VASILE DANCU & friends: Emisiune 29 octombrie "Eu cu cine votez?" Realitatea.net

30 octombrie, 2009

REALITATEA.NET - Vasile Dâncu a vorbit despre alegerile prezidenţiale la videochatul ''Eu cu cine votez?"

5 comentarii:

Anonim spunea...: http://catalinstochita.blogspot.com/2009/11/mircea-geoana-se-retrage-din-cursa.html; 01 noiembrie 2009 16:50
tagskie spunea...: hi.. just dropping by here... have a nice day! http://kantahanan.blogspot.com/; 01 noiembrie 2009 21:00
stefan spunea...: putine voci mai pertinente decat a dvs pe scena publica...
tot respectul pe comunicare politica..sunteti un excelent strateg; 03 noiembrie 2009 07:01
calu balan spunea...: Parca niciodata in ultimele doua decenii nu s-a cascat o mai mare prapastie intre o clasa politica inclestata intr-o crincena batalie electorala si o natiune care geme sub povara unei crize de o gravitate fara precedent.

Putem spune ca totul a inceput cam pe la jumatatea anului trecut, cind ar fi trebuit sa devina limpede pina si pentru cei mai optimisti observatori ca anul economic 2009 va fi unul dificil. Nimic din discursul public al politcienilor - de la dreapta la stinga si invers - nu reflecta insa aceasta ingrijoratoare realitate.

http://gandeste.org/sondaje/who-is-the-next-joker/6990

PS: Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile(…) - Stalin; 05 noiembrie 2009 23:56
andra spunea...: Buna seara, domnule profesor Dancu! Am inteles ca maine la Cluj aveti oaspeti; cum ii primiti pe cei doi candidati, Mircea Geoana si Traian Basescu in eventualitatea unei confruntari peste Carpati? Vlad Filat va fi de fata?; 13 noiembrie 2009 11:22

Final POLITICA INUTILA

FINAL PREVIZIBIL
(ÎNTR-O ZI TOŢI SE VOR PRINDE)

Într-o zi, tot o să se prindă că nu eşti unul
de-al lor. O să afle că nu poţi urî cu destulă putere
şi nici nu ai reuşit să ucizi prizonierii care
ţi-au fost lăsaţi pe mână după una din bătăliile
câştigate. După atâta timp vor afla că nu eşti
ucigaşul cu sânge rece despre care au crezut că
poate fi tocmit fără bani, doar pentru ca i-ar plăcea
să ucidă. O să caute în biografia adolescenţei
tale şi dacă vor găsi carneţelele cu versuri din
ciclul Aşteptând în tranşeele singurătăţii, vor concluziona
că ai fost infiltrat şi vor da foc saltelei
cu iarbă de mare pe care ai dormit până să dispari
într-o noapte fără de lună.
Sigur se vor cruci dacă o să-ţi deschidă raniţa
şi vor găsi acolo Ultimele sonete închipuite ale
lui Shakespeare, în loc de Principele lui Machiavelli
sau „Noduri şi semne” în locul Artei războiului
a bătrânului Sun Tze. Vor pricepe că nu e
în regulă ceva când vor vedea că ai scris o scrisoare,
neexpediată, celor care fac cu mâna călătorilor
care trec cu acceleratul prin sate şi că ai
un caiet cu adresele tuturor copiilor din orfelinate,
care au scris lui Moş Crăciun în Laponia şi el,
evident, nu le-a răspuns, fiind doar un promotion
pentru Coca Cola. N-o să treacă mult timp până
ce vor fi informaţi că noaptea tragi storurile şi te
uiţi la emisiunile cu Octavian Paler şi, în loc să-l
înfierezi a doua zi în conferinţe de presă, tu reciteşti
la ceai pasaje din Caminante sau din stoicul
Marcus Aurelius. Oricum cineva a scris în dosarul
tău că atunci când Premierul te-a trimis în
Mexic, ai rătăcit pe străzile oraşelor vechi, în căutarea
morţii ca spectacol, după cum ai citit în
Paler sau Carlos Fuentes.
Într-o zi vor afla că nu-l urăşti pe bătrânul
războinic cu armura roşie, doar că nu mai suporţi
visele destrăbălate ale curtenilor care vând
la talcioc bucăţi din coroană, sceptru şi din tronul
lui. O să-ţi pierzi şi admiraţia plăpândă a
celor slabi dacă o să afle că nici măcar nu doreşti
tronul putrezit de pişat şi de sângele celor care
au fost decapitaţi şi că vrei doar să vinzi ţiganilor
zlătari coroana şi sceptrul pentru a cumpăra
bilete de avion textilistelor care vor să vadă cascada
Niagara la vară.
Până la urmă, tot vor afla că, noaptea, îţi
îmbraci blugii şi cămăşile înflorate şi te amesteci
cu sudorii şi vânzătoarele de la supermarket urcaţi
pe funiile iluziei până la cer, iar dimineaţavă daţi jos mahmuri cu frica de a nu întârzia
vreodată prea mult, pentru a fi declaraţi dezertori.
Într-o zi tot o să afle că tu nu o violezi pe
adolescenta minoră pe care ţi-o aduc băieţii la
hotel, ci stai cu ea de vorbă până dimineaţa, o
înveţi să scrie cuvântul acasă ori faci cu ea psihoterapie
pentru a putea să-şi amintească soarele
sau o imagine cu lumina din copilăria ei tristă.
Nu se poate să nu se afle că tu chiar crezi în
poveştile despre fericire pe care le spui oamenilor,
bizonilor cum spun ei, şi că te-ai îmbătat
odată în bufetul comunal din Runcu Salvei şi ai
spus că niciodată nu va muri visul oamenilor de
a recâştiga libertatea pe care o pierd frecvent, de
câte ori votează.
O să afle că ai declarat într-o zi că, deşi suntem
în economia de piaţă, este normal ca Dumnezeu
să fie accesibil tuturor, în mod egal, fără
taxe sau accize. Ai spus că nu eşti de acord că
Dumnezeu trebuie să presteze servicii, iar întreprinderea
dumnezeirii să fie privatizată. Cum să
nu vrei un Dumnezeu doar al tău, imbecilule? îţi
vor spune scrâşnind din dinţi, tu nu citeşti programul
de guvernare în care scrie clar că noi
construim, acum, capitalismul.
Când o să afle că ai jurat, să-i împuşti pe toţi,
dacă prietenul tău se va prăpădi, îndurerat că
Enkidu era rănit şi nu ştiai cum să-l deosebeşti pe
cel care trăsese pe la spate din crâşma aceea de
ticăloşi, o să te urască cu toţii, la ordinul dat de
vreun şef mai mare. Nu au cum să te ierte pentru
că ai introdus fraudulos în unitate prietenia, ei
n-o să înţeleagă că ţi-ai dorit din copilărie să ai un
frate mai mare şi ai fost fericit că l-ai descoperit
după 30 de ani. O să te acuze de trădare pentru
că nu ai respectat ordinul şi ai înlocuit sentimentul
de jucărie al prieteniei, primit la încorporare,
cu unul adevărat, prejudiciind prin aceasta rezerva
de sentimente dedicate exclusiv Marelui
Şef. O să te urască într-o zi pentru că nu ai văzut
hainele cele noi ale împăratului şi le-ai stricat şi
lor splendida, neasemuit de dulcea unanimitate
care-i făcea să se creadă invincibili. Vor crede că
sigur cineva te-a pus să le strici liniştea, să unelteşti
împotriva poporului şi patriei scumpe.
O să afle toţi că ai spus în public că mica ta
ţară s-a sinucis, dar poporul trăieşte, umple încă
străzile, dintr-o inerţie care este mai puternică
chiar decât moartea. Se vor revolta şi vor porni
cu o poteră formată din voluntari să te ucidă
când vor găsi scris în jurnalul tău că ai visat că
Dumnezeul naiv al politicii a început se intereseze
de electoratul din satele ce se topesc şi intră
în fiecare zi în pământ ori din oraşele tot mai
mohorâte, unde doar manelele triste, urlate din
iarmaroace mai trimit mesaje spreCând o să se prindă că eşti capabil să îţi iroseşti
energia în exerciţii de admiraţie, o să înceapă
să te bănuiască de trădări şi mai mari. Nu
o să te ierte dacă vor afla că eşti convins că indiferenţa
ucide şi că patriotismul nu sălăşluieşte în
vorbe. Vor face spume atunci când vor afla că ai
scris pe un perete de pe strada principală: recunosc,
noi l-am ucis pe Domnul Lăzărescu. O să
fii considerat trădător dacă vei declara că în politică
există colecţionari de oameni, nu doar pasionaţi
de tablouri sau numismatică. Sigur se
vor prinde că nu eşti unul de-al lor când vor vedea
că, deşi ai acceptat cele douăsprezece munci
ale lui Hercule, la grajdurile maharadjahului, nu
accepţi să fii marcat cu fierul roşu pe omoplat,
cu toate că ţi s-a făcut marea onoare de a fi marcat
cu iniţialele marelui stăpân. O să se prindă
că ai minţit atunci când ai povestit despre înfrângerile
tale, cu imaginaţia şi supunerea celui
care şi-a pierdut dorinţa de fi liber.
O să afle că nu eşti unul de-al lor când o
deschizi porţile lagărului, invitându-i pe cei dinăuntru
să iasă, dar ei nu vor avea curajul şi
apoi te vor urî tot pe tine pentru că nu au recunoscut
chipul libertăţii, iar cămaşa sclaviei le era
deja intrată în piele. Vei mai suferi apoi ori de
câte ori le vei spune bolnavilor numele bolii şi
nu va veni nimeni să te viziteze la arest când o
să pătimeşti pentru că ai spus că nu crezi că
există cuvinte care duc direct în Paradis.
Vor scobi în biografia ta până o să găsească
mărturii despre ziua în care ai dat foc magaziei
cu recuzită şi au ars perucile, măştile, hainele
aurite şi bidoanele de vopsele şi farduri, iar lumea
a rămas câteva zile fără saltimbanci în circul
democraţiei.
Te vor condamna în contumacie după ce
vor fi aflat că ai spus în faţa tinerilor: învăţaţi să
nu vă placă politica. Să n-o iubiţi pentru perversitatea
puterii sau a dorinţei de a conduce. Aţi
putea avea cele mai mari dezamăgiri pentru că
nimeni nu poate păstra iubirea, tinereţea, frumuseţea
şi puterea toată viaţa. În locul ei, puneţi
iubirea de oameni. Ea sporeşte cu fiecare zi, indiferent
de vârstă şi este ca o lumină care adună
în jurul ei fluturii singurătăţilor noastre. Într-o
zi, se vor prinde că nu eşti tocmai unul de-al lor
şi vor dori să te coboare în prima staţie de cale
ferată, fără merinde şi fără bidonul cu apă. Dar
va fi prea târziu… Lumea va fi citit deja bileţelele
tale aruncate peste tot, şi în tabăra duşmanilor,
şi în tabăra noastră şi deja recită în cor, bătând
tot mai tare în porţile de fier ale închisorii
pe care înainte o credeau viaţă, iar corul lor se
aude deja tot mai ameninţător, ca un tunet:
– La ce foloseşte libertatea de gândire dacă
ne mor copiii în maternităţi?
– Ce să facă analfabeţii cu libertatea presei?
– Ce să facă pensionarii din agricultură cu
dreptul la liberă circulaţie?
– Dar flămânzii cu dreptul de vot?
Vor căuta biletul tău de adio şi nu vor găsi
scrisoarea doar că din buzunarul de la piept al
cămăşii tale înflorate va zbura un cuvânt verde,
ca un fluture tropical, ce va începe să dea din
aripi peste oraşul obosit şi prăfuit. Şi pe unde va
zbura cuvântul-fluture arborii vor înverzi iar
trandafirii roşii se vor deschide. Oamenii se vor
privi în ochi şi, după mult timp, se vor vedea
din nou. Unii se vor îmbrăţişa, alţii vor plânge
văzând zidurile. Ce cuvânt era, vor întreba paznicii,
cum poate un cuvânt să zboare? Ce arătare
semantică înaripată, vor cugeta savanţii… Nu
avea aşa ceva la el, l-am percheziţionat de sute
de ori, se vor justifica speriaţi gardienii. Ce cuvânt
era, ce cuvânt a zburat de-aici, vor întreba
şefii. Le va răspunde doar un copil pe care încă
nu-l învăţaseră să citească: Este SPERANŢA…

ARTICOLUL SAPTAMANII

AVOCATUL îNGERULUI

De multe ori când suntem tristi sau cinici, când vrem să facem o contraargumentatie, mai mult sau mai putin gratuită, ne plasăm pe pozitia Diavolului. Câteodată poate o inexplicabilă cruzime, dospită undeva in subteranele fiintei noastre, ne face să ne asumăm pozitia de diavol, sau cel putin de avocat al Diavolului in contestarea lumii sau a argumentatiei celorlalti.

Putini stiu insa ca "Avocatul Diavolului" este o institutie pe care a inventat-o biserica catolică. Ca si propaganda, de altfel, "Avocatul diavolului" a fost un birou creat de Biserica Catolică în 1587. Structura a fost activă aproape 400 de ani, pînă în 1983, când Papa Ioan Paul al II‑lea a decis desfiinţarea sa. Rolul acestei institutii era să militeze împotriva canonizării oamenilor, prezentînd toate argumentele posibile pentru a împiedica acordarea titulaturii de "sfînt". Atunci cînd "Avocatul diavolului" nu a mai fost prezent să‑şi exercite urata indeletnicire, s‑a realizat un număr de 500 de canonizări şi 1.300 de beatificări, în numai 22 de ani, cat in secole intregi. Sunt mândru că un papă ce venea din Estul Europei a inteles primul că exista atata rau si atata suferinta incât este prea mult să mai pastram, in interiorul bisericii, instituţii ale denigrării. Avocatul Diavolului făcea tot posibilul ca sa întineze viata de sfât a unor crestini, cu siguranţă respectati de cei din jur, oameni care au dat multe probe de sfintenie dea lungul vietii. Insă cea mai importantă activitate a acestui avocat era contestarea minunilor făcute de candidatii la sfintenie.

Dar Ingerul, el nu are pe nimeni, este el singur? Si Ingerul are avocat. Avocatul Ingerului ne ajută să trecem peste momentele in care ne copleseste suferinţa şi nici o cale pare că nu se mai deschide spre lumina zilelor urmatoare. Când totul in jurul tău pare că iţi este potrivnic, când crezi că ai pierdut sapte ani din viaţa ta crezând că poţi schimba o lume strâmbă si acum observi că multi din tovarăsii tăi iesiseră alături de tine la drum doar pentru că asta le oferea un bun camuflaj pentru a tâlhări, avocatul ingerului vine şi-ti spune la ureche: bucură-te că ai fost sănătos, bucura-te că in acesti sapte ani ai cunoscut si oameni adevaraţi iar familia iti este intreagă, alături de tine! Când fiica ta iţi spune că eşti un tată denaturat, că nu stai destul acasă, că nu comunici cu cei dragi, poti merge pe mâna avocatului de înger care zice: asa erai si tu la varsta ei, fii recunoscător dumnezeirii că ti-o poate spune prin viu grai, iar cand vine târziu acasă, multumeste-i că se intoarce si nu este undeva pe străzi, ori prin canale. Când te obosesc miile de sms-ri de sarbatori, nu face scandal, fii fericit că ai atatia prieteni, pentru ca se vor strecura si prieteni printre miile de transmitatori de felicitari pentru care politetea ţine loc de relaţie. Dacă vezi că unii oameni te înjura cateodată şi pe tine, la grămadă cu hienele si viermii din politică, bucură-te că există posibilitatea de a spune liber ce gândim in spatiul public fara să fii arestat a doua zi. Dacă îti pare că nu mai e nici o speranţă, că astăzi s-a pierdut o ocazie minunată, poate ultima, de a scăpa lumea de un ticălos imens, ascultă-l pe el, avocatul ingerului, o să-ţi spună că astăzi s-au născut 10 de copii în maternitatea din micul oraj in care tu ai văzut lumina zilei si cantitatea de umanitate poate dilua rautate sau ticălosia care nu a dispărut azi.

Priveste copacii si iarba, o să-ti spună ingerul, sunt lucruri atât de rare pe acest pamânt, unde marea si desertul acoperă cea mai mare parte. Bucură-te de prieteni şi apropie-te mai mult de cei dragi, ascunde-te de blazare rătacind prin cartile celor care si-a transcris utopiile. Caută-i pe cei napastuţi si alină-le durerea, chiar decă gestul tău iţi opare mic si insignifiant. Tu singur poţi face minuni, fapte mai demne de laudă decât victoriile cruciaţilor. Poţi crede, poţi să-i ajuti şi pe altii să descopere bucuria de a trăi, frumosul sau chiar fericirea. Fii fericit că ai tineri în jurul tău, ajută-i să crească drept, arată-le cum trebuie să ridice fruntea spre stele si cum să nu se sperie de nisipul deşertului care le acoperă urmele ca să nu se mai poată întoarce înapoi. Eşti plămădit din iubire, iti va spune avocatul îngerului, ai fost dăruit cu un sâmbure de lumină, caută-l inlăuntrul tău, e acolo, o să-l descoperi intr-o zi.

Uneori suntem propriul nostru avocat al diavolului, contestăm chiar minunile pe care am putea să le facem dar şi cele care ni s-au intamplat. Minunea cea mare este viaţa, faptul că ne trezim in fiecare dimineaţă, mai veseli sau mai tristi, că iubim, că putem să fugim desculţi prin iarbă, că simţim ceasornicul de carne al inimii cum ne măsoară zilele. Cateodată suntem tentaţi să vedem răul peste tot, suferinţa ne înfrânge şi ar veni sfarşitul nostru dacă nu ar apărea avocatul îngerului.

Bine ai venit, Ingere, la capătul cărării s-a stins luminiţa şi zgomotul infernal al ronţăirii fericirilor de zahar ars ne acoperă bataia de aripa a inimii si, nu mai stim, vorba poetului, mai traim ...mai murim....

VASILE DANCU & friends

30 octombrie, 2009

Emisiune 29 octombrie "Eu cu cine votez?" Realitatea.net

5 comentarii:

Ceasu`

primul meu cititor

JURNAL DE IDEI

Profilul

Arhivă blog

Ultima carte

contraideologii

Final POLITICA INUTILA

PUBLICITATE

ARTICOLUL SAPTAMANII

Bară Video

News cluj

VASILE DANCU & friends

30 octombrie, 2009

Emisiune 29 octombrie "Eu cu cine votez?" Realitatea.net

5 comentarii:

Abonaţi-vă la http://vasiledancu.blogspot.com

Ceasu`

primul meu cititor

JURNAL DE IDEI

Profilul

Arhivă blog

Ultima carte

contraideologii

Final POLITICA INUTILA

PUBLICITATE

ARTICOLUL SAPTAMANII

Bară Video

News cluj