25 septembrie, 2008

MINUNATA LUME VECHE

Înainte de 1989 trãiam o interesantã şi fabuloasã piesã de teatru. O ţarã întreagã simula un comportament de normalitate. Simularea devenise o a doua naturã, la nivelul întregii ţãri, de la cei mici pânã la cei mai mari, toatã lumea participa la o imensã coregrafie.

Oamenii se prefãceau cã muncesc, statul se prefacea cã îi plãteşte. Cei mai înverşunaţi activişti se grãbeau sã mergã acasã pentru a asculta “România liberã” şi cãutau soluţii pentru a-şi trimite odraslele în strãinãtate pentru a scãpa de minunatul nostru învãţãmânt.

Ca într-o piesã din teatrul ionescian, dedublarea cunoştea situaţii pe care nici imaginaţia nu le-ar fi putut nãscoci. Bunãoarã, povestea unui intelectual clujean, intelectual veritabil, nu politruc, este demnã de romanele lui Marquez. îşi trimite versurile la revista literarã unde era cenzor, iar acolo, el, cenzorul, adicã celãlalt, procedeazã conform rolului, adicã îşi cenzureazã propriile versuri, taie, respinge, reformuleazã.

Aplaudam conducãtori despre care ştiam cã sunt semi-analfabeţi, totul era însoţit de un gest de complicitate prin care ceilalţi înţelegeau cã ne-am pãstrat normalitatea, doar cã facem şi noi ce fac toţi, ne prefacem, ne adaptãm, facem ce se spune, dar credem ce ştim noi cã este bine. Credeam cã se poate menţine credinţa chiar dacã la orele de învãţãmânt politic puneam materia în locul sufletului şi pe Marx în locul lui Isus.

Acest ritual straniu ne alunga, totuşi, în multe momente din viaţa adevãratã, spre ficţiune, spre lecturã şi evaziune. Visam fãrã speranţã, citeam cãrţile marilor spirite trãind alãturi de ele existenţe mãrginite doar de limitele imaginaţiei. Politica nu era luatã în serios, cel puţin aşa cred acum, dupã douã decenii, cel puţin aşa îmi amintesc acum. Era un fel de melodie pe care n-o mai aude nimeni, ca muzica de fond dintr-un mall, evenimentele politice veneau cum vine un nou anotimp rece.

îţi iei ciorapi mai groşi, cãciulã şi bocanci, nu ai nici o speranţã decât poate nãdejdea cã o sã ţinã cât mai puţin. în rest, politica era un ritual care cuprindea un lanţ de simulãri şi piese de teatru uneori absurde, dar un circ bun de fãcut glume acasã sau între prieteni.

Principalul ritual era vizita de lucru a tovarãşilor de la Bucureşti. Se plimbau vitele dintr-o fermã în alta la venirea lor, se plantau copaci fãrã rãdãcinã, care se uscau a doua zi. Vizitele de lucru erau presãrate cu indicaţii ce se corectau dupã aceea, regia era serioasã, standardizatã, uşor de replicat şi multiplicat. îmi spunea tata câteodatã, înainte de a fi la un pas de arestare: stai liniştit, bãiete, la noi n-a reuşit nici capitalismul, vom strica sigur şi maşina comunismului, furãm din piese.
La Jucu am vãzut cum renaşte minunata lume veche şi la noi, la Cluj.

Am vãzut cum capitalismul de cea mai înaltã tehnologie se pleacã în faţa virtuţilor minunatei lumi a comunismului simulat. S-a inaugurat, pentru a douã oarã, Fabrica Nokia! Se mai întâmplase o datã, în campania electoralã de la locale, în 11 februarie. Acum venirea tovarãşului premier a reinaugurat-o şi dacã vom avea
un guvern cu PD-L în compoziţie se va mai inaugura o datã, probabil în campania preşedintelui Bãsescu. Nu mai întreb ce s-a întâmplat pe 11.02.2008, când Marius Nicoarã a primit primul telefon şi Emil Boc, al doilea telefon, trebuie ca acum sã cântãm bucuria de pe feţele celor 1.600 de muncitori fericiţi cã domnii capitalişti au venit şi în satul lor.

Nu suntem unici, dar credeam cã suntem mai decenţi. Eu cârcotaşul, va trebui sã îmi cer scuze bucureştenilor pe care i-am criticat cã au reinventat vizitele de lucru sãptãmânale şi televizate ale cuplului Oprescu – Tãriceanu, pentru a vedea ţara cum creşte o capitalã nouã sub soarele rãsãrit datoritã apariţiei Marelui Bãrbat. îmi voi cere scuze şi moldovenilor care inventau des vizite de lucru pentru Bãsescu, Geoanã sau Voiculescu.

în fine, am intrat şi noi in rândul lumii. Semnele întoarcerii sunt mai vechi, cunoaştem regia, încã nu ne-am pierdut reflexele. Baronii locali au devenit un fel de prim-secretari, deasupra partidelor sau a instituţiilor, ei îşi pun deja casca de constructor şi pot conduce oaspetele de la Bucureşti, pot da indicaţii preţioase şi pot sã strige la muncitori în limbaj gros de şantier. Trebuie sã fim vigilenţi, cãci lucrurile se mişcã rapid, trebuie sã rezonãm odatã cu ţara.

Decadenţa capitalistã a artei burgheze patronantã de elementele duşmãnoase de la ICR trebuie eliminatã printr-o decizie a Senatului. Grijã mare la exprimare: în România am rezolvat problema naţionalã, tovarãşii din Harghita şi Covasna pot sã-şi facã referendum pentru Regiunea Autonomã Maghiarã. Dar despre Transilvania sã nu vorbim, Bucureştiul ştie ce face, bãgaţi-le la bulãu pe elementele duşmãnoase care cer descentralizare. Bãtrânii securişti dau deja bobârnace peste nasul CNSAS şi îşi aratã în public sculele de torţionari pe care au fost determinaţi sã le ascundã o viaţã.

La Jucu, într-o frumoasã zi de toamnã arãmie, am primit vizita conducãtorului Guvernului nostru, care va face din România a şaptea putere economicã din Europa. Pe feţele oamenilor se citea fericirea de a trasforma sapa în SIM, şi brazda în cãlimarã. Astãzi poate vom învinge şi votul uninominal, procesul comunismului îl vom transforma în procesul capitalismului şi minunata lume veche va veni înapoi.

în hãrmãlaia istericã a începutului de campanie, mã uit la Observatorul de la televiziunea camaradului Felix şi vãd un reportaj despre vizita de acum trei sãptãmâni a tovarãşului Iliescu în China, un mic eşantion dintr-un lung serial. E bine, viitorul nu ne mai sperie. E o lume pe care o ştim, avem reflexe, avem gesturi pentru a simula totul. Nu trageţi, tovarãşi!

PS. Avertizez pe aceastã cale organele de partid şi de stat cã ziariştii de la ZIUA de CLUJ, în titlul despre inaugurarea de la Nokia, au strecurat o aluzie insidioasã numindu-i “roboţi” pe harnicii muncitori care lucreazã la edificarea capitalismului în regiunea Cluj. Sã fie averizaţi şi puşi sub supraveghere atentã, sunt încã tineri, se pot îndrepta. Onoare muncii!

Vasile Dâncu
mailto:redactie@ziuadecj.ro

9 comentarii:

  1. "Conducatorii" nostri manifesta lipsa de identitate. Zici ca surprinzi adevarata stare a lucrurilor, te dai adevarat traitor dar il numesti pe Dumnezeul nostru Isus. Nu, e Iisus.
    Iar in minunata lume noua oameni din partide precum PSD au dat legi le fel de meschine ca si cele de dinainte de '89. Legi care ne interzic sa ne cinstim cum se cuvine sfintii si eroii daca de exemplu ei au fost legionari; rusine sa va fie!

    RăspundețiȘtergere
  2. ilie, nimeni nu iti interzice sa cinstesti cum se cuvine pe cine vrei tu. de unde complexele astea de victima? le tot vad la multa lume... HRP - victima, TB - victima, Morar - victima, o gramade de victime fara sa le fi facut cineva ceva...

    PS. Cred ca inainte de 89 se asculta "Europa libera" si "Vocea Americii", nu "Romania libera"...

    PS2. Ce spuneti de faptul ca PSD Cluj a facut publica strategia de campanie electorala?

    RăspundețiȘtergere
  3. Iluzii tovarase, e clar ca nu se mai pot indrepta baietii aia, chiar daca sunt tineri. Dar de unde sa poata sti asta unii care nu muncesc ci doar scriu toata ziua. Pai pe santier si pe vapor ti se ingroasa vocea, daca la asta te referi tovarase, acolo se strange osanza de conducator, asa ca nu ma vraji cu metafore ca nu stii ce e viata reala, frate :). Acolo se formeaza adevaratii barbati si strategi, ca doar nu se nasc din cititori in stele si in scheme sociologice… Aia cu ‘’frumoasa zi de toamna aramie’’ mi-a placut si daca nu te-as cunoaste tovarase, as zice ca mai te-ai putea da pe brazda – ca-ti zic de la obraz ca brazda tot ramane – poveastea aia cu SIM-ul si calimara e doar un DEMO pentru vizite de lucru. Daca tot am vorbit deschis, pregaste ciorapii grosi, caciula si bocancii, ca sperantele oricum le-ai lasat in seama cunoscatorilor. Onoare muncii ! :)

    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  4. Un excelent eseu de tip memento. Nu cred ca mai este vreo speranta de modernizare politica. Felicitari

    mocan i

    RăspundețiȘtergere
  5. domn profesor,
    faceti slalom printre cretini. Va iese, dar merita?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca orice minte obosita, post-comunista, ne scrieti un material fara premise, fara concluzii si fara obiectiv...doar comunicare d edragul comunicarii...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-ti place, nu citi! E blogul meu, prietene, scrie tu cu introducere, cuprins si incheiere. Anonimatul nu e un argument pentru marlanie.

    Vasile Dancu

    RăspundețiȘtergere
  8. Inainte de 89, supravietuiam, fara a o si impartasii, intr/o anosta soarta SI am savarsit un deloc carusel al tuturor viciilor blazarii. Teatrul incepea cand mastile erau adverse, jocul insemna disimularea intentiilor iar trocul aducea simularea unor interese spre implinirea altora care de cele mai multe ori aveau ca scop evadarea sau evaziunea din zorii cenusii...

    Fabulos era crezul in libertate a celor putini, impresionanta era forta unor eroi ca Petre Tutea, Elisabeta Rizea sau Seniorul Corneliu Coposu si multi altii unii anonimi altii ramasi in demintatea ultima gestului eroic romanesc de a afirma NU tiraniei...

    Ceea ce era mai interesant insuma cel mai in cioplitura chip al gregaritatii si cea mai carentiala era penumbra de departarii de asemanarea cu Eul national.
    Exemplul dvs cu intelectualul, poet este aproape de Kafka INSA stau si sunt nedumerit constructiv / aduc un alt scenariu (fara a ataca pe cineva sau ceva doar o ipoteza de lucru) / DACA acel lirist, candva cenzurat, sa zicem ca in libertatea care a urmat uraciunii pustiului desertaciunii a ajuns sa cunoasca darul puterii privilegiilor OARE dat fiind tentatia duplicitaritatii sau savoarea morbida a dedublarii, metehnele si complicitatea tacita sau fatisa cotidiana sau "civica", cinismul fatarniciei ori lasitatea idolatriei NU l ar fi dus in ispita de a nu si refula acelasi iz comportamental deviant (insa infinit mai rafinat decat al bestiei analfabete care il cenzura in odidioara vreme) in care vanitatea ar fi putut face casa "buna" cu ticalosia si venalitatea ar fi aflat covivialitate cu cea mai teribila coniventa a vitalitatii promiscuitatilor diverse...

    Daca stau sa gandesc astazi aplauzele de ieri sunt cam aceleasi doar atata ca aplaudatii sunt mai multi iar aplaudacii tot mai oportunisti si cam la fel de "dogmatici" in demagogia electivarii si electivitatii...cat despre analfabetism si analfabeti san nu uitam memorabilul verbului “a fi” la imposibila conjugare din emisiunea lui Turcescu, parca Vanghelie a primit bila neagra, cel aplaudat pe la congrese de aplaudaci… o!!! si cati nu mai sunt ca asta peste tot… dar totusi el a fost este si va ramane memorabil tocmai prin verbul “a fi”

    Ciudat este ca tot astazi, avem carti, avem pe Iisus la liber, pe Marx in exil, inchisori comuniste muzeu, pana si irealitate mediata de sugestia supraomului o avem si multe altele la care ieri doar indrazneam a ne ingaduii sa visam INSA daca am gandii social -democrat situatia si daca am cugeta crestin democrat contextul nu pot sa constat ca selectia celor care se pot bucura in RO de toate beneficiile virtuale ale momentului este nu doar nedreapta etic ci si irelevanta moral aproape perfect c)haotica societal...

    Eu l am prins pe Orban intr o vizita prin Cluj si cel mai tandru moment mi s a parut cand statea la un relax cu ziaristii poza precum cei la fotoModeling...

    Jucu si NoKia se vor coneKta la ritualul "politic" ori de cate ori va fi nevoie de izul rudimentar al tiraniei paseismului celor mai frivole ticalosii spre pavlovizarea romanasului bantuit fie de stafiile trecutului sau aflat in anomaliile unui prezent de carton sau de uzura baronesco/capitalisto/cumetreco
    /ciocoiesc...

    Imi amintesc un context, nu venisem de multa vreme la Cluj, pe vremea aia era premier Adrian Nastase, in vizita daca nu ma insel era pe la ExpoTransilvania, se expunea ceva, habar nu mai am ce INSA mi a ramas pe retina imaginea lui Nastase langa Ioan Rus care parea maestru de ceremonii, explica si se mira, of da si era atat de fada imaginea si atat de fals ritualul. Nastase este acum incoltit de peste tot, Ioan Rus mai discret ca oricand in PSD insa prezenta ambidextra este inca "vitala"...

    ICR si manifestul, provocator, imi amintesc de o replica din filmul "Cel mai iubit dintre pamanteni" cand il pusesera pe filosof la perchezitie, chiar si in cur(Gicuta), tocmai pentru ca avea o privire dusmanoasa, maghiarii in opinia mea fac o politica de centura,luxurianta, insa alternativa lor spre deosebire de a altor secte politice si "solutii imorale" este una irefutabila pentru orice nuante de guvernabilitate si asta datorita tot inabilitatii "clasei politice romanesti" dar in egala masura a instabilitatii electivitatii natiei lipsita de aportul clasei de mijloc tinuta inertial tocmai din pricini tactico/politice...CNSAS, este cam la fel ca replica cuiva prin 89 la tv catre altcineva "fa te ca lucrezi"... scenariul este usor en retard iar regia usor parezata de penumbra, clownul zilelor este orfanul noptilor cu sau fara aurolac... securistii ai batrani, chiar si tortionarii se plimba angoasant de liberi printre noi, din vreme in vreme mai asista la comemorari, unde, cu savoarea tradatorilor de neam si tara aflati ca supravietuitori incuibati, ranjesc criminal si fantoseresc hidos realitatea...

    Felix, il reloadeaza pe ilici, pai cum nu doar alianta PSD minus PC este iarasi solutia iar jocurile par a se reface doar ca in competitie raman 3... iar rocada triumvirala...

    Cat despre "robotizare" alegoric

    Va mai las un scenariu, mie imi plac mult metaforele, undeva in cluj este un stadion, aflat pe un teren de o inestimabila valoare ca tinut dar si ca asezare, fapt care dezlantuie nebanuite ravne si ravniri(politico/arghirofilo/afaceriste), pe acel stadion s a infaptuit un mit, fotbalistic, pe cale de consecinta sportiv (cineva imi spunea un OM cu dragoste de mituri, simplu "locul acesta a ridicat si a doborat multe spirite, le a inaltat si le a decazut") INSA cine ce si de ce cineva a avut toata vremea ca totul sa se tina la nivel inertial doar doar sO ivi situatiunea favorabila... acu totul pare sa se darame si reconstructia sa devina, se anunta asaDAR vremuri mai bune INSA totusi imi este teama ca "robotii" si "prolii" vor fi iarasi si iarasi deKonektati de la mit si dusi sau pusi inaintea zidului ravnitorilor si ravnei lor politico/arghirofilo/afaceriste ... da recunosc nu am aflat alta rima, tovarasi, dragi si pretini ...

    in rest, cred ca deja a inceput racolajul pliantesc si bricolajele programatice, fireste, pomelnicele promise sau chiar date, electorale, cand cu portocale stafidite, cand cu sageti atinse de patos rosu cu alb, in fapt cred ca la nivel "politic" din vreme in vreme incoace le tremura tuturora din ce in ce mai putin nadragii si sunt din ce in ce mai putine "pupeze cacaioase" printre "politicieni" asta pentru ca cu cat "robotii" si "prolii" (ioi, no, ni ca iar am dat copy paste)au fost bine dresati unii iar altii blazati, cei mai multi claustrati in santaj, cu atata mai smenaresc este tupeul nesimtirii si ticalosia parvenirii inumanului organelor de partid si de stat indiferent de impestritarea "politica" avuta si de momentul in care aceasta lehamite de impestritare s a incuibat in cioplitura de rocada tarisoarei...
    ...ziarele isi vor trage iarasi nadragii ii vor carpii sau chiar inlocuii, ce bine miros euroii...
    fiti linistiti, in tarisoara daca nu mai este ce sa se fure se inventeaza si vai tie batrana Europa, ce ti se arata la orizont si vai tie Globalizare de ce amurg vei avea parte, inainte fiind tarisoara...

    Articolul DVS mi a incizat o relevanta in timp si mi a ingaduit un PeTrecut prin vremi... dar totusi mi a lasat si o speranta a unui candva undeva altcumva

    www.fanu.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  9. Huxley, hmm, interesting. Voi reveni pe blogul Dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...