17 august, 2010

Spectacolul


Am depășit concertul Iron Maiden. A fost ceva de vis pentru cine a simtit măcar o dată în viață cum i se mișcă inima de la loc prin vibrația unei chitare din heavy metalul englezesc. Un spectacol total cu niste oameni care nu au lăsat nici un detaliu deoparte. Nu au făcut un spectacol adaptat pentru Europa de Est, ci ne-au adus Spectacolul. Nici măcar nu ne-au făcut hatârul (ce cuvânt balcanic!) de a ne ciuguli orgoliul și a ne cânta Transylvania, piesa lor extraodinară. Nu, nu erau pregatiti cu scenografie, nu făcea parte dinn rețetă și nimeni nu riscă să facă asta când este vorba de profesioniști. Heavy metalul nu crede in eufemisme și dulcegării, in flatări ieftine și flotări emoționale. Este pentru cei duri și hotărâti.
Nici publicul nu a fost mai prejos, rareori vezi un public mai specializat. De la 12 la 72 de ani, veniți din toată țara, metaliștii au înteles ca este un moment unic. Au băut bere cu butoaiele, dar nu a fost nevoie de nici un jandarm.

Am scris inainte cate randuri cu puternic accent autoironic despre Cluj ca si capitală. Nu s-au prins toti cititorii, unii m-au certat pentru că ne dorim sa fim ca bucurestenii. Oameni cu buna credintă, dar fără prea mult umor. Credeam că doar noi ardelenii nu ne prindem, sau că dacă auzim un banc joi, râdem duminica în biserică.

A fost sarbatoare adevarată în orașul nostru datorată efortului a doi oameni, un roman și un ungur: Arpad Paskany si Liviu Alexa. Că așa-i la noi, uităm uneori de razboaiele fratricide și ne mai gândim și la bucuriile simple ale comunității.
Arpi si Liviu, mulțumim!

PS
Prieteni, am glumit! Nu ne dorim să fim capitală, incercăm să fim o cumunitate care se respectă și care se adună din cand în cand să sărbătorească, alteori să se sprijine la necaz. Incepem să reușim și asta e o mare bucurie.

PS2

Nu vă întrebați dacă merită sau nu comunitatea gesturile de generozitate. Dacă faceți analize, o să ajungeți la concluzia, sigur realistă, că nu merită. Dar haideți să o definim altfel: comunitate însemană ceea ce facem noi din realțiile cu ceilalți. Comunitatea este o realitate dinamică, o construcție și reconstrucție continuă. Gesturile noastre prosociale se adună la nucleul ei, gesturile noastre egoiste strică sinergia și tesătura comună. Să nu ne grăbim să-i infierăm pe ceilalți, de multe ori, ceilalti sunt umbra existenței noastre. De celel mai multe ori, CELALALT, STRĂINUL, este imaginea eșecului nostru de comunicare si socializare.

2 comentarii:

  1. Ei, nu v-a certat nimeni! Stiu ca ati vrut sa fiti autoironic, doar ca acum nu v-a prea iesit. Stiu ca nu va doriti Cluj ca o capitala, desi ati scris despre asta, daca nu ma insel, ("Pentru ardeleni (oameni care se prind mai greu): capitala fotbalului este Cluj Napoca, cel putin până la anul!").
    Chiar daca nu avem umor, noi, cei de buna credinta, stim cat de cat sa citim "printre randuri"... Si va ramanem prieteni! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant ca ati scris!!!
    Al doilea ps. este foarte fain si spune multe!!!!
    Vorba lui RADU ,este o arta sa sti sa citesti, printre RINDURI!!
    MULTUMIM

    RăspundețiȘtergere