuie sa faceti ceva pentru ceilalti. Partidul fanion al stangii este iubit poate de unii oameni în vârsta care se uita la el cu speranța unei vieti mai bune sau de unii tineri care cred ca o lume mai dreapta se poate construi prin vointa noastra, dar cei initiați déjà, cred că sunt mai puțin sensibili la acest subiect, prea colectiv ca să poata fi privatizabil.

Dacă cineva critică o actiune politică sau un personaj, aceasta face rău partidului, se spune mereu, dar nu stim exact în ce fel face rău. Adică imaginea solidarității si unitătii de monolit în jurul ticalosiei, prostiei sau a unui personaj indoielnic, acestea fac oare imagine pozitivă?

Mă uitam la masa prezidiului si căutam să văd lucruri care s-au schimbat în ultimii 10 ani. Căutam evolutia, vreo scânteie de speranță. Am descoperit în schimb niste regularități. Si în 2000, dar si în 2010, subiectul principal al discursului era o cauza externă, un dusman identificabil, dictator, oligarh, un monstru politic ca câteva capete: atunci CDR, acum PDL. Atunci Emil Constantinescu, acum Basescu. O schemă explicativă simplă care elimină capitalismul din joc, elimina greselile de conducere, nu spune ceea ce trebuie facut, nu spune că stanga s-a resemnat să fie doar asistenta medicala a unui capitalism romanesc improvizat si hibrid. Discurs care doar cauta să construiască o explicatie în care noi nu suntem vinovati și niste dusmani perfecți, care sunt uitați doar după ce venim noi la putere. Mă uitam la doi dintre candidati bătuti de Traian Basescu în ultimii zece ani, doi candidati care au pierdut după ce s-au gandit să-si aranjeze, prematur, poza invingătorului. S-au pus pe treabă si, inainte de ultima batalie, au facut epurări în conducere, eliminând oameni care ar fi putut folosi in lupta, sau macar la aprovizionarea din spatele frontului. Adrian Năstase, indiscutabil un lider remarcabil, a convins BPN să se desființeze (sau autosuspende), l-a lasat pe Rus sa plece la Cluj, iar Cozmânca i-a aranjat impotriva PSD Cluj o coalitie intre Alianta DA si PRM care l-a ajutat sa piardă. Geoană, începuse cu entuziasm o miscare de democratizare, dar pe parcurs nu a scapat de acest model: inainte de bătăliile finale a scapat de Adrian Nastase, Rus si ceilalti de la Cluj, de Tănăsescu si de Severin etc.

Imi inchipui ce discutie as putea avea cu vreunul din fostii mei sefi.

ANGHELACHE
(spre CRISTI)
Caută la conştiință.

CRISTI
(caută în dicționar)
CONŞTIINȚĂ: Conştiință: Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență...

ANGHELACHE
Mai rar. Mai rar, să şi înțelegi.

CRISTI
... cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. Faptul de a‐şi da seama, înțelegere. Conştiința socială... ansamblu de idei, concepții, cunoştințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum şi psihologia socială a oamenilor. Conştiința de clasă... Citesc în continuare?

ANGHELACHE
Da.

CRISTI
Parte a conştiinței sociale care reflectă existența socială a unei clase determinate (în opoziție cu existența, materia), gândire, spirit.

Sentiment al responsabilității morale față de propria conduită. Caz sau proces de conştiință = dificultatea de a hotărî într‐o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de conştiință = remuşcare, regret, a fi cu conştiința împăcată sau a nu avea nimic pe conştiință = a fi convins că nu a săvârşit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului. A fi fără conştiință = a fi lipsit de scrupule. Cu mâna pe conştiință = cu toată sinceritatea. Libertate de conştiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc... din franceză: conscience, latină: conscientia.

ANGHELACHE
Aşa... NELU, citeşte acum definiția lui CRISTI.


Restul exercitiului îl putem face ca si tema pentru acasă.




Indignarea ritualică a lui Ion Iliescu.

Iliescu a avut un discurs bun, spun mulţi din cei care s-au uitat la TV sau au fost prezenţi. Da, batrânul a spus aceleasi lucruri care le-am auzit în ultimii 10 ani, când a ridicat de fiecare dată în picioare Consiliul National. Incerc să sintetizez fără a deforma:

o Suntem un partid mare care avem vocatia conducerii statului;
o Ne-am rătacit insă de valorile stangii, afisăm ostentativ averile, facem spectacole americane, umblam în jeepuri cu girofar;
o Avem prea multi sefi, nu avem nevoie de democratiei internă (ce vicepresedinti zonali,) zona principala este Bucurestiul sau Kisellef ori Atena. De aici va putem spune care sunt adevaratele probleme iar camarazii veniti la Congres vor putea spune cât sunt de acord cu ele;
o NU este nevoie de competitive, nici de programe alternative, acestea fac rau partidului, stabilim noi, aici, ce vor vota cei care vin la Congres;
o Nu am nevoie de onoruri, nici de functii, eu ma justific prin altceva pentru respectul oamenilor, pot renunţa oricând etc etc.
o De fiecare dată, Iliescu, Domnu Iliescu, aduce ca argument scrisoare vreunui pensionar sau pensionara, ca sa fie sigur ca a fixat audientei sensibile o lacrima de geană.


Esti tradătorul cel mai abject dacă observi ca și capitalismul de cumetrie si indepărtarea de ideal s-aa facut sub atenta oblăduire a Domnului Ion Iliescu. A fugărit pe cineva pentru coruptie? Nu, poate inafara lui Adrian Nastase, pe care l-a stampilat ca atare prin colaboratorul lui Ioan Talpes. Un răuvoitor ca mine poate observa că Iliescu nu a refuzat nicio functie, nici macar transformare functiei de Presedinte de Onoare în prezenta executivă la toate ședintele. La functii spune mereu ca poate renuta oricând, dar niciodata nu a spus renut, de azi incolo nu mai vreau. L-am văzut de multe ori plecand spre usă si spunând că ar putea să ne părăsească, dar totdeauna au sărit unii să-l aducă înapoi, iar intr-un anumit moment,când nu a fost nimeni rapid sa-l oprească, s-a intors singur peste vreo oră.

Dupa acesta indignare simbolica, lumea se ridica în picioare si aplauda si totul revine la normal. Oamenii din sală s-au obisnuit, isi trag cu ochiul, il laudă pe moşu pentru vitalitate, unii clevetesc, se bucură că mai au acest apostol printre ei. Sunt fericiti, în schimb, pentru ca stiu ca nu vor fi pusi niciodata, de catre nimeni, sa facă ceea ce a zis Iliescu. Inteleg că este o indignare ritualică, ca si cele de pe vremea PCR, de la orele de invatamant politic. Unul borborosea niste cuvinte din Scanteia si apoi toti plecau la bere fericiti ca au scapat din productie câteva ore. Am observat de mai multe ori acest gen de solidaritate cu discursul tintit iliescian, discurs pe care si Nastase l-a acuzat voalat de excesivă marketizare. Nu lasă nici o urma nici macar pe discursul lui Iliescu din sedinta care urmează. Dar studiere reactiei delegatilor este o experienta fantastică, poti vedea o dedublare exemplară. La un Consiliu National de dinainte de a pierde Iliescu, el a spus acelasi lucru si a fost aplaudat în picioare, apoi 70% din delgati l-au votat pe Geoană, la fel în 2006 cand Iliescu l-a sustinut pe Oprescu.

Culmea dedublării am observat-o la Consiliul National de după Congesul din 2005, după ce Ion Iliescu a pierdut. Acel Consiliu National era trist, se simtea vinovat de paricid, suferea pur si simplu. Oamneii nu se uitau unii la alţii, unii se adunau sa vorbeasca în soapta pe dupa perdelele si coloanele Palatului Parlamentului, altii il strangeau pe Iliescu în brate, desi el se impotrivea (“fara efuziuni, tovarasi, asa este lupta – dură”). Lumea se uita la Geoană, la mine sau la Rus ca la niste criminali, autorii unui paricid groaznic. Parcă ei nu ar fi fost acolo, parcă incercau să se absolve de o vină ancestrală, o crimă pe care au comis-o alţii. Asta m-a făcut să mă intreb cine sunt cei de la Consiliul National, multi imi păreau neconoscuti si atunci am aflat că Vanghelie adusese vreo 200 de oameni platiti si un alt judet inca vreo 100 fuseseră adusi doar pentru atmosferă. Dar dincolo de smecherii organizatorice, Consiliul National este o adunare diferita de tot ce am văzut vreodată ca si comportamnent de multime.

E adevarat, Iliescu este privit cu cinism ca o resursă, este tratat nu ca o relicvă, imi cer scuze, ci ca şi sfintele moaste. Oamenii se bucură cînd aud melodia lui Iliescu, este un semn că nu s-a schimbat nimic, că mediul este previzibil. Daca l-ar respecta cu adevarat pe Iliescu, de ce nu incearcă să participe la o reformă veritabilă care să transforme PSD intr-un partid de stanga modern. Oare nu asta vrea Domnu Iliescu? Să simtă ei, adulatorii, cel mai bine ce vrea sefu, adică nimic, doar adrenalina puterii?


Imaginea sau temele?

O resursă importantă este si Vanghelie. Nu am crezut vreodată că o să-l văd pe Adrian Nastase făcând un gest atat de discordant cu credinta lui, decât în cazul lui Ion Iliescu, unde adularea este déjà un ritual colectiv. E adevarat, banii nu au miros , poate că nici voturile nu put, dar limitele demnităţii unui politician nu sunt de gumă, domnule Preşedinte.

Problema Vanghelie este una reală, care atinge o problemă de fond a politicii românești: Propaganda bazata pe imagine nu rezistă mult, efectul ei dispare după cateva ore, cum spune Dick Morris. Toată lumea, inclusiv Mitrea în discursul său, spune că Vanghelie estre perfect în conducerea PSD, dar nu este bun sa apară la televizor. Despre el se spune că “Nu dă bine”, nu faptul că un om cu o asemenea cultura sau moralitate nu poate conduce organizatia partidului din capitala țării. De ce? Nu pentru că nu stire vorbi briliant, ci pentru ca va aduce si accepta în partid doar oameni ca el, pe care-i poate conduce, care-i vor recunoaste autoritatea. O vreme a cumparat profesori cu vanghelioane, dar cand acestea s-au terminat .

Specialistii în branding politic demostrează, în ultimii ani, că este amăgitor să te gândesti doar la imagine si să actionezi doar din aceasta perspectivă. Psihologii demostrează că temele care au legatura cu viata si ingrijorările oamenilor sunt cele care produc efecte pe termen lumediu si lung, efecte durabile. Temele se trasformă în adjective si epitete de mare forță expresiva, devin apoi etichete pe un candidat sau un partid, etichete care mobilizeaza mai bine decat excesiva preocupare doar pentru imagine. E adevarat, unele personaeje politice au cifre de incredere si notorietate fara sa fi făcut mare lucru, doar pentru ca au fost mereu la televizor unde au vorbit decent, oportunist, au privit cu ochi albastri în cameră … Dar la prima incercare politică în care nu se pot ridica la nivelul asteptărilor publicului, imaginea lor se disipează ca un fum.



Razboinicii razei violete



Din păcate, este greu să câștigi o bătălie când multi dintre războinici sunt paralizati de frică. Batalia pentru interne de la inceputul guvernarii cu pedelistii a aratat cel mai bine că bătălia politică va fi foarte complicată. Cine-i crede pe cei doldora în dosare penale (cu sau fără de NUP-uri) că sunt independenti si mari luptători pentru partid si se lupta cu tradătorii care au vândut partidul lui Basescu. Este o explicatie pentru proști.

Cei aflati la mâna justitie noastre sau DNA nu sunt deloc independent în actiunea lor politică, negociază cu puterea, direct sau indirect, se bagă în seama să isi amâne procesele, il atacă pe Basescu sau pe altii de la putere poate si pentru că nu au ajuns la o intelegere. Am vazut primari speriati cand a fost condamnat pedelistul de la Ramnicu-Valcea, vedem is primari –clovni care se vopsesc în toate culorile, se imbaraca de carnaval, doar pentru a masca frunzele morcovului imens care le-a crescut în dos.

Daca o să mai vadem multi razboinici ai luminii violet că se bat cu pumnii în piept, ca Mitrea sau Diaconescu sunt oamenii lui Basescu, atunci poate unii vor putea prezenta intr-o zi si niste studiii de caz , sau best practices, cum spun pretentioşii , cu adevaratii colaborationisti. Trebuie sa ne uitam doar la alocatiile bugetare spre pesedistii din judete sau în tabloul electoral cu rezultatele lui Traian Basescu în turul II, pe judete si localitati, si sa cautam apoi la baietii cu poze imagini.

In lupta cu PDL nu vor avea success cei care se indigneaza la comanda si zbiara că PDL a impartit tara în feude. Acest lucru este adevarat, dar ei nu sunt credibili pentru că, doar cu cateva luni în urma, participaseră ei insisi la impartirea alaturi de cei de la PD-L, condusi si atunci tot de dictatorul Traian Basescu. Am luat si noi, pesedistii, halci din administratie si din tara. Inteleg, asa se face în politica noastră, dar este acesta cel ,m ai credibil argument?

In lupta cu PDL va castiga doar o stanga credibila, cu oameni care vor arata competență, fermitate si care vor veni cu un proiect de solidaritate cu cei amarâți, cu un partid care le va arata oamenilor viitorul, nu unul care se uita mereu peste umar, spre un trecut mai apropiat sau mai indepartat. PDL si Traian Basescu pot fi trecuti în planul second al politicii doar schimband modul de a face politica, aducand oameni credibili, reconstruind stanga, nu făcând spume la gură.

Oamenii vor cauta în politica personalitati veritabile, nu cópii, oameni curajoși care isi asuma responsabilitatea de a spune lucruri neplacute si adevaruri ocolote, nu caratori de geantă umili care se ascund după cuvinte si nu au curajul să spună:

<strong>EU vreau acest lucru, vreau s fiu comandantul vostru! Vreau să mă votati pe mine! Imi doresc acest post si raspund personal pentru ceea ce fac! Nu mă ascund după partid, nici dupa declaratii de sustinere, consider ca nu sunt mort si, fiind viu, vreau să vă conduc spre urmastoarea statie a istoriei. Cred ca sunt cel mai bun pentru asta si nu mi-e rusine s-o spun sau s-o demonstrez!

Mi-ar placea să aud asta, nu scheunat de chihuahua si nici mârâit de doberman, cărat în lesă de cineva!






ANEXE


CE spuneti de un exercitiu pentru acasă: Politician – adjectiv? Pentru prieteni anexez, ca bibliografie, scenariul de la politist, adjectiv.

6 definiții pentru

POLITICIÁN, politicieni, s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale.

POLITICIÁN s. v. om politic.

politicián s. m. (sil. -ci-an), pl. politiciéni (sil. -ci-eni)


POLITICI//ÁN ~éni m. 1) Om politic. 2) depr. Persoană care activează în politică, urmărind interese personale; afacerist politic. [Sil. -ci-an]

POLITICIÁN s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care, activând pe plan politic, urmărește în deosebi satisfacerea intereselor sale personale, obținerea de foloase personale. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / cf. fr. politicien].


POLITICIÁN s. m. 1. om politic. 2. (peior.) cel care, activând pe plan politic, urmărește îndeosebi satisfacerea intereselor sale personale. (< fr. politicien)

Scenariul este disponibil aici

Anexa 2

Si o dedicatie pentru visatori si ... clovni