13 iulie, 2008

Ce este intelectualul colectiv?

In româneste sună rău si poate si este greu de gândit. In tara unde narodnicismul este incă rege prin personalităti longevive, roase de moliile istoriei, cu o populatie fără prea multă cultură politică, ce se lasă fascinată de tot felul de personaje sinistre, intelectualii sunt singuri si singuratici. Ideile lor au o tot mai slabă arie de circulație. Forța gîndirii lor este diminuată de lipsa unor reale locuri de de expresie si dezbatere publică. Din păcate, singura formă de expresie au fost cele atitudinale, dar majoritatea circumscrise in două fronturi: neocomunism vs occidentalism, stanga vs dreapta (dar aici dezbaterea este firavă și nu a prea avut loc), Pro-Băsescu – anti-Băsescu. Formele atitudinale nu au insă intotdeauna si consisență pentru că de multe ori se bazează pe emotie, pe trăiri.

Lipsa unor curente si miscări de idei politice consistente cred că se datorează slabiciunilor teoretice si informationale ale armăturii acestor dezbateri. La noi nimeni nu caută să argumenteze in dezbaterea, iar dacă argumnenteaza nu pare nimeni interesat. Semnificatiile esentiale, toposurile dezbaterii publice, le crează media si unele personaje publice adulate sau nu, dar care au un nivel al expresiei argotice sau colorate emotional, fiind produsul competitiei dintre clanuri, triburi sau grupuri de interese, legitime sau nelegitime. Am ”scăpat” si eu niste metafore pentru ca să insufletesc o dezbatere care era terna din cauza conformismului tuturor fata de platitudinile spuse de lideri vechi ai scenei politice. Au avut asa un ecou pe care nu l-as fi putut obtine nici dacă scriam douăzeci de tratate de sociologie critică.
Sunt campanii electorale in care nu isi face loc nici o idee veritabilă despre proiecte comunitare, dezvoltare si devenire. Ba chiar se naste o paradigmă zeflemistă care valorizeaza nimicul, vorbirea fara substanta, figurile argotice de stil cu dorinta ultimna de a plăc ea. Mass-media si alte instante de legitimare marginalizează gaindirea si proiectul in beneficiul spectacolului vulgar si sterp. Cazul Oprescu este fascinant: in fața presei care observa inconsistenta discursului si lipsa programului, candidatul a inceput să exagereze cu pocirea discursului, dezacordurile au inceput să devină mult mai dese, iar expresiile argotice sa ia locul structurilor discursive traditionale in alegeri, la care Oprescu se pricepea. Ideea unei autostrăzi zburatoare a devenit un fel de metaforă pentru absurd si atitudine antipolitică. Dar autostrada zburatoare, desi considerat un proiect SF, a putut tine foarte bine loc de program politic.
Dezbaterea socială fară consistentă nu poate fi denuntată de catre un singur om. Este nevoie de ceea ce Pierre Bourdieu a numit un intelectual colectiv. Intelectualul colectiv este dintr-o format o echipă de profesionisti din stiintele sociale care initiază dezbateri publice pe teme importante, aduc abordări critice si vehiculează informatie stiintifică serioasă in spatiul public. Unanimitatea discursului din media trebuie spartă cu analize critice si forme de contestare pentru ca gîndirea critică să permită nasterea unei adevarate opinii publice diversificate. Difuzarea analizelor critice este principalul scop al activitati asociatiilor civice care, in urma proiectului Raisons D 'agir , au inceput să se infiripe timid in Europa. Discursurile dominnte ale puterii facilitate de complexul mediatic pot fi contrazise doar de intelectuali care stiu să lucreze in echipă si care dispun de date serioase despre social. Sociologii, economistii psihologii, istoricii si alte categorii de intelectuali sunt cei care ar trebui să participe la acest tip de rezistență intelectuală pentru a schimba ceva in viața noastră politică.
Spunem că oamenii si-au pierdut increderea in partide si lucrul e adevarat in mare parte , in plus, cu cît o spunem mai des cu atît fenomenul se accentuează. Dar ce punem in loc? Îl lăsăm pe oameni in bratele unor populisti care se prefac ca sunt in afara sistemului dar vin fără nici un proiect doar cu ideea că sunt salvatori bine intentionati. Vreunul din acesti salvatori au făcut ceva pentru a schimba România in două decenii?. Inafara proiectului integrarii europene, proiect construit la Bruxelles, oamenilor nu li s-a adus in față niciun un proiect politic care să facă o schimbare masivă a cursului lucrurilor. Lucrurile se vor dilua si mai mult odată cu votul uninominal.
Politicienii din spatiul public se multumesc să reprezinte diferite categorii sociale, mai mult sau mai putin imaginare: muncitorii, saracii, romanii adevarati, ungurii obiditi, clasa de mijloc. Dar aceasta este paradigma luptei de clasă de genul ”vin mosierii!”, in două decenii nu am construit nimic la nasterea unui câmp de dezbatere politicăn adevarată. Intelectualii din partide oricum nu pot depăși linia partidului si necesara solidaritate internă numită loialitate. Dar nu ajunge să reprezinti, Romania are nevoie acum de refacerea unei solidarități organice sau mecanice, cum o să se poată, si de proiecte de detaliu pentru o modernizare rapidă. Un proeict de societate se poate naste doar in dezbatere politică sănătoasă, consistentă.

Este timpul pentru intelectualul colectiv. Spatiul virtual si blogosfera oferă deja un topos generos la care nici măcar Pierre Bourdieu nu visa. Spatiu la care nici media dominantă si dominatoare nu rămâne surdă. Dacă îi scoatem din calcul pe blogerii care proslăvesc diferiți lideri politici, pe care uneori îi postează cu mandrie in blogroll, unii inteligenti dar slabi de inger, rămân totusi multi tineri care sunt capabili să puna bazele unei dezbateri politice de substantă. Si din cei care se invirt in jurul unor bloguri de politicieni sunt oameni inteligenti care pot aduce lucruri interesante in schimbarea acestei dezbateri politice cacofonice care nu mai spun e nimic. Adevarul, datele despre realitate nu au nici o relevantă, nu veniti cu ele in emisiuni că imi stricati emisiunea, nu facem rating si imi pierd slujba, imi spunea odată o jurrnalistă inteligenta, dar adaptată perfect.

Datele concrete si statisticile sunt ca niste virusi de care fuge mass-media si producătorii de televiziune. Suntem o societate care nu vrea sa se uite in oglindă, o societate nevrotică ce refuza contactul cu realitatea. Spatiul virtual incă nu este cenzurat si nici dominat de moguli, este incă un loc liber unde tinerii intelectuali specialisti in stiinte sociale ar putea să se manifeste. Dacă o să-i tot punem in fată batranei codoase oglinda, poate intr-o zi se va uita in ea si va incepe să se cutremure de groaza a ceea ce a vazut

Avem nevoie să participăm la nasterea intelectualului colectiv in cât mai multe locuri.

11 comentarii:

  1. Mihai Popescu are 24 de ani, din Timisoara si are nevoie urgenta de 40 000 de euro pt o operatie pe creier in Germania pt a extirpa o tumora. Intra pe site-ul sau www.mihaipopescu.com si citeste poveste lui… Haideti sa-l ajutam! www.mihaipopescu.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Profesor,
    nu inteleg cum suportatzi ca seara de seara niste jeguri securiste sa va injure ca la usa cortului pe antenele lui Felix. Poate fi si un semn de superioritate sa nu-i bagati in seama dar macar ceva trebuie sa faceti. Publicati niste imagini care ii reprezinta perfect? Va rog, puneti-le pe blogul DVS!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fotografiile sunt grozave. Multumesc dar trebuie sa ma gandesc daca le postez. Mi-e frica sa nu incep sa seman cu gasca lui Felix.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stimate domnule profesor,
    sunt convins ca stiti mult mai bine decat mine cat de adanca e rana social-culturala din Romania de azi...
    Avem un prost obicei sa ne tot intoarcem si sa o luam de la capat...
    sunt nenumarate exemple in istoria noastra de inceputuri si tot atatea stopari pe parcurs pentru ca am realizat ca schimbarea societatii romanesti e extrem de neplacuta. Este neplacuta pentru ca noi nu avem fondul. Ne plac enorm formele in care a evoluat societatea occidentala si avem un mare apetit sa le importam sperand ca se vor potrivi cu fondul specific romanesc... de fiecare data insa vom constata ca asa ceva nu se poate si ca acest forme nu vor fi niciodata pe dimensiunile fondului romanesc.
    Noi trebuie sa schimbam fondul si asta ma tem ca nu se poate sau daca e posibil ... atunci trebuie o miscare gen tsunami.
    Valorile fundamentale la care se raporteaza societatea occidentala nu ne sunt adanc inradacinate in mentalul si in spiritul colectiv romanesc. Poate Transilvania mai are o sansa insa Regatul e irecuperabil.Pentru constituirrea unei societati coerente trebuie sa exite in primul rand o comuniune culturala, credeti ca in Romania, in ansamblu exista asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Andy,

    Este adevarat ca nu avem un tesut social si cultural coerent. Cum spune undeva Traian Ungureanu, nu avem amintirea libertatii, de aceea nu avem directie. In Transilvania inca exista un fel de instict al ordinii si comunitatii, nu neaparat al libertatii. Poate doar amintirea luptelor pentru libertate dar noi romanii de aici nu am fost niciodata liberi. Cel putin am jinduit la libertatea pe care o aveau altii, am luptat secole, am invatat ca trebuie sa facem scoala, sa scriem carti, sa ne facem fundatii sau sa ne dam nume nefalsificabile copiilor.
    Suntem mai aproape de Europa, asa fragmantata si fara identitate cum e ea, dar cei 50 de ani de comununism ne-au lovit si pe noi. Azi in politica exista totusi prea putini barbati care ar putea sa se lupte pentru comunitatnile lor.

    Dar , cine stie, mereu ceva neasteptat ne-a salvat in istorie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Intelectualul colectiv… interesant concept. Cred ca era normal ca pana la urma cineva sa indrazneasca sa sparga mitul intelectualitatii asumate si adjudecate de o casta cu regim de societatea secreta, in care parea ca au fost inchise portile, trase storurile, inauntru fiind acceptati doar cativa reprezentanti ai societatii civile, aceiasi, unicii si eternii intelectuali, mandatarii unui singur mesaj national acceptat, mesajul lor. Pareau singurii capabili sa emane pudice sau inflamate pareri despre ei, despre noi si in special despre binele etern al dreptei si raul consacrat al stangii. S-au blocat insa geniile, in neputinta dialogului.
    Sansa nasterii intelectualului colectiv cred ca poate sta cu adevarat in comunicare libera si necenzurata, poate sta si in speranta ca nascatorii dialogului firesc inca n-au murit, poate sta si in deductii logice ale urmatoarelor miscari de pe tabla de sah, dar cred ca uneori are nevoie si de incizii chirurgicale decise cu fermitate de catre operatorii din taramul larg, pentru care acesta vine pe lume. E ok si altfel, insa nasterea in chinuri poate lasa trauma vizibile, iar fatul ar fi preferabil sa nu iasa in lume timorat si vanat.
    Nu incerc sa aduc in dialog metafora sangelui sau a radicalismului - :), ci doar incriptez in mesaj gandul ca daca esti acolo unde stii sa asculti si stii ca esti ascultat, finalul previbil este oricand deschis luminii si astfel nici macar politica nu mai este inutila…
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce i-am lasat pe cehoslovaci sa ne-o ia inainte? Exista vreo asmanare intre noi si ei? Ce ne deosebeste?..ca popor vorbind.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mitica Bucuresteanul

    Si pe langa cele doua "defecte" mai am unul sunt de dreapta.

    Domnule Profesor,
    In conceptul dvs. au loc si intelectualii din Regat? Constat o tendinta secesionista si chiar nu o inteleg.Sper sa nu dau nastere la un lung sir de " noi suntem mai buni si voi sunteti asa si pe dincolo"

    @Andy
    Cum spuneau batranii nu exista padure fara uscaturi doar ca aici in Regat a plouat mai rar si de aceea sunt mai multe.

    Off topic

    Domnule Profesor o rugaminte.
    Nu abandonati! Si poate ii convingeti si pe d-nii Rus si Puscas sa faca lucrul acesta. Un PSD cu grupul de la Cluj in frunte ne-ar da si noua impulsul sa ne aruncam gunoaiele la cos. Doar stiti ca suntem mai lenesi:-)

    Cu stima,

    Bogdan aka Mitica Bucuresteanul

    RăspundețiȘtergere
  9. @Bogdan,

    Niciodata nu am vorbit in bloc de bucuresteni. Realist vorbind, in acest moment intelectualii din Bucuresti sunt cei care pot face ceva eficient. Cu nefericire o spun, destul de greu va reusi provincia sa ridice voci care sa schimbe politica romanasca. La Bucuresti exista o elita intaelectuala progresista, din pacate, si o elita a mercenarilopr care se vand pe orice. Cred ca am , la Bucursti, mai multi prieteni, intelectuali, care fac parte dintr-un posibil intelkectual colectiv, decat in oricare alt loc din tara. Din nefericire, Bucurestiul isi ascunde freumusetea, poate un reflex al reactiei la navalirile din istorie, sub etichete sinistre.

    RăspundețiȘtergere
  10. Intelectual colectiv? Vreau si eu 1 kilogram.
    Serios vorbind, cred ca subiectul este extrem de interesant si vine in continuarea unor ganduri si intiative personale. In opinia mea gandirea critica si exercitiul dezbaterii academice lipsesc din viata noastra studenteasca... si este pacat. O societate democratica functionala are nevoie de dialog si de dezbatere. Nu de OTV si de harmalaie, nu de concursul vesnic "cine tipa mai tare" sau de "ba p'a matii". Acum vreo 5 ani, in ultimul an de facultate, am avut norocul sa fac un an de Colegiu Invizibil. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu acel proiect (desi stiu ca era un colegiu si la Cluj), insa cu siguranta avem nevoie de asemenea spatii de dezbatere. Desi ma consider un om de dreapta sunt surprins sa vad cat de multe am in comun cu dumneavoastra, domnule Dancu. Felicitari pentru articol si sa speram ca vom reusi sa vitalizam intelectualul colectiv... curand. Eu organizez dezbateri si imi doresc un concurs intre organizatiile de tineret ale partidelor politice.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Bogdan
    România e tara, Bucureştiul nu e decât capitala acestei tari, pentru ca romanii sa fie mandrii de capitala lor asa cum austriecii sunt atat de mandri de Viena, nemtii de Berlin, ungurii de Budapesta, francezii de Paris, Bucurestiul trebuie sa emane aceeaşi forta pozitiva de coagulare a energiilor nationale... face asta Bucurestiul?
    De ce tace intelectualitatea bucureşteană in fata unui Becali? Câtă vreme dinspre Bucureşti radiază acest gen om public, câtă vreme "intelligentia bucureşteană" se lasă invadata de spiritul mahalalei este oare atât de nociv să respingi acest model?
    Ideile domnului profesor eu le-am perceput ca o alternativa la ce ni se prezintă actualmente de la Bucureşti in materie de model de om public si in nici un caz ca pe o tentativă de separatism.
    Ar putea bucureştenii sa copieze modelul de comportament si de civilizaţie generat de ardeleni? De ce nu?

    "Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului ci îndreptarea lui"

    RăspundețiȘtergere