28 decembrie, 2009

O felicitare de la Maria, din Amsterdam

Draga Vasile,

M-am gindit la tine azi dupa ce am primit un mesaj extraordinar de la B G.
Iti forwadez textul si tie: "In Ajunul Craciunului, pe History Channel, intr-un foarte bun documentar despre Atena, l-am auzit pe poetul Tony Harrison spunind, la Delphi, un lucru extraordinar: e mai bine sa construiesti din pietre inegale, nu din caramizi regulate, deoarece, la un cutremur (iar noi construim tocmai pe cutremure!), pietrele inegale "joaca" intre ele si se asaza mai bine, pe cind caramizile se vor rupe tocmai pentru ca sint regulate, deja perfect imbinate, nemaipermitind niciun "joc": inchise la devenire, la hazard. Genial!"

Acest statement vine ca o continuare a unui studiu despre vizualizarea formei distrugerii pe care l-am inceput de curand pornind de la o asertiune filosofica a lui Sloterdijk: "Tot ce se distruge ia de cele mai multe ori forma unei piramide sau a unui con, sau chiar a unui munte". Nu trebuie o cercetare prea atenta pt ca sa constati ca tot ce este forma naturala se naste din tensiunea inegalitatilor pe cind tot ce este articulat si imaginat de om este prin excelenta fragil supus din nou tensiunilor de a deveni piramida, con sau munte la primul cutremur...
Sintem deci complet aiurea setati, ne dorim sa fim perfecti fara sa realizam ca perfectiunea inseamna de fapt vulnerabilitate maxima.

Asa ca Vasile iti propune sa ne bucuram ca sintem inegali cu noi insine, cu cei din jur si mai ales inegalabili in Univers! Din aceste inegalitati- rezulta charisma-ca forma sensibila a magnetismului personal.
Cum tu te-ai dovedit public si ca super profesor de charismatologie, nu-mi ramine decat sa te rog sa impartasesti frateste kilogramele de charisma in exces si sa-mi pastrezi si mie un dram :)

Sarbatori egal fericite!
Cu drag

Maria

24 decembrie, 2009

MULTUMESC, PRIETENI!

Va multumesc tuturor celor care m-ati votat in ancheta Antena 1 Cluj Napoca si Foaia transilvana dar mai ales celor care, in toată viata mea, ati ajutat să nu moară dorinta intalnirii cu celălalt şi cautarea luminii care este, uneori, ascunsă destul de bine in fiecare suflet, in orice spirit. Voi ma ajutati sa nu innebunesc de singuratate, să nu ma scufund in egoism, să zbor ca si cum as fi şoim, sa dau sfaturi ca si cum as fi întelept. Slabiciunile voastre ma ajuta să fiu tare, iar slabiciunile mele sunt acoperite de gesturile voastre de sprijin. Datorita voua marsaluiesc spre moarte cu frenezie, trăiesc si ma bucur de viata cu inconstienţă de prunc. Doar cu voi, alături, pot să lupt cu nedreptatea, cu ticăşia şi mizeria, sau să mă ridic de jos cand m-a lovit deznadejdea.

Suntem ingeri cu o singură aripă si nu putem să zburam, nu ne putem ridica din noroi, decât imbrăţişaţi. Va imbratisez cu drag, va multumesc pentru voturi si pentru gândul vostru indreptat spre mine.

Va doresc Sarbatori fericite! Craciun luminos!



Vasile Dancu (zis Carismaticul)









Vasile Dâncu, cel mai carismatic bãrbat clujean


Categorie: Eveniment Autor: Iulian Pop Data: 23.12.2009 Ora: 17:46


Sociologul, primarul și antrenorul, în preferințele cititorilor ftr.ro

În cadrul emisiunii Cucurigu de la Antena 1 Cluj, campania derulatã în ultimele douã luni de postul de televiziune și de cotidianul Foaia transilvanã și-a desemnat câștigãtorul. În urma voturilor primite din partea clujenilor, sociologul Vasile Dâncu a fost desemnat “cel mai carismatic bãrbat al Clujului”. Acesta a obținut în final 440 din cele 1.759 voturi exprimate, 25 de procente.

Vasile Dâncu a declarat, mai în glumă mai în serios, că premiul acesta este cel mai important din cariera sa. „Le mulțumesc tuturor celor care m-au votat. Dintre toate distincțiile primite de-a lungul vieții, este cea mai valoroasã. Mã bucurã cel mai tare. Este un semn cã nu greșesc atunci cînd investesc în oameni. Solidaritatea cu cei slabi poate fi de asemenea o valoare. Le mulțumesc și mã bucur în primul rînd de faptul cã orașul nostru tinde sã devinã unul modern. Unul care sã nu mai fie impãrțit între români și maghiari, ci unul în care trebuie să trãim împreunã”, a spus fostul ministru pentru Antena1 Cluj.
El a explicat ce înseamnã pentru el carisma, calitatea care l-a propulsat pe primul loc în topul format de clujenii care au votat pe ftr.ro și pe antena1cluj.ro. “Carisma este o formã a reciprocitãții: ai ajuta pe oameni sã se descopere este o formã de carismã”, crede fostul președinte al PSD Cluj.

Primarul pe doi, antrenorul pe trei

Pe locul al doilea s-a clasat primarul Sorin Apostu, cu 337 de voturi, adicã 19%. Într-o perioadã povare medaliilor de la gît începe sã-l apese, primarul orașului a primit-o bucuros și pe cea de argint, de la Antena1 Cluj și de Foaia transilvanã. Pe poziția a treia în topul carismaticilor clujeni s-a situat antrenorul celor de la Universitatea Cluj, Cristian Dulca, cu 221 de voturi, ceea ce reprezintã 13%. În top 10 au mai intrat, în ordine: senatorul Marius Nicoarã, omul de afaceri Paszkany Arpad, directorul AJOFM Cluj Daniel Don, Președintele Consiliului județean, Alin Tișe, șeful poliției, Ioan Pãcurar, patronul clubului Diesel, Mircea Buteanu, și senatorul PSD Alexandru Cordoș.

La începutul campaniei, clujenii au selectat 20 de personalitãți ale vieții publice locale, iar pe parcursul campaniei, în funcție de numãrul de voturi, zece dintre aceștia au pãrãsit competiția. Antena 1 Cluj și Foaia transilvanã le mulțumește celor care și-au fãcut timp pentru a-și exprima votul în cadrul campaniei și au stabilit în final deținãtorul acestui titlu onorific de cel mai carismatic bãrbat al Clujului.


TOP 10 Carismatici clujeni

1. Vasile Dâncu – sociolog
2. Sorin Apostu – Primar
3. Cristian Dulca – antrenor “U”
4. Marius Nicoarã – senator PNL
5. Paszkany Arpad – finanțator CFR Cluj
6. Daniel Don – director AJOFM
7. Alin Tișe – președintele CJ
8. Ioan Pãcurar – șeful IPJ Cluj
9. Mircea Buteanu –patron Diesel Café
10. Alexandru Cordoș – senator PSD

“Ai ajuta pe oameni sã se descopere este o formã de carismã”, Vasile Dâncu

13 decembrie, 2009

Despre Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale.

Desigur, alegerile au fost fraudate, dar nu duminica, 6 decembrie.

Este un subiect atât de important încat ar trebui să-l scriem cu majuscule şi să-i inventam o siglă. Să-i zicem MFA (sau MFAP – Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale). Ca JO pentru Jocuri Olimpice, SOV pentru Vântu, sau RSR pentru România eternă. Imaginaţia politicienilor, încordată la maximum, a propus chiar ca să cerem să vină alţii să ne organizeze alegerile, cei din UE sau Consiliul Europei, aşa cum meciurile de fotbal, tot mediocre, sunt arbitrate de fluieraşi străini. Alţii au propus să le repetăm, unii sa-i suspendăm pe cei care au câştigat, nu ar fi fost exclus să propunem criterii de temperament pentru validarea candidaturilor sau modalităţi de acordare a cartonaselor galbene şi roşii.

Este nefiresc să cheltuim atîta energie, doar suntem în ţara lui Caragiale şi totul trebuie luat în râs, ca un semn de normalitate. Noi dacă ne raportăm la ceva cu seriozitate este un semn că s-a stricat ceva acolo in miezul României profunde. Mai ironic, mai serios, cu tristeţe chiar, trebuie să recunoastem că fraudarea alegerilor este un mod de a face politică în Romania. Nu doar in campanie, prin tot ceea ce facem, noi toţi, politicieni, partide, instituţii ale statului şi cetăţeni.
Au fost fraudate alegerile?

Răspunsul îl ştim cu toţii, nu este un secret pentru nimeni. Alegerile sunt fraudate de douăzeci de ani, sistematic, cu nonşalanţă, fără de ruşine, ca un act de normalitate politică. Deşi îi înţeleg tristeţea lui Mircea Geoană, voi spune că din complotul fraudării alegerilor face parte şi invingătorul, dar şi invinsul. Si publicul, dar şi cei absenţi. Victime inocente sunt doar copiii si adolescenţii, ei si viitorul lor. Toti participăm la o mare fraudare in care, in spirit national, ne furăm căciula ca şi tehnică electorală cotidiană.

Când este vorba de metodele de cîştigare a alegerilor atunci nu există politician care să fie capabil a renunţa la o candidatură sau la un mandat atunci cînd simte că nu va putea face ce promite sau nu este in stare să facă nimic din ceea ce a spus în campanie. De două decenii oamenii merg la vot cu speranţă, dar statul pe care îl iau politicienii în stapînire este din ce în ce mai puţin capabil să asiste sau să provoace dezvoltarea si cresterea nivelului de trai.

Ne mai trebuie şi alte argumente ale fraudării alegerilor din ultimii 20 de ani? Nu am un camion de dovezi, doar niste observatii de bun simt (nu din Romania Bunului Simt)

1. Cand 67% dintre români cunosc cazuri în care se oferă ceva material pentru a se vota cu un candidat si 20% spun că au primit ei înşişi sau cineva din familia lor, atunci este clar că sistemul va rămâne viciat şi până nu se va scrie în lege, foarte clar, că mita electorala, inafara unui petec de hartie sau un compact disc ori DVD cu programul candidatului, se pedepseste cu puşcărie vom rămâne la stadiul în care suntem şi nu are rost să ne mai enervăm la televizor;

2. Fraudă este si modul în care se face bugetul în orice an electoral, indiferent de regimul politic, modul cum se planifică cheltuielie si vestita Ordonanţă 7 si toate formele prin care sunt cumpărate comunităţi intregi cu drumuri, podeţe care se duc repede pe Apa Sambetei, asfalt electoral si bani pentru biserici şi pentru predica din duminica votului;

3. A alege, a vota este un surogat pentru a actiona in spatiul politic. Oamenii merg si votează, optimismul social creste cu vreo 15-20 de procente si toată lumea asteaptă să se intâmple ceea ce îşi doresc. Nimeni nu le spune oamneilor că nu ajunge să votezi pentru ca să poţi trăi mai bine. Nici faptul că atunci când vezi că politicienii sau partridele votate ce nu fac ce au promis trebuie contestate prin actiune energică, prin referendumuri, ONG si orice forme de protest care le poate revoca mandatul pe care l-au luat prin fraudă, minţind in cadrul contractului social în care au primit voturi in schimbul unor promisiuni;

4. A propos, vorbeam alegere, atunci când nu avem o alegere veritabilă votul este alterat, nu are cum să-şi producă efectul. In cele mai multe alegeri nu avem programe alternative, o alternativă la prezent sau o alternativă la proiectul adversarului. Se promite aberrant, orice, fără discernământ. Se alege intre oameni, sau parcă şi mai grav, oamenii aleg constient între două rele. 46% dintre romani au spus după această campanile că sunt de acord cu ideea că alegem răul cel mai mic pentru că toţi politicienii sunt corupţi, iar 26% sunt de acord că este o expresie un pic prea dură, dar are un miez de adevăr;

5. Frauda este şi aşa zisa dezbatere stanga - dreapta, cel puţin la noi, mai degrabă motiv de demarcatie a unor sfere de influentă si interese, dar nu şi premise pentru viziuni asupra viitorului. Vreo 25-30 de procente dintre cetăţeni se declara a fi de stânga sau de dreapta si mai putin de 10% dintre ei pot gasi elemente de diferenţiere, adică justifica optiunea. Ceilaţi sunt altceva, sunt majoritatea, sunt poate independenti sau electroni liberi, pe ei cine-i reprezintă? Ei nu au drept de reprezentare mai ales că independentii nu beneficiază de condiţii egale cu reprezentantii partidelor pentru a se inscribe in alegeri. Pentru ca un independent să se inscribe intr-un colegiu are nevoie de 100000 de semnaturi iar unul de pe lista doar de cateva mii.

6. Votul se fraudează si atunci când indecişii hotărăsc, cum a fost şi cazul acestor alegeri. Ei indecisi, adică cei care nu au o viziune, nu au informaţii, nu-I cunosc pe politicieni sau acţiunile lor, ei sunt cei care se hotărăsc in campanii, in ultima saptămână sau chiar în ziua votului. Multi decid in cabină sub impresia unei imagini sau a unui impuls de moment. Si-asa doar 22% dintre români au spus că au aflat ceva relevant despre candidaţii la Presedinţia României în această campanile, restul stiau totul sau, mai précis, nu au fost interesaţi de nimic. Nu Diaspora a hotărât cine va fi Presedintele, indecişii au hotărât.

7. Votul fraudat provine şi din faptul că se confruntă viziuni diferite despre functia de Presedinte. Nu este adevarat că oamenii il aleg pe cel pe care-l consider a fi cel mai potrivit pentru un standard pe care l-am stabilit noi toti, in unanimitate, sau macar in majoritate. Daca ar exista un portret robot, atunci am “masura” candidaţii cu aceste măsuri omologate. Nici pe departe, este vorba de viziuni diferite, oamenii nu votează pentru aceeasi Românie. O demonstrează distributia geografică: in interiorul arcului carpatic si in diaspora europeană o culoare, inafara arcului carpatic o altă culoare politică. Este o fractură adîncă ce tine de sărăcie, de libertate de gandire şi viziune fată de stat.

8. In Romania, inteleapta lege zisă uninominală face ca in colegii oamenii pot vota un om care sa-i reprezinte, dar calculatorul il alege pe cel de pe locul trei sau cel de pe locul doi, după o procedura care cică asigură mai bine diversitatea politică. Invingătorul poate rămâne doar cu afisele de campanile amintirii si poate cu frustrarea că a fost admis fără loc în sistemul politic;

9. Votul este fraudat şi atunci când cei alesi işi schimbă partidul după ce au fost alesi sau cand se schimbă orientarea politică. Tot fraudă a vointei poporului este şi atunci când partidele impun pe liste in colegii din provincie paraşutati de la Bucuresti, fara legatură cu comunitatile respective sau cu ethosul acelor locuri. Mulţi din acei oameni vin rar in colegiu si se simt datori doar fata de oligarhia partidului care i-a propulsat pe un loc eligibil.

10. Votul este cheia de boltă a democraţiei, oamenii cred că votează în cadrul si pentru consolidarea unui sistem egalitar. Nimic mai fals, este un sistem egalitar care perpetuează inegalităţile. Alegerile sunt periodice, dar nu schimă sistemul politic, ci doar ocupantii birourilor; libertatea cuvântului este inutilă datorită lipsei de acces la tribune care să facă vocea auzită, iar libertatea presei este temperată de monopoluri si concurenţa marilor grupuri finaciare.

11. Oamenii merg să voteze pentru a crea o majoritate. La noi, criza din această toamnă a avut in centru obsesiva cautare a majorităţii. Unii au stricat-o, alţii au facut alta si tot asa … Votul crează, de fapt, o minoritate care devine stăpâna statului, ocupă posturile si guvernează clientelar. Când se stabilizează un guvern, se uită repede de descentralizare, subsidiaritate activă si participare la decizii. Dacă am spune oamenilor cinstit: veniţi la vot ca să vă alegeţi o minoritate care vă va conduce următorii ani ar fi mai cinstit, măcar avertizaţi fiind nu am mai putea spune că este vorba de o fraudă. După orice vot, majoritatea cedează in faţa minorităţii.

12. Votăm pentru schimbare, este o frază tip pe care o spun şi politicienii şi alegătorii. Dar în cea mai mare parte este o minciună. Niciuna din marile schimbări nu s-a făcut prin vot, nici reforma socială, nici cea politică, nici schimbările . Votul nu schimbă direcţia maşinii guvernamentale, nici mersul unei societăţi. Au murit multi oameni in decembrie 1989, a fost mereu nevoie in istorie de revolutii, rascoale, războaie pentru ca să se schimbe ceva


Putem găsi multe alte argument ale alterării, fără să mă refer la mestesugitele metode de a fura la urne pe care le publică ziarele din cand in cand si pe care partidele (toate) le transmit cu grija la organizatii cu motivatia că sunt indicatii pentru a preveni hoţia celuilalt. Aici Victor Ponta, în supărarea lui de a doua zi, a spus un adevar major: concurenta este intre masinării de fraudare, unele câstigă, altele pierd. Restul sunt doar chestiuni de stil. De ce să mai activăm Curtea Constituţională, să o mai punem la lucru, acolo sunt niste juristi venerabili care au facut multe servicii politicii din ultimele 4 -5 decenii si au si ei dreptul la odihnă si liniste, alaturi de un salar mare combinat cu o pensie dodoloaţă. Iar dacă o facem sper că bieţii judecatori de la CCR primesc diurnă pentru zilele în care îi batem la cap cu intrebarile si neliniştile noastre.
Desigur, mereu sunt fraudate alegerile. Nu la urne, nu din organizarea procesului de vot apare frauda cea mare, falsificarea democratiei.

Stim asta, nu facem nimic pentru a moderniza statul, institutiile si sistemul politic. Politicienii se plâng doar atunci când pierd, se enervează doar când pierd la mustaţă sau când le trebuie o justificare. Ca si simpli cetăţeni ne place să credem că acei care ne guvernează nu ne merită, ei, guvernanţii cred că ar merita un popor mai bun, noi le zâmbim si participăm la bai de multime, ei se ingrijorează retoric ne întind mâna si după aceea se dezinfectează cu spirt. Uite asa, din fraudă în fraudă, din simulare in simulare, dintr-o minciună în alta, impingem căruţa tricoloră spre râpa istoriei.

08 decembrie, 2009

Patologia politica a excesului.

Cum a putut pierde Mircea Geoană?

Ma întreb cum a reusit Mircea Geoana sa piarda dupa ce coalitia care-l sprijinea a reusit, la cateva zile după turul I, sa ajunga la o diferenta linistitoare.

Toate mergeau linistit spre o victorie facilă. Traian Basescu nu avea prea multe mijloce pentru a ridica tensiunea electorala, mai ales pentruca fusese fixat in stereotipul conflictualist, o eticheta care,bazandu-se pe comportamentul de jucator, il priva pe Presedinte de posibilitatea de a declandsa un scandal. O modalitate ar fi fost dezbaterile directe, dar aici Geoana actionat inteligent: a acceptat doar strictul necesar, adica o singura dezbatere.

Cum din dezbaterea anterioara Mircea Geoana ieșise bine, nu era de asteptat nici o surpriza. Presedintele era prizonier, iar Alianta electorala putea sa-si calculeze șansele aproape aritmetic. Trebuia doar tras de timp si lasate lucrurile să curgă.
Nu erau necesare gesturi bruste, poate ca nici publicarea obsesiva a sondajelor, corecte, cu Basescu la mare distanta sub Geoana nu trebuia facuta. Doar o prezenta eleganta, pacificatoare, exemplificare a linistii si stabilitatii viitoare.

A aparut atunci ceva care a burversat totul, iar Mircea Geoană poate ca nici nu este vinovat pentru asta, nici el si poate nici echipa de strategie de campanie.
A devenit invingator si cei din jurul lui au incepuit sa se miște pentru a aduce o contributie la victoria finala. Daca-l cunosc bine pe Hrebenciuc el nu cred ca a gandit asta. El parca știa sa astepte, să stea camuflat, sa nu se expuna aiurea. Poate ca aici lucrurile i-au scapat de sub control pentru că fiecare a vrut sa arate ca este cel care l-a ajutat decisiv.

Domnul Patriciu l-a ajutat cu filmuletul de la Ploiesti, iar televiziunile partenere l-au dat de atîtea ori pâna ce toata lumea s-a excitat prea tare (unii contra, altii pro) dar daca tragem linie cei mai multi au ajuns la concluzia ca este fals si unii deja s-au hătarât sa merga la vot.

A venit apoi altcineva care l-a dus la Timisoara, in loc sa-l duca la Alba Iulia. Considearata ca indecenta, alianta semnată la Timisoara i-a activat impotriva pe anticomunisti, anticomunuisti care nu fusesera foarte sensibili la mesajul lui Traian Basescu.

In acel moment inca era Presedinte. Dar a venit ultima dezbatere si vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Putea sa recunoasca faptul ca l-a vizitat pe omul de afaceri de 1000 de ori, nu s-ar fi creat o asemenea emotie. Dar fusese cu o zi inainte, s-a dus noaptea si mai ales.... a confirmat mesajul central al Presedintelui: este o copie, este jucarie, nu este autentic.

Unele alegeri le-a facut el, dar cele mai multe le-au facut altii. Probabil au fost facute cu buna intentie, ori dintr-un pragmatism exagerat, dar este cert ca au fost greseli enorme.

De ce nu au putut să astepte sustinatorii lui, de ce nu au avut rabdare?

Cred ca suferim in politica romaneasca de o patologie a excesului, dublata de o adictie de conflict. Strategiile de conflict, nu cele de cooperare, reprezintă regula in politica romaneasca. Parca este o dependenta de violenta, o adictie de adrenalina, dopamina, serotonină. Ca si adictia de jocuri de computer, coportamentul adictiv fata de conflict da o puternica emotie si implicare personală, un surplus de emotie si un fel de surogat de realitate.

Violenta politica si conflictul sunt importante si pentru ca stimulează o anumita solidaritate si pot loc de proiecte politice.

Presedintele a fost de nerecunoscut in campania de pana la primul tur. Toti spunea ca nu il recunosc, ca nu mai are forta, nici energie. In ultima dezbatere parca a inviat. Oamenii l-au recunoscut, era el, fara insa a avea timp sa se enerveze pe strategia lui de conflict. Oare a fost asta o strategie? Nu stiu, poate.

Cred ca marea arta a strategului este sa stii sa-ti infrânezi instinctul de a ataca, de a declansa prematur atacul sau violenta.

Nu-mi place să citez din Sun Tzu, dar batranul chinez are dreptate din nou: Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic.
De ce am uitat noi adevarurile acestea simple?

8 decembrie 2009
PS
MULTUMESC SUTELOR DE PRIETENI CARE M-AU SUNAT SA MA FELICITE PENTRU MUNCA FACUTA DE ECHIPELE IRES SI CSOP LA EXIT POLL. CELOR CARE NE INTREABA PE MAIL CUM AM REUSIT LE SPUNEM CA A FOST MUNCĂ ISTOVITOARE SI RABDARE.

REMEMBER

Vasile Dâncu: Transilvania va decide preşedintele României
16 Iun 2009 Codruta Simina | 3707 vizualizari

Subiecte: Transilvania Nord, UDMR, Bucurestiul, Romaniei, Vasile Dancu foto(1)
Fostul strateg al Grupului de la Cluj, Vasile Dâncu, spune că bătălia pentru preşedinţia României se va da în Transilvania şi îl dă câştigător pe acel candidat care va reuşi să “strice echilibrele” în zonă. Spectaculoase sunt previziunile lui Dâncu pentru următorii 10 ani: vom avea parte de bătălii surpriză, o “revoluţie pe Internet”, dar şi de un scenariu în care un candidat regional ar putea face şi desface jocurile politice pentru România.
16 Iun 2009 Vasile Dancu


Cât contează Transilvania în alegerile prezidenţiale de anul acesta?

Bătălia se va da în Transilvania, aici cred că va fi un punct-cheie, cei care vor reuşi să strice actualele echilibre de aici vor câştiga. Cine va obţine în toamnă cel mai bun trend pe Transilvania, acela va câştiga.

Când spuneţi că Transilvania va decide preşedintele, la ce vă gândiţi? Care sunt criteriile pe care le aveţi în minte?

Primul criteriu este că Transilvania are un electorat pe care aş vrea să-l numesc autonom. Sociologic vorbind este autonom. În sensul că nu poate fi dus la vot cu zahăr şi ulei, cu autobuzele, din secţie în secţie.
Publicitate


În mai mare măsură, oamenii au nişte criterii mai clare atunci când evaluează un candidat şi un partid, au şi o gândire oarecum mai globală. Nu se raportează numai la omul lor, de acolo, ci şi la partidul pe care îl reprezintă. În alte locuri, omul este foarte important şi este votat fără să se ţină cont de altceva, aici avem o anumită raţionalitate de vot şi o autonomie a deciziei, care depinde de performanţa candidaţilor. Oamenii se uită în programele politice ale candidaţilor mai mult decât în alte părţi probabil. Mi se pare că şi memoria este mai lungă, memoria socială, parcă avem mai multe noţiuni despre ce s-a întâmplat în trecut decât în alte părţi. Astea sunt indicatori ale unui electorat care, cred eu, e din ce în ce mai matur.

Pe de altă parte, dacă ne uităm în ultimii ani la orizontul de aşteptare al transilvănenilor care merg la vot, o să vedem că are o diferenţă faţă de publicul din Moldova şi din Sud. Este o chestiune esenţială. În Moldova şi în Sud avem cereri de resurse, am putea să le numim aşa generic, directe, bani de la Guvern, să li se facă drumuri şi alte lucruri. Pentru Transilvania, revendicarea este de libertate. Şi înţeleg prin asta următoarele lucruri: vor mai multă autonomie locală, vor să fie conduşi de oamenii lor, vor mai puţină influenţă din afară, mai puţine restricţii, vor să-şi poată valorifica iniţiativele, sunt revendicate proiecte, autostrada Transilvania, este un proiect mare, este şi un proiect politic, a fost îndelung vehiculat ca proiect de toate partidele şi din punctul ăsta de vedere devine un proiect revendicativ: “Asta mi se cuvine”. Dar în rest, ceea ce ar trebui să stimuleze politicienii de la Bucureşti care vor să ia votul aici este ceea ce am putea numi un anumit spirit comunitar. Şi există în Transilvania un anumit spirit comunitar care ar folosi în campanie.

Rezultatele alegerilor de duminică schimbă cu ceva dinamica obişnuită a electoratului transilvănean de până acum? Este vreun candidat favorizat de rezultate?

Nu cred. Practic, votul a rămas la fel. Singura creştere, România Mare, nu a avut epicentrul în Transilvania. Aici este acelaşi echilibru. Aceeaşi disproporţie între PDL şi PSD. Nu este nimic deosebit aici, nu avem un trend de creştere al nimănui. Singurul lucru relevant de aceste alegeri a fost capacitatea şi forţa de a mobiliza votanţi. Şi, se pare, PSD şi PDL sunt la egalitate. Diferenţa, în toamnă, o va face omul, candidatul.


Cum ar trebui să se muleze campania de anul acesta pe criteriile pe care le-aţi enunţat? Ar trebui să existe campanii specifice pe zonele istorice?

Obama şi-a segmentat electoratul pe 22 de segmente, combinând criteriul geografic cu politică, rasă, religie, tipul de şcoală. Segmentarea noastră regională este foarte importantă. Există un profil al zonelor, şi asta este foarte important. Ar trebui respectat. Niciodată nu am avut campanii diferenţiate. Am avut campanii naţionale cu un profil centralizat, şi ca expresie, şi ca organizare. Şi acum vor fi, probabil, tot centralizate. Dar s-ar putea să nu fie la fel. Am văzut, candidaţii acuma, Băsescu a abordat zonele oarecum diferenţiat, a făcut vizite în anumite zone, a abordat zona maghiară într-un mod specific, depinde ce rezultate va avea. Am văzut că Mircea Geoană a recunoscut, la Braşov, că întotdeauna Bucureştiul a greşit faţă de Transilvania, că n-a sprijinit destul o strategie specifică pentru Transilvania, şi acuma că vrea să încheie campania, în 4 iunie, la Cluj.

Transilvania este diferită din perspectiva unor arii culturale, este inegală. Avem zone în Transilvania de Nord, de exemplu, cum este Bistriţa, Sălaj, Maramureş, care este o zonă care intră într-o arie culturală apropiată de zona Bucovinei, o zonă în care PSD, de exemplu, are o anumită preponderenţă, sunt zone în care şi UDMR are un anumit tip de profil, civic mai degrabă. Ar mai fi că discursul naţionalist în Transilvania va fi preponderent şi în campania asta, mai ales în judeţele cu majoritate maghiară, unde se va naşte o tematică de reacţie, unde şi UDMR face campanii autonomiste, mai degrabă.

În afară de Traian Băsescu, care a fost preşedinte în exerciţiu, nu putem să spunem despre mesajele specifice, pentru că din politica unui preşedinte, poţi să ai o idee. Ceilalţi candidaţi nu au avut încă lansare de program, în afară de discursuri politice nu avem diferenţă, ele apar când vezi programul politic. Asta a fost marea problemă a politicii noastre, din păcate, întotdeauna, candidaţii, când vin la Cluj, simt nevoia să spună ceva naţionalist. Este o chestie de etnos, nu de etos. Etosul transilvan trebuie pus în program, deci trebuie să vină cu programe de descentralizare, să arate că cred în ea şi că pun asta în programe.


S-a vehicult, în ultima vreme, şi scenariul unui candidat al regiunii, al Transilvaniei, care să “strice jocurile” candidaţilor naţionali. Este posibil un astfel de candidat?

Eu am experienţa conflictelor cu Bucureştiul, al unui oarecare transilvanism pe care l-am promovat, sau regionalism, câteodată destul de prost înţeles, mai ales de cei de la Bucureşti, nu cred că acum. Este prea devreme pentru candidaţi care să susţină profilele regionale. Dar cu siguranţă că la următoarele alegeri acest lucru va fi. Pe măsură ce dispare fobia asta a regionalizării, şi asta dispare foarte încet, odată cu integrarea în UE, cu faptul că logica expansiunii europene este din regiune în regiune, de aia sunt programe microregionale. Dacă noi nu vom mai pune în opoziţie statul naţional cu regiunea. Pentru că nu este nici o opoziţie între statul naţional şi regiune, absolut nici o opoziţie, doar că unii de la Bucureşti, de exemplu, au beneficii directe din acest lucru. Le convine să tot agite spaima asta a regionalizării. Şi asta va dispărea.

Un discurs al unui candidat ardelean cu specific de discurs transilvănean nu ar afecta cu nimic statul român, pentru că în spate există un patriotism sănătos. Iar patriotismul ăsta sănătos ardelean este născut de societatea civilă din 1780 şi ceva până acum. Deci noi am câştigat cu greu drepturile noastre în Transilvania. De jos în sus, nu de sus în jos. Ar fi o dovadă de înţelepciune dacă de la Bucureşti s-ar promova diferit un pic politica.

Vă antrenaţi pentru o astfel de candidatură?

Nu mă gândesc la o astfel de candidatură, nu am vise politice de genul ăsta în acest moment, dar probabil că cineva va trebui s-o facă la un moment dat. Asta este o chestiune politică ce ţine de substanţa mentalului colectiv, până la urmă, sigur că ardelenii sunt reprezentaţi, tot mai des în ultima vreme, pentru că am fost prost reprezentaţi în primii 10 ani, avem acum primul ministru, asta deschide apetitul pentru a fi reprezentaţi. Se va ajunge, probabil, să ceară să fie reprezentaţi de un program care să-i reprezinte pe ei. O etică, un anumit tip de legătură dintre comunitatea locală şi centru, anumite tipuri de legi, chestiuni legate de investiţii şi, este ceea ce se numeşte în spirala revendicativă: pe măsură ce vor vedea politicieni care ajung la nivelul de vârf se va deschide acest apetit de a fi reprezentaţi. Oamenii vin la mine, la Ioan Rus, acuma, şi ne întreabă cum ar trebui să facem astfel încât să ne fie reprezentate interesele direct, deci există acest apetit.

E şi un complex istoric, dar în principal este o fobie care va dispărea. Însă e prematur acum pentru un asemenea tip de candidatură. Din păcate, modul acesta în care puterea de la Bucureşti nu se preocupă să avanseze astfel de regionalizări şi apoi punţi între regiuni ca Autostrada, cum să spun, pe noi ne preocupă să ajungem la Bucureşti cât mai repede, dar am ajuns să ajungem la Viena mai repede. Eu mi-am dat seama că, în ultimii ani, la nivel de mental colectiv, în Transilvania a dispărut genul acela de abordare etnică ce a coincis cu dispariţia partidului extremist din Parlament. Pe de altă parte, există un naţionalism transilvănean care se traduce prin respectul naţiunii, respectul românităţii, care ar trebui să se facă şi la Bucureşti, pentru că ardeleanul este de părere că identitatea naţională nu ne-o respectăm în primul rând noi, la Bucureşti. Şi la Budapesta trebuie să fie respect, şi în Harcov.

PDL a câştigat în Transilvania cu anticomunism şi antisistem, pe care le-a făcut-o Traian Băsescu, pe de altă parte cert a fost şi faptul că au distrus nişte tabuuri, au vorbit despre nişte lucruri de care ceilalţi se fereau să vorbească. Includ aici descentralizarea. Acum, de exemplu, Boc are şansa de a arăta că aceste discursuri pot fi aplicate. Sau dacă crede cu adevărat în ele. Deocamdată, autostrada Transilvania nu prea a mers.

Eu cred că, dincolo de faptul că nu va reuşi să facă un foarte mare scor electoral, discursul lui Radu Duda, tradiţional, clasic, pe anumite componente, o să aibă succes în Transilvania, şi o să aibă voturi consistente. S-ar putea să fie un contrast faţă de celelalte discursuri, care vor fi mai politice, militante, şi s-ar putea să vedem o anumită preferinţă pentru Radu Duda, cu toate că nu vine dintre noi, cu toate că e o monarhie care nu e foarte valorizată în Transilvania, dar aplecarea faţă de tradiţia de aici şi faptul că pare că nu are şanse, acestea toate îl vor ajuta. Dar este o perioadă de tatonare, şi, cum spuneam, în afară de Băsescu, nimeni nu este profilat politic.

Cât de importantă este nominalizarea unui candidat propriu de către UDMR la alegerile de anul acesta?

Atunci când există candidat maghiar, existenţa lui dă şi o anumită specificitate campaniei, în Transilvania. Campania devine revendicativă din partea maghiarilor, iar din partea majorităţii se creează, se revine la unele teme ale naţionalismului tradiţional, deci unele teme anti-UDMR sau teme, în general, mai tradiţionaliste, şi tonul campaniei este mai naţionalist. Candidaţii, de regulă, simt nevoia ca, atunci când vin în Transilvania, să îşi caleze discursul pe teme naţionale, identităţii, suveranităţii, chiar a pericolului maghiar.
Variabila asta a candidatului UDMR este o variabilă tehnică, să-i spunem aşa. În momentul în care UDMR îşi numeşte un candidat, acest lucru ia o parte din electorat şi, cumva, izolează electoratul românesc de cel maghiar şi, într-un fel, influenţează şi ierarhia românilor.
Fără candidat, electoratul maghiar s-ar distribui într-un anume fel. Sigur că el se va distribui şi în turul doi, atunci el se va distribui după o anumită logică, ce nu este neapărat logica UDMR.
S-a văzut de mai multe ori că nu a fost chiar logica UDMR, că UDMR reuşeşte să mobilizeze cam 50% din electoratul maghiar în direcţia unui contract politic, a unei înţelegeri pe care UDMR poate s-o facă cu alte partide.
Eu cred ca UDMR va avea cu siguranţă candidat, nu ştiu dacă l-a anunţat, am auzit de Kelemen Hunor, poate e numai un proiect.

Spuneaţi cât de importante sunt proiectele pentru ardeleni, dar şi cum creşte “apetitul” acestora când sunt reprezentanţi. Din punctul acesta de vedere, cât de important va fi pentru PDL succesul premierului Boc?

Ceea ce va obţine PDL în viitor va fi, de acum, şi legat în mare măsură de ceea ce face Emil Boc. Dacă până acum conta doar Traian Băsescu, de-acum încolo va începe să fie tot mai dependent de Emil Boc, mai ales în Transilvania. Deocamdată Emil Boc beneficiază de o perioadă de graţie pentru Transilvania, în celelalte regiuni, nu, oamenii înţeleg că trece printr-o perioadă grea, că este numai de 6 luni premier, şi o să vedem cât rezistă această perioadă de graţie şi cum se va putea ţine el de un anumit program. Nu ajunge să aduci bani numai la Cluj pentru ca să ai un scor foarte bun în Transilvania. Nu ajunge numai să aduci bani din proiecte, sunt şi alte lucruri, anumite valori de care spuneam. Şi una este descentralizarea şi altele sunt promisiunile.

Cât la sută din apariţia unui candidat este stafful şi cât candidatul însuşi? Cât contează partidul într-o campanie pentru Preşedinţie?

Dacă ar fi să alegem între staff şi candidat, stafful este 80% şi este doar un detaliu. Oricât de bine pregătit, dacă nu are un candidat performant nu are şansa de a câştiga. Maxim, poate scoate un scor decent, dar nu unul câştigător.
Între candidat şi staff există partidul, care este un element determinant în România pentru a câştiga alegerrile. Pentru a câştiga alegerile în România, încă ai nevoie de un partid puternic. Eu cred că peste 5-10 ani vom avea candidaturi atipice, independenţi, cum ar fi chiar un candidat regional, care ar putea să nu mai fie atât de dependent de un partid politic. Dar asta poate este doar o speranţă, o dorinţă, să putem să rupem gândirea viitorului comunităţii 100% de ce este acuma. Partidul acesta vine şi-ţi dă ceva, vine şi face ceva pentru tine.

Deci încă nu suntem pregătiţi, nu avem o “infrastructură” pentru un Obama...

Încă nu suntem pregătiţi de un Obama. E şi problema modalităţii de expresie: acum, cea pe care-o permit partidele este mult mai mare: Parlament, televiziune, media în general. Cetăţenii neorganizaţi nu au unde să se manifeste. Se manifestă tot mai mult în spaţiul virtual, Obama a adunat 500 mil. de dolari pe Internet, din donaţiile de sub 100 de dolari, or, la noi, încă, incidenţă Internetului este mai mică. Doar 12% din vârsta activă de vot foloseşte, din vreo 4 mil. de utilizatori săptămânali, Internetul. Dar aici va fi revoluţia, după părerea mea. Se va naşte o altă posibilitate de agregare a interesului colectiv, odată cu naşterea altei generaţii, şi eu cred că noi vom prinde acest lucru. Se va potrivi foarte bine ardelenilor această modalitate de a face politică şi mişcare civică.

Trebuie să ne aşteptăm la candidaţi-surpriză anul acesta?

Nu cred că vom avea candidaţi-surpriză, pentru că viaţa politică din România este structurată numai în jurul partidelor. Societatea civilă a dispărut, a fost absorbită de administraţie sau de partide. Aşa s-a întâmplat, nu este un lucru rău neapărat, pentru că au mers oameni competenţi, sau oameni cu o anumită expertiză în funcţii publice, dar problema este că nu au lăsat nimic în loc. Adică vorbim despre Monica Macovei sau dsepre alţii care au ajuns în funcţii publice, este bine că au ajuns, dar a dispărut o parte din esenţa acestei societăţi, tocmai de aceea nu cred că vom avea un candidat surpriză.

Va fi, totuşi, o campanie vie, va contrasta cu europarlamentarele?

În mod normal, va fi cea mai interesantă campanie cea din toamnă, pentru că este o situaţie deosebit de interesantă, pentru că tonul principal îl dau competitorii, reprezentanţii celor mai mari partide: ei sunt şi la Putere şi în Opoziţie, şi va fi o dinamică interesantă, mai ales în cazul lui Mircea Geoană. El se va afla între necesităţile partidului şi necesităţile care ţin de candidatura proprie. Geoană se află în situaţia cea mai dificilă, deci nu aş vrea să fiu în situaţia lui în această campanie, pentru că are o situaţie în care trebuie să facă două lucruri deodată, să fie şi pentru şi să fie şi împotrivă. Şi asta nu este un lucru foarte simplu. Apoi, va fi un candidat care este Crin Antonescu, care deşi nu vine dintr-un partid foarte puternic, PNL va avea scoruri tot mai mici de-acum încolo, pe măsură ce trece urma banilor daţi în ultima campanie electorală, va fi mai mic procentul, este un candidat interesant, cu un anumit profil romantic antisistem, un fel de romantism antisistem, fără să intre în competiţia dură cu armele celorlalţi, şi s-ar putea să profite oarecum de încleştarea dintre primii doi candidaţi şi primele două partide. Să devină, alături de Radu Duda, nu numai nişte arbitri, dar şi să devină în mintea unora un fel de criterii, prin contrast. Să devină un fel de modele.

Nu se va mai respecta distincţia stânga-dreapta, măcar era formală până acum, şi vor dispărea unele repere ale campaniilor trecute: interior-exterior, Europa, pro şi contra, NATO, deci, s-ar putea să fie o campanie despre viitorul României. N-am avut nici o campanie până acum despre viitorul României, din nefericire. Marea găselniţă a candidaţilor ar fi ca acum, după ce s-au realizat cele două proiecte majore, NATO şi aderarea, în sfârşit să vorbim despre România, după 20 de ani. Şi dacă ar face aşa un program de strategie din dezvoltarea României, nu pe poveşti, ci cât de cât articulată, un fel de prognoză-program, de alegeri între mai multe scenarii, dacă s-ar întâmpla asta, umpic mă îndoiesc că se va întâmpla, ar fi o campanie interesantă. Ar trebui să fie o bătălie consistentă de idei.

Va fi interesant. Şi s-ar putea să fie chiar şi o luptă foarte dură în toamnă.

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...