06 iunie, 2010

Circ



Dacă am avea niste statisticieni care să ne facă un tablou al investițiilor din ultimii 20 de ani, Transilvania și comparația cu alte provincii am rămâne șocați de diferența de tratament. Investițiile in infrastructură se pot vedea si cu ochiul liber, mai ales cele din infrastructura rutieră. In timp ce drumurile din Sud sau Moldova sunt decente, in Transilvania este greu sa ajungi la peniunile din Apuseni. Să nu mai vorbim de Autostrada Transilvania, a fost lasată la coada investițiilor de 5 ani (de creștere economică și risipă bugetară) iar acum suntem aproape siguri că va fi lasată în paragină încă vreun deceniu. Renunț ala melodia care s-a mai spus cu contribuțiile la bugetul național, unde multe județe din Transilvania sunt în topul contribuției și la coada clasamentului cu banii reveniți de la București. Ar fi o prostie să ne supărăm pe moldoveni sau mitici (o spun ca alint), ori să zicem că ne luăm jucăriile și plecăm. Ar trebui să ne asezăm cu bărbiile sprijinite de măciulia bâtei și să încercăm să ne gândim.

Nici moldovenii nu sunt mulțumiți cu viața lor, sunt mai săraci și banii care pleacă spre ei nu ajung din investiții publice, se duc aiurea fără să lase urme prea importante, iar satele din sud pentru a arăta decent am avea nevoie de incă vreo 200 de ani de investiții. O oligarhie administrativă și politică, formată din baronii rosii, portocalii sau galben albastri, cu rudele lor, veri și cumetri, au pus mâna pe toate resursele, inclusiv pe iesirea conducetei ce vine de la bugetul țării.

Cum se produc toate acestea, de ce nu reușim să acumulăm în civilizație? Mecanismul este simplu, tratamentul românilor după principiul low-cost se poate face datorită unei magnifice diversiuni. Se exploatează mare pasiune a românilor pentru lupte și circ, plăcerea lor de a sta cu gura căscată și de a se holba la minuni: femeia blondă care spune viitorul, barbatul firav ce rupe lanțurile, țiganul care conjugă verbe, batrânul bolșevic care sărută icoana lui Isus-rebelul, regizorul de film care se bagă in viața noastră, doamna jurnalistă fir(e)avă care se scuipă cu vagaboureanul. Un specatacol continuu, fără pauze, fără zi de relache.
Si noi, ardelenii am fost furați de spectacol, ungurii nu sunt nici ei departe (pentru că deja li se traduce si subtitrează totul). Moldovenii si sudiștii sunt pasionați si ei si nu observă că, din când în când, chiorăitul mațelor acoperă sonorul.

Când auziți ”Desteaptă-te române!” la ce vă gândiți?

PS: In tot acest timp, circul cu animale si acrobați moare. ”Pasiunea pentru circ a spectatorilor din Romania și Europa în general este în cădere liberă. Mulți o numesc pasiune stupidă sau chiar naivitate” scrie pe blogul Familiei Zborski, o familie de circari din tată în fiu.


text pentru CORSO
http://www.ofcorso.ro/

5 comentarii:

  1. Cand aud VERSUL "Desteapta-te romane" imi vine sa plang de necaz. Imi reamintesc ce natiune de oameni care dorm pe ei suntem, ce natiune de purtatori de capete ca sa nu le ploua-n gat, ce oameni lipsiti de discernamant. Poate sa ma judece cine si cum doreste, dar imnul nostru national incepe urat si nepotrivit cum e urata si nepotrivita statuia lui Avram Iancu din Cluj Napoca. Nu e vina circarilor, e vina romanilor. Ei ne dau circ pentru ca asta stiu si pot sa faca iar noi il primim (pe cel dureros) si il refuzam pe cel veritabil. Majoritatea romanilor sunt needucati, inculti, prosti si fuduli. Romanul se viseaza presedinte, senator sau deputat si se regaseste in fiecare dintre circarii de pe sticla; altfel (ca sa dau un exemplu) cum sa-ti explici masochismul romanilor de a vota de doua ori la rand doi presedinti nenorociti care nu dovedesc nimic in primul mandat, dar cu care te-ai mai tavali in paie odata, ca au pe "vino-ncoa". Cealalta categorie de romani, cei educati, culti si inteligenti, dorm pe ei si asteapta sa li se cante imnul. Si cand li se canta o iau la pas usor spre Europa de vest sau trec Atlanticul ca sa spuna ca mor de dorul imnului si-atat.
    Haideti sa fim sinceri, noi nu ne-am iubit si respectat niciodata adevaratii luptatori. I-am tradat cu prima ocazie, sau in orice caz s-au gasit circarii care sa o faca. Si cum mentorul e mentor, si studentul e student, circari noi apar si-n randurile "noii generatii".
    p.s.
    Domnule Dancu, va intrebati in una din postarile anterioare de ce mai scrieti oare. Cred ca scrieti din aceleasi motive din care altii citesc. Nu cred in forta ideilor daca nu ai mecanismele prin care sa le si impui, dar sunt oameni carora probabil cam asta le-a rams: forta ideilor si poate o bucata de speranta (ca o sa moara circul)

    RăspundețiȘtergere
  2. @sis. Textul Dumneavoastra se potriveste parca perfect a fi continuare la textul meu. Asa cum apare aici. O piesa trista cantata la patru maini. Multumesc foaret mult. Cred ca scriu pentru ca mereu cineva imi alimenteaza speranta ca nu sunt singur.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu sinteti singur ,intotdeauna v-am admirat ..Trebuie scoasa neghina din toate partidele care sint in viata politica ..Eu ißam remarcat dar trebuie sa vada toti absolut.numai asa putem schimba ceva...sintem alaturi de dv.Domnule Dancu nu avem preferinte de culoare politica vrem oameni cu creer si mai cred ca dv.nu puteti fi prieten cu cineva care ar gindi altfel .... va felicit pentru distanta luata de infectia de la Bcuresti..va rog candidati in 2012 ..

    RăspundețiȘtergere
  4. spunea... Este o vorba:,,circ fara bani'', care nu te costa nimic. In cazul circului din tara noastra acesta este cu bani si platim din greu pentru el.Am fost doar odata in viata la un circ cu animale si tin minte ca am ras si m-am simtit bine impreuna cu fiul meu. Acum inclin sa cred ca circul tot cu animale este dar nu mai pot sa rad ,iar pe fiul meu il feresc de a intelege ce se intampla. Imnul de stat nu misca pe nimeni. Cine mai are timp de el? Poate daca l-ar canta Nicolae Guta ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule Dancu, va dati batut? Nu mai "misca" nici un grup pe la Cluj? Ati depus armele? Cred ca nu poate fi un moment mai prielnic pentru o noua miscare politica.

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...