31 iulie, 2010

Avem brand, dar când construim țara?


Să fim sinceri și să recunoaștem că orice ar fi adus Elena Udrea pe post de brand turistic al Romaniei (nu brand de țară, cum vorbesc toți care vor să se afle în treabă) ar creat un scandal național. Ține, până la urmă și de brandul ministrului. Când a fost cu Land of Choice scandalul a fost la fel de mare pentru că brandingul este o și chestie de mare modă, semiologică, semiotică sau semioiconică. Finețuri la care ne pricepem cu toții. Am fost la un moment dat prin 2005, nominalizat din partea opozitiei politice, pentru a face parte dintr-o comisie pentru brandul de țară, dar totul a murit după vreo două sau trei sedințe. Pe de altă parte, Elena Udrea nu pierde nici o ocazie pentru a acționa în toate direcțiile și asta enervează, deși cred că este singura ei șansă. A fost respinsă de la început de opinia publică și mai ales de păzitorii spațiului public, analiștii și jurnaliștii, și este clar că singura ei șansă este să arate continuu că există și să forțeze percepția publică.

In problema brandului turistic are dreptate aproape oricine emite o opinie, inclusiv Elena Udrea, pentru că este într-adevăr o zonă de abulică. Este nevoie de o serioasă strategie de comunicare, dar ne trebuie în primul rând servicii turistice competitive. E adevarat, comunicarea trebuie realizată de profesioniști veritabili, de echipe de cercetare si creatie, lucru destul de scrump, dar competiția va otrăvi climatul, iar cei care pierd vor distruge cu mare imaginație munca celor care au câștigat. A cîstigat un român, nu e bine că este român și nu știe ce cumpără străinii. Dacă dăm banii la niște străini, nu e bine că nu cunosc România profundă sau, cum am văzut, cumpără un logo presetat și ni-l vând ca mare lucrare originală. Vă mai aduceti aminte sloganul „Romania, mereu suprinzatoare”, am rîs cu poftă cu toții si am făcut bancuri memorabile. A venit apoi Romania - Fabulospirit, o încercare a MAE de a vinde România, realizată de un specialist roman, inteligent, Lucian Georgescu. Toată lumea a sărit să-l facă praf, unii spunând că numai tările sărace vorbesc despre spirit, doar n-o să arătăm lumii că suntem flămânzi (creativul Mihai Coliban) s-au dat banii și a murit a doua zi. Cu Land of Choice a fost un scandal fabulos (bun acest cuvant pentru noi!) care nu a susprins pe nimeni ceea ce a făcut ca să fie abandonat deși pentru un concept publicitar contestarea și scandalul nu sunt întotdeauna un lucru rău. Am analizat la cursurile mele de comunicare publicitară și branding variantele acestea și nu sunt catastrofale, comparandu-le cu alte branduri turistice ale altor țări, noi pierdem la comparația cu realitatea romanească, nu la comparațiile cu alte branduri.
Dacă Ogilvy, Jacques Seguela, Oliviero Toscani, Leo Burnet, Claude Hopkins, Maxwell Sackheim, Albert Lasker sau alti clasici ai publicității ar lucra la brandul nostru de țară ar fi atacați imediat de specialiștii români în publicitate (stiu vreo 5 care ar sări imediat) alții l-ar incita chiar pe bătrânul Willy Ollins să vină la București și spună că nu e bine. Apoi ar scrie pe bloguri vreo două trei sute de specialiști mai mici sau mai mari. Este firesc să se întâmple așa, este bine că suntem o țară vie și spiritualizată, dacă nu se supără pe mine creativul care spune că spiritualitatea conotează sărăcie și nu trebuie să vrem așa ceva.

Am văzut că ministrul Elena Udrea zice că va cere explicații companiei realizatoare pentru slăbiciunile pentru care presa face scandal. Dacă va face asta, atunci să nu-i întrebe doar de de frunză și drepturile de autor, ci să mai ceară explicații legate de dimensiunea cercetării foarte scumpe și chiar de calitatea executiei grafice. Normal ar fi să ceară materialul brut al cercetării, filmări si transcrieri la focus-grupuri și interviuri, eventual să dea accesul public la ele, inclusiv la baza de date a cercetarii, fiind vorba de bani publici europeni. Dincolo de supărarea celor care ar fi fost poate îndreptățiți să lucreze la imaginea de brand turistic, lucrarea este slabă, logoul brandului turistic al României este destul de superficial abordat de către echipa internatională care a lucrat. Jumatatea de million de euro pentru cercetare luata de TNS nu a produs efecte asupra acestei frunze ca un ochi care plânge, lucru care poate să ne aducă aminte de vechiul slogan legionar (readus si abandonat de CDR) ”Libertate, ochii plânși vor să te vadă” – una din cele mai tari slogane pe care umila mea experiență de cercetător in comunicare le-a intîlnit. Dacă este concurs în a găsi pe unde a mai căzut frunza aia întoarsă ( se vede că nu avem grija de grădina carpatină dacă frunzele suferă) pot să prezint și eu o siglă sud-africană pe care am descoperit-o pe la turneul final al CM de fotbal. Dacă focus-grupurile ar fi încercat o testare de perceptie grafică s-ar fi văzut că doar un semidoct ar alterna caractere in capitals (adică ROM, confuzie de care fugim noi ca dracu de tămâie datorită conaționalilor nostril mai colorați) cu niște aldine ce încep cu un semn pe care occidentalii nu-l pot recunoaște, adică litera â. La banii dați pe acest brand de turism, puteam cere o analiză de semiometrie si am fi văzut că imaginarul grădinii în Europa (în China, nu știu) este legat nu de frumusețe pură, natural, ci de ordine, arhitectura, natură pusă în forme de civilizatie, cultura greco-romană aducând acest element. Evident, legarea noastră de Carpați este foarte bună, chiar dacă Mazăre ar vrea să-și facă drumuri și sosele pe banii nostril, iar apoi să ne pună bariere unde vreau muschii lui. Ar fi trebui să se facă și o legătură cât de firavă cu conceptul Land of choice, cel din anii trecuti, ar fi trebuit măcar să nu publice acel briaf creativ care ne jignește inteligența. Grafismul care se vrea jucăuș și familiar este o stilizare naivă, dar fără personalitate, acoperă tot spațiul și nu cred că arată bine pe alte suporturi. In fine, animația este discontinuă și nu fixează alementele grafice de interes, iar legăturile dintre cadre fragmentează percepția … samd
Dar sunt sătul să critic, sunt sătul să fim înconjurați doar de critici, sunt sătul și să mai aud critici după care nu vezi nici o urmare . Am scris acest paragraf doar un sfat dezinteresat pentru un ministru care este criticat nu doar pentru calitatea lucrului, dar parcă, uneori, este criticat și pentru faptul că face și nu stă. Un ministru care, din păcate, nu a învățat nimic după Land of Choice, și lucrul principal care trebuia învățat este că acela că proiectul trebuia continuat, măcar pentru că partea de critică era epuizată, dar și pentru că a investit bani publici în el.

Acum constatăm că avem brandul turistic cel nou. Bun, rău, copiat sau nu, verde ca un brotac (asta îmi place foarte tare), deci ce ar trebui să facem acum? Să mai dăm milioane pentru alt brand? Nu cred, ar trebui să ne sprijinim bărbia în botă și să cugetăm un pic. Am putea ajunge la concluzia și mai gravă decât cea după care avem țară fără brand, adică ne-am putea da seama că avem brand fără țară.

Ce-i de făcut? Să construim țara și apoi se va găsi și brandul. Una civilizată, funcțională, europeană. Si incă ceva, mai important decât toate observațiile semiotice. Să facem o țară ca să ne placă nouă întâi, să nu mai vrem să plecăm din ea, să ne dăm copii la școală în România, să putem spune: I love you, ROMania (ar merge scrisă oricum). Un brand care să ne convingă pe noi că suntem acasă. Apoi îi vom convinge și pe alții să ne caute, vor ști oricum că suntem aici și vor vrea să vină.

Avem brand, deci când ne apucăm să construim țara?

PS. Anexez o piesă de excepție a lui Eddie Vedder, Society, cu niste fotografii superbe ale lui Dan Palcu. Pe Dan Palcu, cu siguranță, nimeni nu l-a întrebat despre cum se vede țara prin obiectivul unui aparat de foto. Ce spuneți de această Românie? Când aud versurile și vad fotografiile mi-e dragă această țară. Așa cum este ea, frunză verde sau uscată, grădină sau păjiște, pentru că e plină de oameni care nu au ajuns la demnitatea de a apărea pe logo ca frunza, ca râul, ca dealul….

http://www.youtube.com/watch?v=bff-N09sQJ0


5 comentarii:

  1. Nostalgicii ceausisti sunt cei care au pierdut competitia sociala

    ba, jegosule, sunt cei care nu au furat. cei care n-au taiat si dus fabricile la fier vechi.
    suntem noi, astia care va urâm! s-o sugi, basil!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place ceea ce ati scris.Mi-am permis sa copiez linkul.Urmarea;ma razboiesc cu un idiot care ma acuza ca ii iubesc pe acesti romani simpli,care imi ofera produse cu sau fara tva,Nu incercati sa intelegeti,ca nici eu nu reusesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar fi trebuit sa fie dezbateri publice-n toata tara pe tema logoului, unde sa fie prezenti artisti, oameni simpli, politicieni, etc. Oare nu se pot recupera banii? De ce nu se vrea eliminarea din politic al acestei femei blonde?

    RăspundețiȘtergere
  4. Iertata fie-mi interventia care calca principiul de refuz al criticii dar as face o remarca simpla referitoare la ministrul Udrea: reuseste sa depaseasca in inconstanta tot ce s-a inventat pana acum; pana la ea un ministru mergea pe o idee - buna, proasta - pana reusea sa o impuna sau i se impunea sa se opreasca. La Elena Udrea lipsa de constanta este uluitoare - a facut vreo trei statiuni la mare, a lucrat la doua branduri de tara, lanseaza nenumarate proiecte ca ministru al dezvoltarii care se termina a doua zi. Da, de acord ca nu poate subzista in media daca nu surprinde permanent dar scopul unui ministru este de a crea sisteme nu de a emotiona cu sclipirile de imaginatie. In rest, pledoaria dumneavoastra pentru continuitate este splendida.

    RăspundețiȘtergere
  5. Toate aceste discutii ii fac mari servicii doamnei Udrea - notorietatea - candidat primărie Bucuresti 2012 si de ce nu mai apoi presedentie :)

    RăspundețiȘtergere