06 mai, 2010

POLITICĂ FĂRĂ UTOPIE SI FĂRĂ SPERANȚĂ




Am întrat într-o lume în care nu mai există loc pentru utopie. Trăim un timp în care teoreticienii si filosofii au declarat capitalismul ca și ultimul stadiu al omenirii. Vă mai puteti închipui ceva după? Nici măcar criza care zguduie intreg sistemul nu are darul de a pune oamenii să gândească dacă urmează ceva după capitalism. Ar fi considerată o erezie, dar dacă totuși am face asta este clar că nu te trimite nimeni la canal, dar nici nu te bagă în seamă. Eventual, o să te injure unii că ești comunist. Sigur, comunismul are cea mai mare vină: a îngropat sub milioane de cadavre ultima utopie puternică, utopie care vitaminizat o perioadă multe minți.

Lipsa reflecției sau raritatea ei, este, totuși mai puțin periculoasă decât lipsa reflexului de a gândi progresul, cu sau fără tușe idealiste. Câteva lucrări există totuși astăzi, dar rămase la nivelul etichetei de anarhiste sau bizare. Michael Albert, este un militant american care coordoneaza rețeaua ”Z net” iar lucrarea lui, ”PARECON: live after capitalism”, caută sa introducă pentru viitor termenul de ”economie participalistă”. Cartea sa are insă un ecou minor, fiind promovată doar in zone marginale ale publicului. O lucrare fascinantă care vorbeste profetic deaspre o noua elita a puterii este ”Netocratia” , tradusa si in româneste, unde suedezii Bard si Söderqvist aduc viziunea unei societati transparente si polarizate, visata de pionierii internetului, societate ierarhizată nu in functie de avere si performanta, ci in functie de capacitatea de a controla noile mijloace interactive de comunicare.

Am amintit doar două din lucrările care materializeaza astăzi un fel de utopii care însă se feresc să se atingă de ordinea politică. Autorii lor spun că ei nu critică, pur si simplu constată că lumea se schimbă și încearcă să ne arate direcția spre care se merge. Ambele lucrări sunt interesante ca viziune, documentate, creative dar le lipseste parcă ceva. Lipseste îndemnul, nu duc rationamentul până la capăt, sunt inhibate de acest capitalism neoliberalist difuzat ca religie. Despre capitalism ca religie a scris filosoful german Walter Benjamin, in 1921 scria: “In capitalism se recunoaste o religie, caci el serveste la satisfacerea acelorasi griji, chinuri si nelinisti la care asa zisele religii dadeau odinioara raspunsul”.

Walter Benjamin credea că structura teologică a capitalismului are trei elemente esentiale: ”El este in primul rand un cult, poate cel mai extrem cult ce a existat. El nu are o dogma, o teologie, ci isi extrage importanta numai din cultul propriu. Utilitarismul capătă din acest punct de vedere coloratura sa religioasa. Cea de a doua trasatura este durata permanenta a cultului, caci are loc o celebrare “sans treve et sans merci” (fara incetare si fara indurare) a cultului. Nu exista o “zi obisnuita”, toate sunt zile de sarbatorire fastuoasă și cu pompa a binefacerilor lui. In al treilea rand, capitalismul este poate unicul caz al unui cult ce nu absolvă de păcate, ci se face vinovat de ele.”

Această celebrare zilnică se observă cel mai bine în perioadele de criză zbuciumată mediatic, adică atunci când ne aducem aminte de criză și încep televiziunile noastre de știri să ne deseneze dezastrul pe niste flipcharturi imense, transformandu-ne in elevi care trebuie să mimeze interesul, altfel sunt scoși la tablă.
Vedem in fiecare zi pe televiziuni discutii inutile despre criză și societatea românească care nu aduc nici cea mai firavă dovadă despre existența vreunui neuron, stigher sau nu. Nici o solutie la criză, nici o idee economică sau socială. Solutii: remanierea ministrilor, demisia guvernului, alegeri anticipate, stimularea economiei de catre stat, reducerea taxelor etc, dar nici o strategie, nici o ideea despre cum va arăta viitorul.

Macroeconomistrii care nu au prevăzut criza nu mai vorbesc acum deloc, cred că nici nu prea mai au curajul să spună ceva căci nu pot gandi out of the box, probabil se pot gândi doar la cresterea economică continuă, iar criza le pare doar o febră sau un accident. Când regula a devenit criza ei ce să spună? Eventualm ca in orice religie, vor spune ”Doamne ajută!” (unde Doamne = statul cel hulit).
Nu stiu dacă le lipseste economiștilor, politologilor sau sociologilor nostri mai mult lectura, sau intelegerea vieții. Stiu sigur însă că dominantă este lipsa încrederii într-un viitor mai bun, una din elementele esentiale ale reflexului utopic. Utopia este o impertinență pentru că produce o ruptură cu ordinea prezentă, își imaginează viitorul în termenii progresului. Societatea de acum caută să aducă ameliorări la crize, să asiste social, să repare, sa facă mai suportabilă suferința, să reducă numărul celor cu probleme, dar a pierdut ideea progresului.

In 2006, un cunoscut genetician francez, Albert Jacquard, la implinirea vârstei de 81 de ani a publicat o carte, una din ultimele utopii moderne, Mon Utopie, în care proiectează o societate în care raporturile dintre oameni și drepturile lor sunt prioritățile absolute, necondiționate de altceva. A înnebunit bătrânul profesor pozitivist, sau a căutat să dea o speranță? Cred că a vrut să arate prin exemplul personal că trebuie să producem idei, să fim creativi, să mobilizăm energiile societății, să incităm fantezia și să provocăm inteligențele să depăsească barierele pesimismului social.

Am scris recent un articol despre stânga românească care în ultimii douăzeci de ani a fost timorată si nu a încercat să stimuleze si să mobilizeze. Stânga (dar de ce nu si dreapta!) ar trebui sa probeze că visul oamenilor de a trai mai bine este realizabil, că deși viața nu este un paradis fără de griji, fericirea este posibilă prin muncă și talent investit în acțiune. Cum să faci ceva pentru societate dacă nu stimulezi capacitatea oamenilor de a imagina o lume mai bună? Am pornit în acel articol de la un gând al lui Friedrich August von Hayek care spunea intr-un interviu de batrânete că, dupa o viata de polemică indreptata impotriva stangii, a constatat totuşi că îi invidiază pe economistii de stanga pentru un lucru: economistii de stanga sunt vizionari, isi permit sa imagineze, să proiecteze viitorul. Marele economist de dreapta spunea că dreapta e mai rationalistă, mai contabilă, mai inchistată si, de aceea, mai puţin atractivă.

Când politicianul de stânga sau de dreapta vorbeste doar despre dezastrul pe care il aduce Guvernul, despre criza care nu se va sfarsi decât daca el va veni la putere, moment în care îi va baga in pușcarie pe criminalii de la putere, realitatea este greu să se schimbe. E adevarat, publicul se va uita in campanie la meciul de wrestling dintre stânga și dreapta (regizat sau nu), iar dupa terminarea meciului se va duce cu gamela la usa guvernului sau primariei pentru a primi ceea ce i-a promis învingatorul. Raționalismul si stilul „managerialist” de împărtire a PIBului a distrus potențialul de influențare al politicii. La noi, s-a mers mult mai departe, satele si cartierele sărace sunt invadate în fiecare campanie electorală de camioane cu găleti, cu pungi de alimente sau cine stie ce alte tâmpenii. Politica noastră spune franc: pentru votul tau iti dau o bere si patru mici, sau un litru de ulei si un kil de zahar. Atât, să nu vii mai încolo să-mi pretinzi cine știe ce, cetațene, am plătit prețul votului înainte, ca la bordel!

Realismul politic al stangii și dreptei îngustează câmpul de posibilităţi, ciuntește realitatea si handicapează politica. Sigur, oamenilor trebuie sa le spunem adevărul, dar o viziune catastrofică, un mesaj de ură și răzbunare, un ton agonistic, nu vor putea niciodată să mobilizeze decât o mica parte din populatie.


Am primit, la aceste idei, destul de putine reacții de la prietenii sau inamicii mei politicieni, semn că nu-i interesează, nu înțeleg sau nu au organ pentru asta.
Recent, unul dintre dramaturgii si poeții mei preferați, Matei Vișniec, făcea o observatie tulburătoare: copiii nostri se joacă cu niste jucării standardizate, cea mai mare parte a lor fiind făcute in China și asta arată, spune bucovineanul nostru exilat la Paris, că o societate care nu mai construieste jucării pentru copiii săi, este una deja colonizată.

Nu construim jucării pentru copii căci nu ne mai interesează viitorul, viitorul ni se intâmplă, poate cel mult să ne aducă premiul cel mare la Dan Diaconescu in Direct. Fără utopie se sufocă gandul și moare speranța. Romania este o țară fără jucări, fără vise și fără speranțe.

8 comentarii:

  1. Un scurt exercitiu de self-image facut in randul romanilor ar scoate printre cele mai tari familii de atribute aceea de descurcaret/inventiv/imaginativ/creativ. Succesiunea nu e intamplatoare! Noi, romanii, ne credem creativi si oferim si argumente serioase in acest sens. De la reparatul Daciei la poezie, totul poarta amprenta creativitatii noastre genetice... De curand, experienta occidentala a conationalilor nostri e marcata mai mereu de inventivitate, aceasta fiind si una din cauzele care ii fac pe romani sa fie cautati. Suntem tare creativi, dom'le!

    Nimeni nu ma sta sa analizeze de unde provine aceasta ...creativitate si daca ea e ceea ce se crede, ceea ce credem noi despre ea. Daca vom arunca un ochi mai atent asupra conditiei noastre din ultimii 30 ani, vom descoperi un abuz, acela care permite tranzitia de la "descurcareti" la "creativi".

    In marea majoritate, actiunile catalogate de noi ca fiind de creatie nu a fost decat acte de ..improvizatie. Am carpit, legat, sudat componente ale unui intreg deja existent si care nu mai functiona. Am dedus modele si scheme de functionare si am scurtcircuitat ceea ce era inutil sau redundant, aducand intregul la menirea lui primara, o cat mai simpla functionare. Da, putem spune ca am inovat uneori dar nu am inventat!

    De cele mai multe ori nu am creat ...de dragul creatiei. Aceasta nu a avut un caracter pro-activ cat mai degraba unul reactiv, o constrangere, un act de supravietuire. Ori asta in mod cert nu a activat intreg potentialul necesar unui demers creativ, fiind determinat de accentul pus pe, pe rezultat, pe finalitate si nu pe intentie, pe calea spre finalitate.

    Suntem, intr-un fel, victimele propriei noastre imagini de sine. Ceea ce numim creatie nu e decat surogat, substitut. Ceea ce numim act creator e doar rezultanta unei inteligente practice. Noi, ca natie, NU suntem creativi, suntem niste indivizi care ne adaptam foarte usor nevoile particularitatilor mediului si suntem capabili sa adaptam si mediul nevoilor noastre. Dar cam atat!

    Revenind la concluzia dvs., noi, romanii, nu putem crea jucarii. Jucariile sunt artefactele in care e nevoie de cea mai mare "cantitate" de creativitate. Pe copii nu ii poti pacali, cel mult te pacalesti pe tine insuti. Jucariile trebuie sa le faca cei cu adevarat creatori. In schimb, odata realizate, noi le putem ...imbunatati si le putem face sa fie functionale si peste 20 de ani.

    PS. Remarca lui Matei Visniec e profunda dar porneste de la un rationament gresit, dupa parerea mea. Da, mai toate jucariile se fac in China dar se proiecteaza in alta parte :)... Eu as spune ca jucariile se fac nu pentru copiii de azi ci pentru adultii de peste 10-20 ani. Mai toate incearca sa modeleze, sa proiecteze lumea de peste cateva decenii, tot un soi de utopia sau fantasia (sau intr-o incercare de modelare a cumparatorului de peste timp. Grija corporatiilor e impresionanta: isi cresc de mici clientii!) Dar noi, cei iesiti de curand dintr-o utopie generoasa in intentie dar nu tocmai placuta in finalitate, e greu sa mai credem usor intr-o alta. Cu alte cuvinte, nu ale mele, ...we are romanians. mind tricks don't work on us. only money! Fara sa ne cumpere cineva, e greu sa fim colonizati. Si daca ne cumpara, suntem ai lui oricum, ce conteaza daca ii spune Romania sau Colonia Romania? Important e ...sa traiti, sefu'!

    RăspundețiȘtergere
  2. Radu spune

    Un scurt exercitiu de self-image facut in randul romanilor ar scoate printre cele mai tari familii de atribute aceea de descurcaret/inventiv/imaginativ/creativ. Succesiunea nu e intamplatoare! Noi, romanii, ne credem creativi si oferim si argumente serioase in acest sens. De la reparatul Daciei la poezie, totul poarta amprenta creativitatii noastre genetice... De curand, experienta occidentala a conationalilor nostri e marcata mai mereu de inventivitate, aceasta fiind si una din cauzele care ii fac pe romani sa fie cautati. Suntem tare creativi, dom'le!

    Nimeni nu ma sta sa analizeze de unde provine aceasta ...creativitate si daca ea e ceea ce se crede, ceea ce credem noi despre ea. Daca vom arunca un ochi mai atent asupra conditiei noastre din ultimii 30 ani, vom descoperi un abuz, acela care permite tranzitia de la "descurcareti" la "creativi".

    In marea majoritate, actiunile catalogate de noi ca fiind de creatie nu a fost decat acte de ..improvizatie. Am carpit, legat, sudat componente ale unui intreg deja existent si care nu mai functiona. Am dedus modele si scheme de functionare si am scurtcircuitat ceea ce era inutil sau redundant, aducand intregul la menirea lui primara, o cat mai simpla functionare. Da, putem spune ca am inovat uneori dar nu am inventat!

    De cele mai multe ori nu am creat ...de dragul creatiei. Aceasta nu a avut un caracter pro-activ cat mai degraba unul reactiv, o constrangere, un act de supravietuire. Ori asta in mod cert nu a activat intreg potentialul necesar unui demers creativ, fiind determinat de accentul pus pe, pe rezultat, pe finalitate si nu pe intentie, pe calea spre finalitate.

    Suntem, intr-un fel, victimele propriei noastre imagini de sine. Ceea ce numim creatie nu e decat surogat, substitut. Ceea ce numim act creator e doar rezultanta unei inteligente practice. Noi, ca natie, NU suntem creativi, suntem niste indivizi care ne adaptam foarte usor nevoile particularitatilor mediului si suntem capabili sa adaptam si mediul nevoilor noastre. Dar cam atat!

    Revenind la concluzia dvs., noi, romanii, nu putem crea jucarii. Jucariile sunt artefactele in care e nevoie de cea mai mare "cantitate" de creativitate. Pe copii nu ii poti pacali, cel mult te pacalesti pe tine insuti. Jucariile trebuie sa le faca cei cu adevarat creatori. In schimb, odata realizate, noi le putem ...imbunatati si le putem face sa fie functionale si peste 20 de ani.

    PS. Remarca lui Matei Visniec e profunda dar porneste de la un rationament gresit, dupa parerea mea. Da, mai toate jucariile se fac in China dar se proiecteaza in alta parte :)... Eu as spune ca jucariile se fac nu pentru copiii de azi ci pentru adultii de peste 10-20 ani. Mai toate incearca sa modeleze, sa proiecteze lumea de peste cateva decenii, tot un soi de utopia sau fantasia (sau intr-o incercare de modelare a cumparatorului de peste timp. Grija corporatiilor e impresionanta: isi cresc de mici clientii!) Dar noi, cei iesiti de curand dintr-o utopie generoasa in intentie dar nu tocmai placuta in finalitate, e greu sa mai credem usor intr-o alta. Cu alte cuvinte, nu ale mele, ...we are romanians. mind tricks don't work on us. only money! Fara sa ne cumpere cineva, e greu sa fim colonizati. Si daca ne cumpara, suntem ai lui oricum, ce conteaza daca ii spune Romania sau Colonia Romania? Important e ...sa traiti, sefu'!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca acest comentariu este pro-Romania, rog ingaduinta de a fi postat la orice articol si pe orice blog! Multumesc anticipat pentru intelegere! Mesajul inaintasilor nostri din razboiul 1916-1918, inscriptionat pe Monumentul “Leu” din Bucuresti, glasuieste: “Spuneti generatiilor viitoare ca noi am facut suprema jertfa pe campurile de batalie, pentru intregirea neamului!” Mesajul meu, adresat fiilor buni ai Romaniei de azi, le solicita infinit mai putin, dar absolut necesar , si anume “jertfirea” a 30 de minute, necesare pentru a accesa Link-ul, http://dumitrurizoaica.blogspot.com/, sau a cauta pe Google, dumitrurizoaica.blogspot.com, ca sa citeasca pe blog materialul “Pentru insanatosirea societatii romanesti”, pentru a-l analiza si a-l verifica, asa cum indica antepenultima fraza care incepe astfel: “Singura verificare valabila….etc.”. Voi, compatriotii mei, pe care va mai intereseaza Romania, sau care doriti o lume normala pentru urmasii vostri, “jertfiti” 30 de minute, pe Altarul Patriei, pentru un viitor mai bun, si pentru a da o “palma morala” acelora, care desi DATORI, prin fisa postului, sa promoveze Binele public, prefera sa manifeste o NESIMTIRE CRASA fata de o solutie ce poate promova Binele public, si care poate fi verificata uimitor de simplu de catre orisicine! Prin nonraspunsul lor in termenul legal, la scrisorile ce le-au fost transmise, cei indicati mai jos, s-au plasat in nefericita situatie amintita mai sus! Amintesc ultimele cazuri: Presedintele Basescu, Scrisoarea Nr. 6516/22-03-2010, partidele, PSD; PNL; PRM; PDL; UDMR, ziaristii Mircea Marian si Silviu Sergiu de la Ev. Zilei, “Nasul” basescian- Radu Moraru de la B1 TV, Victor Ciutacu de la Jurn.Nat. si Antena2-Vorbe Grele,etc. D. Rizoaica. Fost detinut politic intre 1958-1963 si febr.-aprilie 1986.

    RăspundețiȘtergere
  4. Comentaririu la interviul dvs., din Revista 22, din ianuarie 2010


    Dle Dâncu! Sunt stupefiat ca dvs., ca om de stanga, sustineti “MIZERIA” numita vot uninominal, fie el cu compensare, intr-un tur sau in doua tururi! Parlamentarii trebuie sa promoveze interesele tarii, ale societatii romanesti, iar nu niste interese locale pe care au datoria sa le reprezinte alesii locali: consilieri locali si judeteni, primari si presedinti de consilii judetene! Caci si in cazul acestei “mizerii”, numite vot uninominal, eu alegator, apartinand comunitatii celor saraci, sau comunitatii celor bogati, trebuie sa aleg, prin votul meu, UN VOT in Parlament care sa reprezinte interesele comunitatii mele, a celor saraci sau a celor bogati. Dar UN VOT in Parlament, pentru comunitatea mea, aleg doar atunci cand votez un partid, nu cand votez un individ, care atunci cand s-a vazut cu sacii in caruta pentru urmatorii 4 ani, trece cu arme si bagaje in tabara adversarilor lui politici, care sunt si adversarii intereselor comunitatii mele! Deci, cel mai democratic si cel mai reprezentativ VOT, este votul proportional pe lista de partid, situatie in care vor fi sigur reprezentate cele doua mari comunitati sociale, cea a saracilor si cea a bogatilor, prin stanga si dreapta, precum si alte subcomunitati. CEA MAI MARE MANIPULARE de dupa 1989, a fost aceea de a-i determina pe alegatori sa sustina “MIZERIA” de vot uninominal si, culmea, sa aiba impresia ca au o reprezentare parlamentara, pentru comunitatea lor, mai buna (!) decat in cazul votului pe lista de partid! Mai departe impartasesc observatia comentatorului “Chitu”, care ar trebui sa se afle ca lozinca-indemn de urmat in orice incapere a partidelor de stanga: (Transcriere libera). “Doctrina sociala de stanga trebuie sa se manifeste in sfera economicului, si nu, ipocrit, satisfacand pretentiile materiale ale unei categorii in detrimentul altora sau, si mai grav, in detrimental tarii pe termen lung, legand tara de glia intereselor straine”! Partidele de stanga, deci si PSD-ul, au/are datoria de a sustine orice idée care conduce la mai multa dreptate si echitate in societate, care poate elimina haosul si coruptia si care poate schimba comportamentul social al indivizilor! Acum doua zile s-au impliit 17 ani (!) de cand am prezentat Parlamentului solutia Juramantului implicativ (J.i.), care poate aduce societatii romanesti o renastere generala! Nesimtirea celor carora m-am adresat de atunci si pana astazi, politicieni, ziaristi, activisti civici este cat Himalaia de mare, daca aceasta solutie nu a ajuns, dupa 17 ani, nici la cunostinta opiniei publice!

    RăspundețiȘtergere
  5. EXTRADAREA LUI BASESCU !
    LE MONDE : " BASESCU TREBUE ADUS IN FATA UNUI TRIBUNAL FRANCEZ "
    ZIARUL PARIS SOIR ANUNTA CA PROCURATURA FRANCEAZA A REDESCHIS DOSARUL DESPRE CRIMA BASESCU DE LA ROUEN.

    Iata ce spune Presedintele Romaniei despre aceasta crima; Cînd eram comandant pe «Argeş», la trei luni de cînd îmi obţinusem brevetul de comandant. Am luat foc în portul Rouen nu numai eu, 38 de nave au fost în incendiul din Rouen, în Franţa. Nava suspectată că a generat poluarea, care a făcut ca tot bazinul portului Rouen şi Sena să fie tot o flacără pe o întindere de 3 kilometri, a fost nava mea, Am stat acolo 28 de zile în anchetă. Am plecat, dar au rămas un litigiu, o acuzaţie la adresa navei, de circa 12 milioane de dolari, o cerere de daune“.Acum, pot să o spun public, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstraţia, demonstrarea vinei noastre“.
    CRIMA IN ATENTIA AMBASADEI FRANCEZE SI A PROCURORULUI GENERAL AL ROMANIEI. In 1988 Basescu era in conflict cu liderii sindicali din navigatie. într-un memoriu adresat procurorului general Mircea Criste şi Ambasadei Franţei la Bucureşti, au cerut pedepsirea lui Basescu. Ei au adresat o plangere penala atat autoritatilor romane cat si franceze.În 28 septembrie 1998, procurorul Ioan Adam, de la Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General, răspundea memoriului trimis de sindicaliştii constănţeni cu privire la întîmplările din iarna anului 1981, de la bordul petrolierului „Argeş“, constatîndu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală din România şi, în consecinţă, nu există. Cum nu mai exista pe atunci nici nava, înstrăinată într-unul dintre contractele păguboase ale PETROMIN-ului. Din motive politice dosarul de la Ambasada Franceza a fost inchis.
    Memoriu adresat Ambasadei Franceze de la Bucuresti
    Acum trei luni am cerut Ambasadorului Henry Paul redeschiderea dosarului de la Rouen. Am remis documentele audio remise Interpolului. http://blog.imperiaonline.me/2009/12/12/traian-basescu-recunoaste-o-falsificare-de-probe/.
    Datorita eforturilor mele DOSARUL DE LA ROUEN A FOST REDESCHIS iar Basescu a-si va petrece batranetile intr-o puscarie franceza sau romaneasca.

    Robert Horvath DEVA Cineast USA http:/devanewyork.blogspot.com/

    http://www.devagallery.com/

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant articol. Ar fi multe de povestit, dar ma limitez, in primul rand, la a va multumi pentru sugestia de lectura cu Michael Albert.

    In al doilea rand, personal cred ca societatea viitorului va trebui, pentru a supravietui, sa depaseasca dihotomiile stanga-dreapta, ambele nefiind altceva decat creatii ale societatii industriale, post-iluministe. Ne indreptam spre o societate a informatiei, una in care atat institutiile statului capitalist, cat si cele ale statului socialist sunt puse in criza de existenta Internetului (acesta fiind doar un motiv dintre foarte multe). Welfare state-ul si Market state-ul se afla la marginea prapastiei, iar ceea ce unii economisti prognozeaza pentru viitor este Civic state-ul. Sunteti la curent cu miscarea Red Tory din U.K.?

    Cu respect.

    RăspundețiȘtergere
  7. Astăzi chiar realitatea a devenit o utopie şi descrierea pe care o oferă guvernul este noua realitate surogat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Dancu, din pacate notiunea de "intelectual de stanga" este un nonsens. Aruncati va rog un ochi peste acest link si poate veti realiza ca singura solutie pentru dilema morala in care se afla umanitatea este acceptarea unor adevaruri crunte, devastatoare, ignorate pana acum in orice discutie "serioasa" (ca tot ii place lui Iliescu termenul) tocmai din cauza CORUPTIEI atat de adanc infipte in "sistem", ce ii asigura acestuia EVOLUTIA sau mai exact ADAPTABILITATEA atat de necesare unor SCHIMBARI.

    Stiu, e dificil. Probabil peste 100 de ani cand indivizi ca Friederich von Mises, Ludwig von Hayek, Hazlit Friedman sau Milton Rothbard vor fi la fel de cunoscuti (si acceptati) ca Pitagora, Aristotel (A=A) sau Ayn Rand (pentru ca analogia se respecta in aceeasi masura), probabil, la acea vreme, astfel de dileme referitoare la ideologie vor parea la fel de amuzante ca dilemele unor medici prin 1500 cand incercau sa vindece infectiile respiratorii folosind ventuzele. Sau arsenicul.

    Incercati sa veniti si dumneavoastra in acest secol. Ar fi pacat ca atat de multi ani sa fie irositi.

    Multumesc!

    :)

    RăspundețiȘtergere