22 iunie, 2010

Blogging politic




Cuvant inainte la Cartea blogurilor politice

volum editat de MACHIAVELLI.RO

Policienii sunt mai recenți în blogosferă, dar faptul că portalul profesionistrilor din politică, www.machiavelli.com, realizează deja prima antologie de blogging politic este deja un semn că au găsit o blogosferă organizată, instituționalizată. Chiar dacă pare a avea uneori aspectul haosului, blogosfera romanească are deja clasicii ei, veteranii sau campionii. Acest volum arată însă că bloggerii din politică pot produce și idei interesante sau măcar acceptă o confruntare a lor. Cum au ajuns politicienii pe blog poate este mai putin important, chiar dacă ar fi relevant pentru o istorie a blogosferei. Unii poate au considerat asta o modă, dar cei mai mulți cred că au ajuns bloggeri pentru ca au simțit că se îngusteaza spațiul public al exprimarii și dezbaterii. In HydParkul românesc, capitalismul taie copacii și construiește vile, societatea civilă, dupa un lung razboi cu stânga, a fost decimată de solidaritati politice, a primit sinecuri la putere și s-a fragmentat, iar o altă generatie de oengiști, centrată mai degrabă pe ecologie, își face loc cu greu prin apatia civică de la noi.
La început a părut o șansă grozavă pentru forumiștii obisnuiți să-i poată înjura pe politicieni mai direct, pe urmă a început să nască o comunitate. Chiar dacă și acum mai sunt unii care militează împotriva prezenței politicienilor-bloggeri pe platforme, gestul lor de respingere pare tot mai aberant. Inafara perioadelor de campanile, când partidele politice sau candidații își fac echipe de intervenție în blogosferă, blogosfera politică romanească este din ce în ce mai civilizată.
Bloggingul politic nu este doar tribună politică de pe care politicienii caută să-și irige brandul sau să transmită proiecte. A îceput să constituie câmpuri de atitudine civică. Politicienii nedemagogi pot fi centre de rețea sau elemente importante. Pe bloguri, politicienii onești își pot găsi, pe gratis, cei mai tari și competenți consilieri.
Blogul are multe avantaje, unele încă virtuale: îi elimină pe cei fără de idei, pe cei care urlă sau latră în microfoane (acesta fiind singurul talent politic) sau pe cei care cumpără voturi. Pe blog, mulțimea nu ți-o aduce primarul și nici directorii de intreprinderi. Poți să-ți construiești, cu rabdare, un public după chipul și asemanarea ta, evident, dacă ai un chip pe care poti să-l arăți nefardat și dacă ai un proiect perntru un public țintă care să depășească perimetrul propriului portrofel, al grădinii sau firmei tale. Pe bloguri, politica este inteligentă, are idei, este mobilă, tolerantă si mai aplicată, am zice că este politică adevarată. In realitatea socială si politică, politica noastră este ineficientă si inutilă, de multe ori. Intr-o Românie fără de proiect, ne ramâne speranța că platformele virtual si portalurile vor putea să adune energii, idei și sa construiasca acel intelectual colectiv care trebuie să facă proiectul schimbării lumii noastre.

Blogul are incă un avantaj: posibilitatea de a constitui o memoria sociala si politica a acestui timp. Dacă verba volant sau literele de pe hartia de ziar se pierd prin tomberoane sau în copacul de hârtie al ecologiștilor, blogul păstreaza arhive prin care macină motoarele de cautare. Politicienii angajați se simt astfel presați să devină consecvenți. Este un element esential al previzibilității actorilor politici sau al constructiei unor strategii de politici publice.
Dacă în ultimul deceniu, platoul de televiziune a fost maternitatea pentru mulți politicieni, in viitor, mulți politicieni se vor naște pe platformele de comunicare si blogging politic, cum este deja www.machiavelli.ro.


Am participat la lansarea lansarea lucrarii ”Cartea blogurilor politice”, antologie de texte cuprinzând 29 de politicieni care își actualizează regulat blogul și carea au acceptat să fie prezenți într-o lucrare colectivă. Cezar Caluschi, animatorul acestui proiect, caută de ani de zile să construiască platforme de exprimare pentru politicienii care vor să transmită ceva, înafara mesajelor de propagandă electorală.

Policienii sunt mai recenți în blogosferă, dar faptul că portalul profesioniștilor din politică, www.machiavelli.com, realizează deja prima antologie de blogging politic este deja un semn că au găsit o blogosferă organizată, instituționalizată.

Chiar dacă pare a avea uneori aspectul haosului, blogosfera romanească are deja clasicii ei, veteranii sau campionii. Acest volum arată însă că bloggerii din politică pot produce și idei interesante sau măcar acceptă o confruntare a lor. Cum au ajuns politicienii pe blog poate este mai putin important, chiar dacă ar fi relevant pentru o istorie a blogosferei.

Unii poate au considerat asta o modă, dar cei mai mulți cred că au ajuns bloggeri pentru ca au simțit că se îngusteaza spațiul public al exprimarii și dezbaterii. In HydParkul românesc, capitalismul taie copacii și construiește vile, societatea civilă, dupa un lung razboi cu stânga, a fost decimată de solidaritati politice, a primit sinecuri la putere și s-a fragmentat, iar o altă generatie de oengiști, centrată mai degrabă pe ecologie, își face loc cu greu prin apatia civică de la noi.
Unii folosesc platformele virtuale sau blogurile pentru a se dezintoxica de politică, adică o statie de tranzit spre ieșirea definitivă. Sau doar ca să-și mai tragă sufletul, cum mi-a sugerat un prieten de pe blog. Nu vorbesc de alții, mă refer, poate, doar la mine. Te trezești dintr-o dată că esti propriul tău stăpân, că nu-ți mai spune partidul se să faci, ce să spui și nici nu mai aprobă vreun secretar general să apari la televizor.

La început blogul a părut o șansă grozavă pentru forumiștii obisnuiți să-i poată înjura pe politicieni mai direct, pe urmă a început să nască o comunitate. Chiar dacă și acum mai sunt unii care militează împotriva prezenței politicienilor-bloggeri pe platforme, gestul lor de respingere pare tot mai aberant. Inafara perioadelor de campanile, când partidele politice sau candidații își fac echipe de comando în blogosferă, blogosfera politică românească este din ce în ce mai civilizată.

Bloggingul politic nu este doar tribună politică de pe care politicienii caută să-și
irige brandul sau să transmită proiecte. A început să constituie câmpuri de atitudine civică. Politicienii nedemagogi pot deveni centre de rețea sau elemente importante. Pe bloguri, politicienii onești își pot găsi, pe gratis, cei mai tari și competenți consilieri.

Blogul are multe avantaje, unele încă virtuale: îi elimină pe cei fără de idei, pe cei care urlă sau latră în microfoane (acesta fiind singurul talent politic) sau pe cei care cumpără voturi. Pe blog, mulțimea nu ți-o aduce primarul și nici directorii de intreprinderi. Poți să-ți construiești, cu rabdare, un public după chipul și asemanarea ta, evident, dacă ai un chip pe care poti să-l arăți nefardat și dacă ai un proiect perntru un public țintă care să depășească perimetrul propriului portrofel, al grădinii sau firmei tale.

Pe bloguri, politica este inteligentă, are idei, este mobilă, tolerantă si mai aplicată, am zice că este politică adevarată. In realitatea socială si politică, politica noastră este ineficientă si inutilă, de multe ori. Intr-o Românie fără de proiect, ne ramâne speranța că platformele virtual si portalurile vor putea să adune energii, idei și sa construiasca acel intelectual colectiv care trebuie să facă proiectul schimbării lumii noastre.

Blogul are incă un avantaj: posibilitatea de a constitui o memoria sociala si politica a acestui timp. Dacă verba volant sau literele de pe hartia de ziar se pierd prin tomberoane sau în copacul de hârtie al ecologiștilor, blogul păstreaza arhive prin care macină motoarele de cautare. Politicienii angajați se simt astfel presați să devină consecvenți. Este un element esential al previzibilității actorilor politici sau al constructiei unor strategii de politici publice.

Dacă în ultimul deceniu, platoul de televiziune a fost maternitatea pentru mulți politicieni, in viitor, mulți politicieni se vor naște pe platformele de comunicare si blogging politic, cum este deja www.machiavelli.ro cum este www.voxpublica.ro.
Bloggingul politic este încă, un tren cu ușile deschise de care îi asteaptă pe policienii întarziați. Pe cei care vor pierde acest ultim tren s-ar putea să-i găsim pe lista pierderilor colaterale ale următoarelor războaie politice.

Luni seara la lansarea Cartii blogurilor politice am întalnit cativa prieteni si fosti colegi (Puiu Pascu, Ana Birchall, Dan Mihalache, Varujan Vosganian s.a) dar si oameni politici pe care-i vedeam prima dată. Fără entuziasme ieftine, fără efuziuni, in lipsa chiar a energiei ”inceputului care se vrea fecund” invocat de Varujan, am avut un sentiment al normalității. Diferentele dintre ideologii se vedeau uneori prin inclinări calme din cap, prin intoarcerea privirii, dar nimeni nu a folosit cuvântul pentru vreo polemică. Probabil că ne unea acolo nevoia de dialog si intelepciunea de a-l asculta pe celălalt până la capăt.

E drept, eram doar … 29, iar aproape jumătate din autori nu au putut fi prezenți. Să sperăm că bloggingul politic pentru fi un pas spre nașterea unei culturi a dialogului si exmatricularea înjurăturii sau urletelor din politică.



imagini de la lansarea volumului





4 comentarii:

  1. era si normal d-le Dancu sa va aflati la lansarea acestui volum, caci sunteti cel mai bun blogger politic!
    felicitari pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  2. Avem, din pacate, de'a face cu un adevarat razboi intre bunele intentii ale bloggerilor politici si anarhia comentariilor. Pe de o parte, am convingerea ca valoarea reala a unui blog politic sta in comentarii, in soiul de comentatori pe care un astfel de blog reuseste sa'l atraga si mentina. De partea cealalta avem un numar incredibil de comentatori bezmetici si neobositi care inunda spatiul discutiilor cu non-opinii.

    Parerea mea este ca blogul nu va deveni nici agora, nici "pepiniera" de idei pina cind nu se va rezolva, tehnic si eficient, problema acestei inflatii de comentarii fara rost. In prezenta lor discutiile din spatiul virtual sint condamnate la acelasi destin pe care il au acum discutiile de la TV: mult zgomot, acuzatii fara sens si suport, atac la persoana si nu la idee, irational.

    De ceva timp ma tot gindesc la solutia din "Jocul lui Ender" al lui Orson Scott Card: 3-4 niveluri de comentatori, accesul la un nivel superior fiind conditionat de calitatea comentariilor anterioare. Nu poti si nici nu ai voie sa ingradesti libertatea de exprimare a nimanui dar este nevoie de o separare a opiniilor dupa calitatea lor pentru a creste eficienta dezbaterilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am înţeles prea bine, este vorba despre bloguri politice sau blogurile politicienilor... că sunt două lucruri total diferite.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper să promovaţi proiectul de propunere pentru o lege în acest sens:

    http://www.petitieonline.ro/petitie/fiecare_ales_sa_aiba_o_pagina_pe_internet_-p28156051.html

    Fiecare persoană votată să aibă obligatoriu o pagină pe internet standardizată, unde să aibă dialog şi sondaje de opinie cu cetăţenii !

    Subiectele să fie alese prin sondaj de popularite astfel încât oricine vine cu o idee bună să poată fi promovată de cei care acceseaza pagina !

    Existentei acestei forme de dialog cu cetăţenii işi va genera regulile ce trebuiesc respectate!

    Proiect postat şi pe fight4romania la adresa http://www.guvernare.org/prj2.php?id=112

    www.neuronos.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere