Ce NU este moțiunea de cenzură

Opt motive si o utopie


Moțiunea nu a fost o moțiune, a fost o tele-moțiune. Totul a fost gândit și planificat ca să dea bine la televizor: marșul trimfal al opoziției, circuitul semnăturilor populației, camerele puse în așa fel încât oamenii să pară mulți sau puțini, în funcție de televiziunea care transmitea. Aplaudacii de la balcoane erau echilibrați după algoritm politic, discursurile politicienilor cu ochii pe camere, temele și retorica erau adaptate televiziunilor. Politicienii puterii și opoziției au devenit regizori de platou. Este un pic prea mult! Să-i lasam pe jurnaliști cu meseria lor, iar politicienii să se ocupe de politică.

Spectacolul moțiunii de cenzură nu este un spectacol de circ, chiar dacă orice moțiune este un spectacol politic. Cred că putea să lipsească manifestația și cheltuielile ei pentru că nu mai avea pe cine să convingă: populația se plasează în majoritate contra Guvernului, iar politicienii din Parlament ai puterii au interese mult mai terestre și mai greu de influențat cu ajutorul cântecelor sau marșurilor. Dar dacă opoziția a ales să facă acest spectacol era dreptul ei, tratarea însă ironică a acelor oameni care stateau în frig și ploaie (în plus, având și dreptate) este o mare tâmpenie a celor care au făcut-o. Ar trebui s-o privim serios și să ne gândim la semnificația ei. Dacă ne uităm în sondaje, moțiunea de cenzură este încă o dovadă a crizei și insuportabilității ei, un semn că nu avem un minimn consens politic, o mărturie a faptului că politicienii - toți! - sunt vulgari și inconsistenți, chiar și în momentele grave. Dar moțiunea trebuie privită serios, chiar și atunci când seamănă cu un circ.

Moțiunea nu a fost o victorie a Guvernului. Dacă Guvernul vrea să o considere o victorie, atunci este o victorie împotriva poporului. A fost o dovadă a solidității arcului guvernamental sau mai precis a disciplinei celor de la putere. Faptul că parlamentarii puterii nu au fost lăsați sa se atingă de urne arată doar că Opoziția n-a convins, dar ne spune și că Guvernul se teme de proprii parlamentari.

Moțiunea nu a fost un fâs, un eșec al opoziției. A fost unul din rarele momente în care politicienii au facut ceva în consonanță cu dorințele populatiei. În sondajul IRES pe care îl anexez acestei analize se vede foarte clar că există o majoritate populară antiguvernamentală, iar aceasta trebuie să se vadă reprezentată. Dacă în democrațiile reprezentative, de regulă, poți schimba puterea doar la termene precise, atunci oamenii pot măcar să vadă că exista și politicieni care gândesc ca și ei.

Moțiunea nu este nici o mare ispravă a opoziției politice. A arătat că nu avem Opoziție, ci opoziții mai multe și mărunte. Probabil că nu este normal să nu poți face ușor alianțe între un partid de dreapta și unul de stânga, dar ar trebui măcar să vedem o minimă decență din partea liberalilor. Când ai doar jumatate din ponderea PSD si spui că vrei să faci opoziție unită atunci nu te apuci să-l critici pe cel mare, nu propui trei premieri, îl lasi și pe cel mai mare ca tine măcar să-și spună și el părerea. E bine să avem partide cu personalitate, dar nici chiar așa.

Moțiunea de cenzură nu este inutilă pentru Guvern. Produsă chiar în timpul negocierilor cu FMI, această manifestație arată că filosofia contabilă a Fondului nu merge, că este nevoie de supape sociale. Dacă nu aș fi avut detalii de culise, aș fi putut crede că Guvernul și-a aranjat această manifestare împotriva sa. Dar nu este cazul, la inteligența strategică a Guvernului și întelegerea contextelor importante de către opoziție.

Moțiunea nu este inutilă pentru România. Atenție, urmează o variantă utopică! Dacă politicienii noștri, de la putere și din opoziție, ar avea organ pentru interesul național atunci, ar trece rapid încercarea repetată de a stabili un minim consens național, limitat în timp, pe câteva teme de urgența. Cea mai importantă este sprijinirea Guvernului pentru a nu fi îngenunchiat de FMI. Ar fi un dezastru pentru România! (Mă rog, încă unul!) La negocierile din aceste zile FMI refuză soluțiile de relansare economică, adica reducerea CAS și a cotei unice, cerând tăieri noi de costuri și mai ales privatizarea a ceea ce mai rămăsese de privatizat, ultimele resurse. Se perturbă definitiv echilibrul definit de raportul dintre proprietatea comună și cea privată în România. Este un lucru foarte grav și Guvernul trebuie sprijinit de opoziție să reziste presiunilor.

Moțiunea nu ține loc de dialog politic. Mai sunt și alte puncte necesare pentru un minim consens, măcar până la primăvară. Pentru asta, Guvernul și Președintele trebuie să facă primul pas spre căutarea consensului, chiar dacă opoziția ar părea că blochează dialogul. Aroganța puterii este cunoscută de când există stat, aroganta opoziției ține doar de umorile unor lideri, dar este mereu excitată de aroganța guvernanților.

Moțiunea nu a adus ceva nou, rezultatul era previzibil. Dacă citim sondajul pe care îl anexez analizei, veți observa că oamenii știau rezultatul final. Cred că și liderii politici îl știau. Nu am publicat sondajul înainte pentru că nu am dorit să fiu acuzat de manipulare. Dar studiați sondajul și veți vedea ce nivel de aspirație scăzut au oamenii, ce puțini bani le trebuie pentru a fi mulțumiți, ce greu o duc de la o zi la alta și apoi gandiți-vă ca ei deja știau rezultatul, lor le-a murit deja speranța că se poate schimba ceva.


SONDAJ DE OPINIE IRES
SANSELE MOTIUNII