15 septembrie, 2008

OSTATICI AI PARTIDULUI



Ascult cu interes povestirile oamenilor despre cum au devenit membri de partid. Multi au visat sa participe la o lume nouă, au vrut să pună umărul. Pe cei mai mulți i-a adus la partid altcineva, un om de încerdere, un prieten, o rudă, un șef. Unii s-au inscris in partide fiindu-le frică de viitor, gândind că în lumea asta trebuie să ai pe cineva, cineva trebuie să te apere la nevoie. Am intalnit si multi oameni care s-au inscris din revoltă sau pentru o nedreptate care li s-a întâmplat. O parte, desi nu o recunosc, au vrut să fenteze competiția socială (care si-așa nu e dreaptă), să obtină o functie, un post in administrație, să facă mai mulți bani. Sunt si unii care au fost obligati să se bage ca să-și protejeze afacerile sau funcțiile obținute prin muncă si profesie.

Când ne uităm de aproape vedem că 99% din membri de partid nu vor ajunge niciodată consilieri, parlamentari sau ministri. Vor avea mereu obligații: să cotizeze, să meargă la sedințe nesfîrșite, să mergă îmbracați în culorile partidului în campanie, să facă propagandă. Sefii lor de la partid vorbesc despre el cu apelativul ”membru”, cu referire vulgară la scîrbavnicul mădular. Sunt criticați și umiliti la sedinte, de foarte putine ori au dreptul să vorbească. Când vor să spună ceva critic, pot critica doar adversarii.

In schimb, fără a mușca din tortul puterii, vor trebui să gestioneze cotidian damnarea publică. El, ca membru de partid, este considerat ca fiind partizan, deci are o gândire bolnavă de ideologie, contaminată. Ca si cum ar trebui mari procese cognitive pentru a aprecia cât de greu trăiești, cum circuli prin oras, dacă îți ajung banii. Penelistul, pesedistul sau pedelistul inregimentat devine automat excrocul ce fură țara, nesimțitul care fuge de justiție, porcul ce se tăvăleste prin grădina de trandafiri a patriei.

Are insă o boală pe care o resimte de la inceput și si de care unii nu se vindecă până la capăt: sindromul Stokholm. Este un ostatic care iși iubeste călăii, sefii lui de partid, mai mari sau mai mici. Este un ostatic in toate sensurile și foarte greu găsește resorturi să încerce a se rupe din acestă condiție. In perioadele de conflict pe care le-am avut in ultimii ani cu conducerea de la București a PSD m-au contactat mii de oameni prin mail, telefoane, oprprindu-mă pe stradă sau tragându-mă deoparte la multele noastre congrese pentru a mă felicita si a spune că, subiectiv, sunt alături de mine. Doar atât pot ei, respect si solidaritate de departe. Dacă toți acesti oameni nu ar fi fost ostatici și ar fi avut resorturi să-și manifeste libertatea, se putea schimba un întreg regim politic, nu doar niste amărite de hatărâri ale partidului sau unii dintr-o conducere fără de har.

Membrul de partid este un ostatic pentru că altfel nu s-ar putea lăsa târât intr-un act de imbecilitate cosmică, cum a fost ultimul protest al Partidului Conservator fata de experimentele CERN. Să mergi să protestezi in fata ambasadelor, ca profesor de fizică sau chimie, impotriva unui experiment știinșțific doar vei mai sensibiliza pe niste bieti rătăciți, speriaţi de sfârșitul lumii, este o dramă pe care nu o poți explica decât prin lipsirea totală de orice libertate.

Ostatic fiind, nici pesedistul nu face nimic in fața unui lucru care il revoltă dincolo de orice limită. Trădarea PUR i-a trimis pentru patru ani in opozitie si a asistat la jurămintele tututur că niciodată nu vor mai tracta partidul lui Voiculescu spre Parlament. Si acum, de la Bucuresti, primește sarcini de a se pregati să cedeze locuri pentru cine știe ce parașutati politici, sau să poarte din usă in ușă portretele unor foști adversari, doar pentru că niste băieți din conducere au nevoie de ciutacii sau cristoii lui Felix.

Nu poti face nimic, imi spune un prieten, muncitor la o firmă de cablu, ostatic si el la PNL? Dacă aș pune că Guvernul a facut doar 5 kilometri de autostradă, că e totusi putin pentru patru ani, aș fi indemnat să tac de șefi și colegi, oricum și ei știu asta. Ce vină am eu, spune el colegilor de serviciu când il critică, puteam eu să schimb acest ritm?

Ostatic este și pedelistul care a trebuit să nu crâcnescă atunci când niste peneliști, colegi de campanie, au venit să acupe pozitii in partidul său și acum trebuie să asiste cum echipa de aventurieri, venită fără de bagaje și merinde, se luptă să ia pozitii in fata pediștilor vechi, care s-au luptat cu Iliescu sau Constantinescu. El trebuie să tacă si o să tacă, cu siguranță, chiar dacă aceștia vor reuși.

Ostaticului politic i se cere mereu să urască oameni care nu i-au făcut nimic și pe care doar i-a vazut la televizor. Este trimis să vorbească oamenilor despre niste așa zise programe politice care pentru el si ai lui, nu au nici o logică, înșiruiri de promisiuni.

Când dumneavoastră, cei fără de partid, vă simțiti trădați de politicieni, înșelați în speranța că lucrurile merg spre mai bine, gândiți-vă că există pe lume cineva care sunt într-o situație mai proastă: membrul simplu de partid. Nu este liber să protesteze, este singur, nu are nici un sprijin din partea societății civile, este privit strâmb de dumneavoastră, fericiții independenți. Poate că s-a năruit și singurul lui sprijin: visul că lumea poate să fie schimbată în bine, iar el poate face ceva pentru asta. Plăteşte destul pentru această naivitate și încă ar mai putea face un lucru pe care nu-l pot face cei independenti, să schimbe clasa politică.

Au rămas puțini, doar unul dintr-o sută de clujeni mai este membrul vreunui partid. Dar dacă toți oamenii înscriși în partide ar vorbi, protestul lor ar putea darâma scena subredă a politicii românești. Schimbarea se poate face doar acolo, in interior, restul e iluzie. Poate nici n-ar trebui să vorbească, doar să fluiere, profilactic, cinci minute la fiecare sedință de partid.


...

editorial publicat in www.ziuadecj.ro

7 comentarii:

  1. Poti sa vorbesti sau sa fluieri, poti sa taci prostit de nedreptatea din jurul tau, poti sa alegi orice cale- pana la urma vei intelege ce inseamna pentru tine faptul ca a parasit incaperea cel ce avea confirmarea pentru a rostogoli mesajul. Ai preluat mesajul, il transmiti si tu mai departe si continui sa fluieri a corectitudine, degeaba. Esti damnat, esti de-al celui plecat, iar vocile amortite temporar in nimicul uman, trezite doar sa asigure ritmul cunoscut ‘’ da sefu’’, sunt iar pionere ale noului… Iti explica neintelesul, rad sau plang pentru a convinge, ridica mana pe jumatate cand trebuie sa-si asume ceva, foarte atente la unghiul din care este privita democratia votului sau. Cum de cele mai multe ori nu au argumente, se prostitueaza pudrat sub greutatea cuvantului ‘’pragmatism’’. A ajuns aceasta sintagma sa ucida la vedere orice crez, sa tavaleasca in noroi cuvant si ordine si suflet si elan.
    Nu e dreapta asteptarea recoltei noi , daca nu ai arat pamantul inainte, pentru ca acesta sa fie reavan. Nu e drept sa accepti de pe margine blestemul celor 99% care nu vor candida niciodata, dar din care probabil 99% au macar dreptul sa spere ca ii vor sustine pe cei mai buni, pe cei care cred cu atata forta intr-o idee incat nu abandoneaza tocmai atunci cand se maturizeaza gandul si increderea ca poate totusi sa se schimbe ceva…
    Mi-e dor si mie de libertate la fel de mult cum imi e dor de colegii de arme cu care chiar poti sa stai si in bataia tunului si la popota, mi-e dor de ritmul tobelor care prevesteau sansa victoriei umane- nu neaparat politice, mi-e dor de speranta pe care am afisat-o mereu fara emotie in fata celor care ma asezau in fata socotitoarelor arhaice pentru a-mi arata cum se face politica…
    Cred ca am dreptul sa rup liniaritatea membrului si sa spun ca uneori urasc abandonul cu aceeasi forta cu care iubesc speranta celor carora le-am vorbit candva din tot sufletul meu. Sper sa nu fie atat de puternica ciocnirea dintre sentimente incat respingerea sa ma trimita iar la punctul zero, sau cine stie, poate acolo imi voi regasi libertatea. Asa sa fie?

    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  2. membrul de partid are la îndemână o armă în plus faţă de independent.

    dacă se simte înşelat în aşteptări, dacă nu vrea să fie obligat să facă ciocul mic în faţa şefilor de diverse mărimi, poate să părăsească partidul.

    ce-l împiedică? de ce să gireze cu cotizaţia, numele şi timpul lui un proiect în care nu se regăseşte?

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumneavoastra cum ati intrat in politica? Din cate tin minte ne povesteati la ceva sedinta ca va fost rusine sa intrati in sediul partidului. De ce ati facut-o pana la urma?
    sincer va spun ca nu ma simt astatic in acest partid. La orice actiune particip, o fac din suflet sau ca este alegerea mea. M-am saturat sa se puna pe tineret eticheta de ''salaor'' . De aceea am acceptat sa nu fim platiti in campania electorala. oricum, sedintele nu mi s-au parut niciodata interminabile, si nu am fost tinut niciodata de gura daca am vrut sa zic ceva. Am fost liber in exprimare tot timpul. Tine-ti minte cand m-am adresat''Va intreb ca de la senator la senator''? Credeti k atunci am fost fortat de ceva coleg sa vb asa ? oricum daca s-ar intampla vreodata sa mi se impuna o chestie nu as actiona foarte civilizat...deoarece cel mai eficient lupti impotriva unui sistem din interior as ramane in continuare in partid incercand sa-mi atrag sprijin. Deci printre cei 99% care nu candideaza exista multi care stiu exact ce vor face in viata. Asa k nu mie tare mila fata de ei.


    Vrei schimbare si viitor? Oros Florin senator!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Florine,
    Iubite senatorule,

    Ma bucur că te simti liber, fericit să lupti din nou pentru a aduce voturi pentru PC, să cauți o majoritate internă pentru proiectul tău de schimbare, că ti-ai păstrat liberatatea de exprimare. Ai o caieră politică certă!

    După articolul respectiv am primit zeci de mailulri si telefoane care mi-au dat dreptate, oameni de la toate partidele. Mă bucur că am si ubnul impotrivă, statistic este foarte corect. Nu am inteles foarte bine argumentatia ta dar am prins atitudinea.

    Iti doresc succes!

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule senator, va apreciez ca om politic si pentru ideeile pe care le puneti in circulatie. Sper sa reveniti in forta in PSD si sa implementati proiectele mai vechi de reformare a partidului. Grupul de la Cluj a ramas singura speranta ca stanga poate veni cu ceva nou.
    Celbun

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate ca in PSD, membru de partid e vazut ca pe vremuri talpa tarii. E si normal, PSD-ul e singurul partid care nu s-a modernizat. E partidul care are cei mai multi votanti in zonele sarace si fara educatie.
    Din cate stiu eu (nu sunt membru de partid), pe la alti membrul de partid are acelasi drepturi indiferent daca e senator sau nu.
    Cei care nu respecta membri de partid oricum ajung in cele din urma la scindari.

    RăspundețiȘtergere
  7. Inscrierea mea in PARTIDUL NATIONAL TARANESC CRESTIN SI DEMOCRAT a fost in fapt o continuitate si in drept o ereditate,continuitate pentru ca inainte de momentul Timisoara 89, pe la Europa Libera se prevestea faptul ca istoria va cam da navala peste Romania, faptul a fost ca dupa 89 eram taranist SI ereditate pentru ca in familie am avut taranisti, liberali, comunisti si legionari, astfel ingaduinta mi a permis sa ma apropii de taranisti cu mici tarcoale liberale, de dragul truismelor tutiste.

    In viata asta telurica nu am dus lipsa de compromisul din obiceiurile slabiciunilor umane prea umane DAR nici nu mi am delasat firea starii de spirit decat prada luarii unei atitudini ferme ori de cate ori cazuistica imi aparea drept cauzalitate pentru ticalosie.

    In politica de pretutindeni menirea este alegarea unui sau la un interes a coINTERESELOR tale fireste asociate grupului... cine afirma ca se simte liber in politica mare demagog este iar cine zice ca nu se poate detasa de NElimitele ticalosiei da dovada discernamantului doctrinar clar erodat, de prostie, de naivitatea perfida sau de ingenuitatea ciocoiasca.

    La sedinte imi placeau mereu locurile de langa perete cam al 3 lea rand de scaune. Oare de ce asta??? ...nimic mai simplu daca te asezi undeva la mijloc vezi cam tot ce vrea sa ascunda decolteul dublului limbaj si secretul dintre cele doua lumi ale placerii si ale curviei politice... adica incerci sa prinzi cate ceva din caricatura jocului de replici, savoarea demagogiei si lividul persiflarii, tocmai din pricini de asezare in invariabilitatea etica a celor convivi... membrii cotizeaza iar partizanilor puterii nu le ramane decat injosirea acestora prin adancul inaltimilor lor... am vazut asta si la PNTCD si la PNL si pe la PSD, pedeleii nu i aduc in discutie pentru ca astia nu s definiti nici doctrinar nici ca grup, ei au tatuc... marinel

    Cred ca membrul de partid nu este vazut ca bolnav nici macar contaminat (afara de acei nebunatici fatarnici care isi erijeaza scopul in sine si isi rezerva ticalosia pentru incuibare) ci poate mai repede apare drept ostracizat civic sau regurgitat electiv tocmai prin mefienta nu de natura doctrinara ci de savarsire a desertaciunii de a alege fara a fi el insusi un ales in aria celor alesi... un fel de defetism sacrificial, de dragul sa zicem doctrinei dar in caderea libera prin mizeria utopiilor ticalosiei celor alesi... cu cat mai mare santajul de reciprocitate a lui "dau ca sa dai" cu atat mai mare frisonul temerii sau sclavajul...

    Cat despre cei care va gravitau cand va opuneati sa zicem dambovitenilor, mitici, ce sa va spun probabil ati vazut in sfarsit cat de singur sunteti DAR aveati o sansa pe care refuz sa cred ca nu ati aplicatO cand a fost ocazia aceea de a asista la cearta rutinanta a altora, membrii ciolaniti intentional si halcariti instinctual, pe masura conflictului intern in PSD...

    Ciudata aluzie la "conservatori' ecsi "puri" in conditiile in care pactul este inca invigorat geoanistic DAR no oricum eu is obisnuit sa vad doar cele ale "contreiNaturi" diezarmonii in "politica romaneasca". Nu ma mira decalajele lui Geoana atata vreme cat a ajuns de dragul aparitiilor tv sa promita bani celor din exilul lucrativ. PSD il vad la ora asta atat fara de solutii cat si fara de carmaci, ceea ce poate fi socotit drept K insa micile constelatii de suplinire par nu doar timide ci si gripate fie din pricini de ereditati iliesciene sau peceristo -securiste fie din irationalitati de santaj afaceristo -partizane cumetriei de interese.
    Oameni ar fi resurse ideatice de asemenea izvoare de gandire doctrinara idem, lipseste doar coeziunea.

    Imi amintesc ca un coleg din PNTCD imi zicea "ma tu ce ai pe goarna aia si zici", poate ca da sau poate dintr o simpla privire catre scena mi am ingaduit si momente de libertate de cele mai multe ori taxate pe directe sau mocnite indirect dar pana la urma tot date la iveala ostracizarii.

    Eu as inlocuii termenul de ostatic optand pentru/cu mixtura alternativa ostracizare -regurgitare, iar ostatic l as lasa pe temeiul celui din urma nainte al iesirii din scena pe scut, eventual ca urmare a tentatiilor suicide ele insele anulate de placerea calailor sau a organismului bolnav de a crucifica sau flagela panaceul sau posibilul leac contra ticalosiei si nesimtirii...

    De o vreme nu mai sunt membru PNTCD, asta pentru ca nu vreau sa ating pragul de maxima necrofilie, starea de coma mi a fost indeajunsa la capataiul bolnavului, nu am mai suportat sa ii vad caderea in mumificare(doar in rusia s a putut eterniza necrofilia si muZeifica) SI CIUDAT am activitate vag ONGista, aproape fiind de pragul social -democratiei INSA ce ma retine sa fac apropierea legitimata este tocmai in fapt o continuitate si in drept o ereditate structurala si mai este ceva tarele spectrelor rosii inca mai bantuie colosul cu picioare de lut social democrat...
    Astfel ca privind acum din afara si NEinregimentat gregritatilor, vad jocul si mai bine intr un "nici asa nici altminteri" specific pentru cei mai multi aflarii in treaba SI intr un sa "ticalosim impreuna nesmitirea" pentru cei mai cartonati in interese antiNATIONALE.

    Cred cu tarie ca filmele "Cel mai iubit dintre pamanteni" si "Actorul si salbaticii" au fost intocmite pentru ambele categorii, tocmai spre a privii mai atent la perspectiva tertilor de pe margine, care sa opinam in adevaruri is tot mai multi...

    www.fanu.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...