30 iunie, 2008

Reportaj cu streangul de gât - note de la o executie

O primă lovitură de baston. A doua. A treia. Să le număr? Nu cred că voi avea vreodată nevoie de această statistică.Julius Fucik în Reportaj cu ştreangul de gât





***
BINE ATI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea in hotelul MALIBU. Am spus ca era normal sa vin la propria executie, pentru că nu am fost prezent la nasterea mea politica.

***
Citesc un articol scris de Ion Cristoiu. Nascut in 25 noiembrie ca si mine. Altadată om serios si intelectual de rezistență. Acum ... trist. Sper ca Guvernul lui Oprisan il va pune sef la TVR, cum se spune că își doreste. Maestre, mult succes in lungul drum spre TVR! Va trimit numarul lui Dragnea?.

***Participarea lui Mircea Geoană. Discretă, perfectă, profesionistă. S-a luptat sa evite votul pentru sanctiuni, dar nu a vrut sa puna la vot propunerea majoritatii de a nu se sanctiona nici o organizatie. A pus insă un procedeu dre falsificare a votului intitulat falsa alternativa: adica a pus sa se voteze intre procentele de 20% pentru sanctiuni sau cele de 25%. Obligandu-i pe amaritii aflati intre 20% si 25%, adica majoritatea, să voteze impotriva noastra. Am sărit sa-l apăr de Iliescu, Razvan Theodorescu, Mitrea, Iorgovan, Oprescu de zeci de ori. Si eram singur in acele situatii. Am un defect de neiertat: de cate ori vorbesc cu Mircea il cred ... Cred ca este un reflex emotional al vechilor sperante puse in el. Sau disonanta cognitivă, reflexul de a nu recunoaste o mare infrîngere. E atat de firesc in fiecare moment incat nici nu stiu ce as putea sa-i reprosez;

***
Dupa patru ore in care Grupul de la Constanta a incercat sa ne curete pe ardeleni, indeosebi pe mine, fara a pronunta numele meu sau al judetului, când au votat, tuturor li s-a facut urgent foame. Nu s-a mai discutat nimic, toti se gandeau doar la mâncare si vorbeau despre acestă senzatie. Era o foame care se transmitea bioenergertic, îi vedeam salivând. Oare asa se intampla si in Evul mediu, dupa participarea la executii? O fi un mod de a alunga greața? O fi o formă de bulimie nervoasă? Ramân cu imaginea unor oameni care se grabeau pe scari sa uite gustul sangelui indesandu-si pe gat ciorbă de burtă si mici. Coborînd pe scări mi-era frica sa nu alunec pe vreo dîră de bale.

***
Mai bine dizolvati decat asimilati, am scris pe un servetel. Un prieten de la masa mi-a scris, completand: nedizolvabili si insolubili. Cu tot catalizatorul rosu folosit, i-am raspuns.
***
Nu inteleg cum a putut participa Miron Mitrea la acesta înscenare? El este un om inteligent si cu un simt de orientare iesit din comun. El gandeste bine prospectiv si stie că guvernele facute la betie, de dinainte de alegeri, nu au nici o sansă. Nu cred că a vrut să-si sacrifice prietenii dar nici nu inteleg cum l-au convins să se bage.
Mamaia, 28 iunie 2008

interviu newsin

Vasile Dancu, presedintele organizatiei de Cluj, a carei conducere a fost dizolvata vineri, a declarat duminica, pentru NewsIn, ca la CEx al PSD a avut loc o mineriada interna orchestrata de grupul Constanta-Vrancea-Teleorman, de care nici Miron Mitrea nu e strain.
"La Constanta a fost o montare, un fel de pseudoanaliza facuta de un grup Constanta-Vrancea-Teleorman. Decizia este nestatutara, intrucat incalca articolul 66 din Statut care spune: "comitetul executiv national se pronunta asupra propunerilor de dizolvare a Consiliilor sau a Biroului organizatiilor teritoriale (municipii, sectoarele municipiului Bucuresti, orase si comune) pentru incalcarea grava a prevederilor Statutului".Astfel, dizolvarea unei organizatii judetene este de competenta Congresului, nu a Comitetului Executiv", a sustinut, duminica, vicepresedintele PSD intr-o declaratie pentru NewsIn.
Cat priveste motivele pentru care a fost luata aceasta masura, senatorul crede pe de o parte ca acest lucru s-a intamplat, pentru ca unii colegi s-au lasat influentati de "apropierea unei iluzorii guvernari", dar, pe de alta parte, pentru ca el a vorbit despre reforma in partid, lucru care deranjeaza in continuare.
"A fost o constructie bine pusa la punct, o smecherie, pregatita din timp, inainte de campanie, va amintiti cand seful de campanie a anuntat deja esecul celor de la Cluj. Miron Mitrea este mentorul acestui grup, el insusi a votat pentru aceasta solutie.A avut loc o mica mineriada interna in care am avut si spectatori distinsi si muncitori de la Faur", a conchis Vasile Dancu.
El a respins ideea ca filiala sa a avut performante slabe, spunand ca la aceste alegeri, PSD Cluj a avut al doilea scor din istoria sa, "desi mai mic ca in 2004, dar mai bun ca in 2000". "Din punctul nostru de vedere, ne situam in tendinta partidului, iar scorul obtinut prin redistribuiri, adica 21%, respecta angajamentul pe care ni l-am luat inainte de aceste alegeri.E adevarat, nu este unul foarte ambitios pentru ca stiam ca in Transilvania nu puteam obtine mai mult, mai ales pe vot uninominal", a mai atatat Dancu. In plus, mai explica el, a preluat mandatul acum trei luni, cand s-a angajat la reorganizarea filialei.
Dancu si-a cautat sustinatori
Liderul de la Cluj a spus ca fost sunat de alti liderii de organizatii din Ardeal, care s-au solidarizat cu el si ca saptamana viitoare, impreuna cu colegii sai de la Cluj va incerca sa gaseasca solutii. "Nu stiu inca daca vom ataca decizia la comisia de etica.Vom hotari impreuna. Dar exista si alte solutii. Trebuie sa vedem cat timp organizatiile, nu numai din Ardeal, dar si din tara, pot sa rabde hotarari nestatutare", a spus senatorul. Intrebat daca intentioneaza sa plece din PSD, liderul social-democrat a negat.Totodata, Dancu a mai adaugat ca in acest context devine din ce in ce mai necesara o strategie pentru Transilvania, pe care partidul o amana de mai mult timp. "Avem nevoie de un program special pentru Transilvania. Pana si Ion Iliescu a invocat de cateva ori acest lucru", mai spune el.
"Trebuie sa fim mai solidari fata de ideile bune pentru ca in fata unei majoritati tacute castiga impostura, ideile care sunt marginale, sustinute de bani si obraznicie", le-a transmis Dancu colegilor sai. Cat priveste starea sa de spirit, senatorul a spus ca nu se simte atat tradat, cat singur."Nu ma simt nici tradat, nu ma las nici doborat, ci ma simt singur. Ma simt usor singur, dar nu trebuie sa fie foarte multi alaturi de tine ca sa fii consecvent fata de ideile tale", a explicat el.
Intrebat daca Mircea Geoana nu i-a abandonat pe cei de la Cluj, Vasile Dancu a raspuns: "Nu am nevoie sa ma apere Mircea Geoana. Sunt un subiect politic autonom care gandeste liber si se conformeaza propriilor convingeri".
Un numar de opt organizatii judetene ale PSD vor fi reorganizate dupa ce conducerile acestora au demisionat sau au fost demise in urma rezultatelor slabe la locale, respectiv sub 20%, in urma unei decizii in acest sens a Comitetului Executiv organizat vineri la Mamaia.
Astfel, Mircea Geoana a precizat ca in sedinta Comitetului Executiv de vineri s-a decis dizolvarea conducerilor filialelor Brasov, Cluj, Bihor si ca s-a luat act de demisia de onoare a sefilor altor cinci organizatii: Mures, Neamt, Arad, Alba si Giugiu.
Deciziile CEx in legatura cu reorganizarea a opt organizatii judetene care au obtinut rezultate stabe la alegerile locale vor fi validate sau nu in cadrul Consiliului National al partidului ce va avea loc pe 11 iulie, a declarat duminica vicepresedintele PSD Cristian Diaconescu.
"Deciziile luate ca rezultat al evaluarii privind performanta organizatiilor PSD au fost adoptate in baza articolului 66, alineatul 2 din statutul PSD si totdata aceste decizii urmeaza sau nu sa fie validate la Consiliului National, care este cel mai probabil sa se organizeze pe data de 11 iulie", a spus acesta.Diaconescu a mai precizat ca liderii filialelor care au obtinut rezultate slabe isi vor putea exercita in continuare functiile, pana la data Consiliului National, doar in masura in care vor contesta deciziile adoptate vineri in Comitetul Executiv, altfel decizia Comitetului este operationala din momentul in care a fost luata.
Potrivit unor surse, contrar asteptarilor, la sedinta de vineri nu Ion Iliescu a fost cel care a criticat aspru lipsa de performanta de la cateva organizatii, ci castigatorii alegerilor locale: Nicusor Constantinescu de la Constanta, Marian Oprisan de la Vrancea si Liviu Dragnea de la Teleorman.Acestia au spus la unison ca aceia care nu au realizat scoruri bune trebuie sa faca gestul de onoare, adica un pas in spate, iar pasul urmator sa fie organizarea de noi alegeri in filiala. Tot ei ar fi amenintat cu demisia daca aceasta problema nu este transata in CEx.La final, propunerea acestora, dizolvarea filialelor neperformante, a fost adoptata de majoritatea membrilor forului.

presa si interviuri

“Nu poţi să te resemnezi în faţa unei asemenea situaţii, pentru că, până la urmă, nu a fost doar o răfuială cu noi, ci o decapitare a unei regiuni politice”.
Senatorul PSD Vasile Dîncu, mazilit la sfârşitul săptămânii trecute împreună cu mai mulţi lideri ai organizaţiilor transilvane, propune un nou proiect politic regional, după “mineriada din partid”. Artizanii decapitării conducerilor filialelor transilvane ale PSD au fost Marian Oprişan (Vrancea), Nicuşor Constantinescu (Constanţa) şi Liviu Dragnea (Teleorman).
D-le senator, plecaţi din PSD?

Nu am luat o decizie în acest sens; este dependentă şi de o decizie comună pe care o să o luăm împreună cu colegii noştri de organizaţie. Va trebui să vedem ce răspuns dăm unei mici mineriade în PSD, în urma căreia, organizaţii din Transilvania au fost, în mod abuziv, dizolvate.

Deci există şi această posibilitate, de a părăsi PSD in corpore?

Nu cred că există, însă există mai multe scenarii pe care trebuie să le gândim. Ele sunt legate, în primul rând, de posibilitatea unei strategii interne de individualizare a organizaţiilor din Transilvania. Avem nevoie de o strategie diferită, de un alt program politic, pentru că avem o altfel de populaţie.
Faptul că nu am câştigat nicăieri în Transilvania şi Banat – cu excepţia unor mici întâmplări – şi nu acum, ci din 1990 încoace, arată că aici e o altă realitate. Acesta ar fi un lucru. în al doilea rând, vreau să văd până unde merg conformismul şi laşitatea, cât timp putem răbda noi, organizaţiile din Transilvania, această dominaţie haotică, pentru că, se pare, descentralizarea s-a oprit. Prin această hotărâre, dată de reţelele de clan, s-a amputat forţa politică a stângii.

Credeţi că se mai poate încerca ceva de genul acţiunii de reformă a “grupului de la Cluj” din 2005?

Nu cred că se mai poate. De fapt, toată procesiunea de la Constanţa a fost o răfuială cu “grupul de la Cluj”. A fost prevăzută chiar de cel care a condus campania. A spus că vom avea rezultate slabe şamd.

Vă referiţi la Miron Mitrea?

Da. Iar acum s-a încercat eliminarea sau decapitarea – simbolică, mai degrabă – a unei zone a Transilvaniei. Nu ştiu dacă scopul nu a fost ca organizaţiile să fie populate cu diverşi lideri politici mai proeminenţi. Oricum această hotărâre este nestatutară – este articolul 66 din Statutul PSD – şi mai mulţi lideri politici din Transilvania mi-au spus că vor să protesteze pentru că nu pot să accepte această hotărâre.

Ce formă poate lua acest protest?

Poate fi de la o formă instituţională, un apel la Comitetul nostru de litigii până la forme de încurajare a unui proiect politic.

Proiect chiar separat de PSD?

Nu ştiu, nu cred. Sunt puţini oameni capabili să protesteze în interiorul unei structuri, să-şi asume riscul protestului. De multe ori mă văd singur în această postură. Este greu de crezut ca acum, când se apropie o iluzorie guvernare, să avem gesturi extreme. Mă bazez, totuşi, pe demnitatea oamenilor, pentru că, de multe ori, Transilvania a fost folosită într-o manieră tranzacţionistă, a fost chiar o politică naţională falimentară faţă de Transilvania, târgurile cu UDMR au fost o povară, de multe ori imposibil de dus pentru noi aici, în Transilvania. în aceste alegeri noi susţineam, de fapt, un guvern care a blocat Autostrada Transilvania, proiectul nostru.
Deci aveam cu totul alte standarde pentru votul din Transilvania. Voturile lui Oprişan sau ale lui Nicuşor ori Semafor Constantinescu (aluzie la faptul că preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, a adormit în urmă cu un an câteva zeci de minute la volanul maşinii, la un semafor, iar apoi a plecat clătinându-se – n. red.) sunt plătite din banii noştri. Noi, ardelenii, plătim creşterea diferenţei dintre noi şi ei.

Puteţi contesta, spunea Cristian Diaconescu, până pe 11 iulie această hotărâre. O veţi face?

Vom vedea ce spun şi colegii mei. Am vorbit şi cu alte filiale din Transilvania care spun că vor contesta. Juriştii noştri spun că a fost absolut ilegală această procesiune de decapitare a Clujului.

Dacă veţi rămâne în PSD, veţi candida, din nou, pentru şefia PSD Cluj?

Este o hotărâre pe care vreau să o iau împreună cu colegii mei, pentru că ei m-au împins la această funcţie, eu nu mi-am dorit-o niciodată. în principiu, o să-i rog să mă elibereze de înţelegerea noastră, pentru că a fost o legătură de credinţă, un “gentleman agreement”.

Dacă veţi obţine această dezlegare, pe cine vedeţi în fruntea organizaţiei, cine ar putea candida?

Nu ştiu. Este o întrebare pe care mi-am pus-o şi am căutat răspuns înainte de a fi investit eu în această funcţie şi nu l-am găsit atunci, aşa că nici acum nu aş putea să vă spun.

Sunt unele informaţii cum că Ioan Rus ar dori să se retragă din politică. Ştiţi mai multe?
Nu am vorbit încă cu dl. Ioan Rus asupra proiectelor viitoare, însă, oricum, proiectele noastre sunt comune. Nu luăm hotărâri unul fără celălalt în ultimii zece ani.

Aţi primit ceva ofertă de la PD-L să mergeţi la ei?

Imaginea după care noi am avea oferte de la PD-L a fost o încercare de stigmat pe care să-l arunce asupra noastră cei din grupul Vrancea – Teleorman. Este absolut aberant. Noi nu suntem plimbători între partide. Faptul că ne respectă inclusiv adversarii în spaţiul politic ţine de ceea ce am reprezenta noi în sfera politică: poziţiile noastre şi credinţele noastre despre modernizarea politică. Deci, în acest moment, nu pot să vorbesc despre aşa ceva.

Dar aţi primit oferte?

Cred că adversarii ne respectă mai mult, iar un adversar care te respectă nu poate să îţi propună să îţi schimbi credinţa politică. Ar fi o mare jignire ca un adversar să îşi propună acest lucru. Mi se pare normal să propună colegii să plec din politică sau din partidul lor, mai ales acum când îi loveşte pe unii un soi de virus – guvernita - , se cred guvernanţi şi încearcă să îi elimine pe unii care ar fi posibil să atenteze la împărţirea plăcintei. Eu nu aş fi făcut niciodată echipă cu Oprişan ori Constantinescu.
Când mă gândesc că fiica şi fiul meu ar putea trăi într-o ţară în care Marian Oproşan ar viza postul de ministru de Interne, mă gândesc că sunt două soluţii, ambele disperate: sau emigrarea sau puşca şi cureaua lată. Dar sunt convins că există soluţii politice să nu se ajungă la aşa ceva.

După uninominalul pentru consiliile judeţene, câştigătorii încearcă să acapareze partidul?

A fost un sacrificiu pe care partidul l-a ales de la început. S-a spus la Biroul Permanent Naţional să sacrificăm Transilvania pentru a maximiza voturile în zonele unde putem. A fost un lucru asumat de la început. Sigur că s-a încercat şi o revanşă împotriva “grupului de la Cluj”, era şi o ocazie foarte bună, ca efect colateral împotriva ideii de reformă şi a unei anumite direcţii în care a luat-o partidul, spre europenizare, spre o zonă credibilă, fără dosare penale ori suspiciuni majore asupra unora.
Or, din punctul acesta de vedere – avem şi noi surse în politică – auzisem că se pregăteşte decapitarea organizaţiilor din Transilvania care au fost “vinovate” de ultimele două congrese ale PSD, în care Mircea Geoană a câştigat şi a impus o altă linie partidului pentru o perioadă. Acum a fost o revanşă a celor care erau consideraţi baroni locali şi care au câştigat votul de acum, care a fost o competiţie economică mai degrabă. în Transilvania, organizaţiile şi-au îndeplinit perfect ceea ce şi-au asumat în faţa conducerii. De exemplu, scorul nostru, la Cluj, după redistribuirea mandatelor, a fost de 21,3%, iar eu mi-am asumat în faţa conducerii 21%.
Dar probabil că mirosul puterii a dat startul unei lupte interne crâncene. Iar pe noi ne-au prins într-o postură care ne dezavantaja. Noi, de câţiva ani, în partid, avem ca standard compararea rezultatelor din Transilvania şi celelalte provincii prin criterii specifice: adică se scoate populaţia maghiară şi se reevaluează, prin ponderare, procentul scos de noi. Aşa s-a făcut şi după europene, mai ales că noi, după contribuţia netă la zestrea partidului, suntem egali, în Transilvania, cu Moldova. 20% în Transilvania înseamnă mai mult de 40% în Vrancea ori în Teleorman.

Şi aţi pus problema aceasta la Constanţa?

Da. Sigur că, văzând insistenţa lui Nicuşor Constantinescu, Oprişan ori Liviu Dragnea, care s-au trezit la prezidiu doar pentru că erau gazde, le-am spus aceste lucruri legate de evaluarea în Transilvania. Şi le-am mai spus că accept să se refere numai la Cluj şi să nu-i chinuie pe toţi ceilalţi din Transilvania cu astfel de hotărâri, pentru că ştiam, de la început, că noi suntem ţinta. A durat patru ore bătălia aceasta.

Era şi un alt curent în partid, să nu se tulbure apele. Din declaraţiile lui Geoană reieşea acest lucru.

Ion Iliescu credea mai mult în asta. Şi chiar a propus-o, însă nu a mai supus-o nimeni la vot.

Mai aveţi susţinători la vârf în PSD?

Eu nu am nevoie de susţinători. Când vorbeşti de reformă şi modernizarea ordinii existente, nu te poţi aştepta la susţinători decât de la cei egali. Aş fi putut să mă aştept la susţinători din partea ardelenilor sau şi a altor organizaţii din Moldova ori sud, care cred că partidul nu este numai o încrengătură de interese ori fugă în limbă după bugetul viitor, ci şi credinţa în progresul comunităţilor.
Dar ştiu care este destinul celor care se opun status-quo-ului. M-am aşteptat la mai mult curaj din partea celor care te sună să te felicite după şedinţe, ori în pauze, a colegilor care jură cu mâna pe inimă că sunt alături de tine, dar, în rest, sunt consensuali şi cred că acest consens creşte pe măsură ce se apropie mirosul guvernării.

Cine sunt aceştia? Daţi-ne nume.

In politică poţi să te comporţi şi corect şi ticălos, dar să respecţi anumite reguli. Nu este obligatoriu să fii curajos, după cum nu este obligatoriu să fii nici sincer şi nici să crezi în ceea ce spui. Acesta este o chestiune opţională, care vine din afara politicii, aşa încât nu vreau să fac nici un fel de procese de intenţie nimănui.
Dar cred că ardelenii ar trebui să se trezească după această decapitare colectivă. Nu poţi să te resemnezi în faţa unei asemenea situaţii, pentru că, până la urmă, nu a fost doar o răfuială cu noi, ci o decapitare a unei regiuni politice.

Titus CRĂCIUN, Vlad ALISTAR
mailto:tituscraciun@ziuadecj.ro,%20vladalistar@ziuadecj.ro

27 iunie, 2008

Un fleac, m-au dizolvat!

Dragi prieteni,
Nu dau declaratii vreo 24 de ore. Ca sa mă gândesc mai bine.
Nu va ingrijorati, sunt bine.

La multi ani, Nelson Mandela!

23 iunie, 2008

Precizari la articolul Spalatoria Politică

Am scris articolul Spalatoria politica ca replica la o apreciere a Presedintelui Romaniei si l-am publicat in urma cu doua saptamani in revista Q Magazin. Are valoarea unui eseu politic si nu o declaratie politica indreptata impotriva cuiva anume, cu atat mai putin impotriva colegilor mei. Nu atac presentii de consilii judetene PSD si nici primarii nu sunt tinte. Acest eseu este o polemică politică si si nu o analiză internă.

Un jurnaliust a incercat sa lege niste analize realizate de organizatii PSD din jud Cluj, cu acest eseu. Acest eseu nu angajeaza in nici un fel Organizatia PSD CLUJ si nici are vreo legatura cu analiza alegerilor. Acesta analiza am predat-o Biroului Permanent National.

Precizez ca imi mentin concluzia:Votul uninominal este o practică nouă si in viitor s-ar putea dovedi a fi o grilă mai bună de selectie pentru politicieni. Insă euforia noastră de acum poate să strice, dacă nu suntem realişti.

Precizez ca ideea centrala este cea dupa care VALIDAREA PRIN VOT UNINOMIUNAL NU ESTE SINGURA MODALITATE DE VALIDARE A UNUI OM POLITIC. ACTIVITATEA, MORALITATEA SA SI ANGAJAMENTUL FATA DE SCOPURILE COMUNITATII PE CARE O CONDUCE SAU REPREZINTA SUNT CRITERII LA FEL DE IMPORTANTE PENTRU DEFINIREA PERSONALITATII UNUI OM POLITIC.


Vasile Dancu

Romania ce înfloreste departe

editorial publicat in qmagazine.ro


Inaintea meciului Italia- Romania de la Zurich, am simtit imboldul unei stranii inspiratii, de a face o surpriza fiului meu, luând bilete la acest meci si făcând prima călărie in străinătate fără mamă, o călătorie initiatică doar alături de tatal său. Nu stiam că il voi pune pe Adrian Sebastian în fata unei lectii pe aş dori totuşi ca astăzi să n-o înteleagă,. Sper să si-o aducă aminte peste vreo 20 de ani, când va fi capabil s-o descifreze si să nu-l demoralizeze adevarurile ei. In oraşul care a castigat de şase ori titlul de cel mai bogat oras din lume, mai exact orasul cu cel mai inalt standard de viata, ceea ce este uşor diferit, mă gândeam că o să descopăr un contrast major între saracia noastră şi eleganţa helvetă. Eram un pic ingrijorat pentru ce o să vadă copilul, eu fiind vaccinat la miile de cersetori si hoti pe care i-am văzut în desele mele călătorii prin Europa. In dimineaţa meciului însă o maree galbenă se revărs peste tot. Românii apăreau de peste tot cu steaguri, tricouri si insemne tricolore. Multi tineri, familii cu copii şi bunici, colorau orasul cu arhitectura austeră. Nici o gălăgie inutilă, nici un urlet nelalocul lui. Parcă românii erau de-acolo, din civilizatia europeană si doar acest meci i-a pus să joace rolul de român.

In timpul meciului au cântat imul si au incurajat echipa noastră acoperindu-i pe italieni. Cand unul a incercat să-l injure pe antrenorul nostru, toată tribuna s-a intors spre el si suporterul mai infocat, a amutit pâna la sfarsitul meciului. De câteva ori, peste zece mii de români s-au ridicat in picioare si au strigat ritmat: „Mândru – că – sunt - român!”. M-am intrebat atunci cui spuneam asta. Jucatorilor? Poate , dar in mică măsură. Strigam oare acest lucru Occidentului, cel pe care-l facem obiect al nerecunoaşterii iluzoriei nostre contributii la apararea civilizatiei? Nu cred, ei nu intelegeu oricum limba română! Totul era cred reflexul unei stări de bine, ideea că România poate să existe si in altă formulă decat cea nefericită de-acasă. Vorbeam de fapt cu noi insine si cu disperarea noastră de a nu putea contrui o Românie acasă. Ne incurajam unii pe altii, constituiam pe loc o Românie normală, cea din visurile noastre. La inceput unii n-au reactionat la acesta strigatură, părea un text uzat, ideologizat. Apoi s-au uitat in stanga si in dreapta si a inceput să nu le mai fie ruşine, erau departe de casă si puteau să se comporte liber, fără inhibiţii. Eram zece mii de cetăţeni ai unei Românii de aer, fără granite si fără Presedinte, fara partide, securisti, 322 sau alte forme ale mizeriei. O Românie care nu are nici o şansă să existe la noi, acolo unde statul a esuat in a se constitui si a asigura instrumentele si simbolurile pentru a ne ajuta să trăim o identitate nefalsificată.

Cu ochii umezi, lovit de un sentimentalism ieftin, al copilului de tăran care multumeste lui D-zeu ingenunchind pe brazdă, mi-am dat seama că teritoriul dintre granitele asa zisului stat român nu face decât să ucidă visele a generatii intregi. Intr-o societate fără urma de solidaritate internă si coeziune socială, nici un talent veritabil nu este promovat de o birocratie unde reflexele mafiote sau nepotimele vestejesc entuziasmele de orice fel. Mi-am adus aminte de ipocrizia noastră de a ne revendica valori ca Brancusi, Eliade, Ionesco, Cioran, Palade. Acesti oameni au gasit departe de România un mediu social care i-a inscris definitiv in cartea marilor valori. România din mintea nostră, cea pe care au omagiat-o cei 10.000 de la Zurich, este un mozaic reconstruit din cioburile a ceea ce spargem zilnic la noi. Nu avem societate acasă, adică o minimă formă de solidaritate mecanică măcar, dacă organică nu se poate. Si comunitatea este doar o imitaţie pentru-că mecanismele unei autonomii functionale, constituite prin consens, ne lipsesc cu desăvarsire. In timp ce acasă, se cumpărau voturile tiganilor sau oamenilor săraci de la ţară, cu bani sau cu pachete de mancare, la 2000 de kilometri distantă, 10.000 de români scăpaţi de stigmate, îşi permiteau să-si strige iubirea fata de o Românie care nu există. In timp ce in teritoriul numit România, se intorc umbrele trecutului si tortionarii nostri si ai parintilor nostri fac băi de multime transpirată, de emotie si de spaime, acumulate de secole, in capitala comercială a Elvetiei zece mii de români au format o Românie de nouăzeci de minute.

Pentru o seară, cei 11 fotbalisti romani nu au mai fost singuri in fata a 30 000 de străini, iar in fata televizoarelor din teritoriile numite Romania, milioane de români, mult mai singuri, se bucurau fără a întelege prea bine ce se intâmplă . Am inteles că România adevărată încă nu poate să existe intre „granitele ei firesti”, vorba ideologilor unui patriotism de ieftin, fiind o floare ce se infloreste doar departe, printre străini.

18 iunie, 2008

Spălătoria politică

Traian Basescu a iesit la televizor să laude votul uninominal si succesul ultimelor alegeri dar a spus un lucru cu care nici dansul nu ar trebui să fie de acord: votul uninominal i-a spălat de pacate pe o serie de baroni locali care erau inainte acuzati de diferite fapte de coruptie. Au obtinut voturi, sunt legitimi, părea a spune Presedintele. Moderatorul i-a replicat palid că justitia ar trebui totusi să fie singura care se pronunta, dar Presedintele nu a mai auzit asta si a ramas la ideea lui. In euforia odelor adresate uninominalului, multi dintre noi au uitat că a fi ales prin vot direct este doar un pas spre onorabilitate politică. Ceilalti pasi trebuie făcuţi prin activitate avizată, prin dedicare fată de interersul public si prin moralitatea actului de servant al cerlor care te-au ales. Si jurnalistii gresesc masiv dacă spun că nu s-a schimbat nimic, că au fost alesi doar baronii, că uninominalul nu a adus nimic. S-a schimbat foarte mult prin acest vot uninominal. Dar, mai ales asteptam ca lucrurile sa se schimbe in bine.

A crescut aroganta celor care vor fi confirmaţi la comanda consiliilor judetene si peste puţin timp o să vedem că nimeni nu îi va mai putea controla. Mai ales că legalitatea la noi este ca un fel de manual alternativ. Au crescut sumele implicate in campanie, inclusiv pentru cumpararea votului. La Stefanesti am văzut doar o parte a interesului instantaneu si sincer pentru vot si democratie. Am intalnit personal zeci de comune in care candidati la primarie sau judet au dat bani pentru voturi. Zeci de camioane cu obiecte de uz casnic sau plase cu zahar si ulei ai fost basculate peste bietele sate sărace ale Romaniei.

Am intrat in epoca unei adevarate economii politice a votului. Vom vorbi de acum incolo de investitii electorale, pret mediu al votului pe mediu de rezidentă, rentabilitate, turnover, rentabilitatea capitalului angajat, credit furnizor electoral. Şi electoratul sarac a inceput sa saliveze deja la această abordare tranzacţionalistă a votului. Am auzit in multe cămine culturale pe unde am trecut in acestă campanie intrebarea timidă, dar destul de distictă: Voi ce ne-ati adus? Liberalii ne-au dat găleţi, pedelistii ulei şi zahăr.

A dispărut si cerinta de morală minimă pentru candidaţi. Multi primari de oraşe mari sau sefi de consilii judetene sunt burdusiti de dosare penale sau fapte penale prescrise. In condiţiile ineficientei justitiei si demagogiei luptei anticoruptie chiar cerinta moralităţii pare caducă. Au fost alesi pentru că sunt puternici, cunoscuti.

A apărut trupele de asalt de bodyguarzi sau trupele de asalt pregătite să blocheze ieşirea oamenilor din case sau sa descurajeze pe adversari. Votul a devenit o afacere personalizată, un rărboi personal ca si viata descrisă in manele prin cuvinte ca bani, dusmani, valoarea mea etcetera. Partidele foloseau multe mijloace institutionale si aveau o oarecare birocratie in abordarea campaniei, uninominalul mioritic este o infruntare de street fighting.

In fine, parcă nu mai este nevoie de specialisti. Nu ingineri sau profesori care vin cu proiecte, ci oameni cu discurs agramat sau gureşi fără de proiect plac din ce in ce mai mult. Popularitate ieftină şi machiaj strident de borduristă. Mediocrii votează mediocri, majoritatea decentă – dacă nu este un mit – nu mai merge la vot.

Spălătoria de pete functiona si până acum. Prin ajungerea la putere politicienii isi blocau dosarele, presau justitia, politia sau parchetul. Altii si-au făcut televiziuni sau ziare, investitii politice perfect pentru santaj dar mai ales pentru a presta servicii de spalatorie publică. Spălătoria funcţiona si prin migratia continuă spre cei care ajungeau la putere. Cred ca din politicienii de pe Scena Mare a Circului Politic, cei mai multi sunt cei care au trecut pe la cel putin două partide. Erau spălătorii mai mult sau mai putin automate, unele functionau cu centralistă altele cu bani, ca şi tonomatele.

Votul uninominal este o practică nouă si in viitor s-ar putea dovedi a fi o grilă mai bună de selectie pentru politicieni. Insă euforia noastră de acum poate să strice, dacă nu suntem realişti. Presedintele a gresit, votul, chiar uninominal, nu dă nici o valoare politicianului şi nici nu-i spală de păcate pe cei care au avut câteva milioane de investit în aceste alegeri. Intr-un sistem de democratie neterminată, cum este al nostru, uninominalul la consilii a fost proiectat si impins inainte de unii cu sinceritate, de unii, probabil nu. Daca nu suntem rationali el poate functiona ca spalatorie ecologică: baia de multime prin vot este un argument de imunitate la acte de justitie, superior celor traditionale care aveau un grad mai mare de risc, de recidivă sau de decolorare.

editorial publicat in http://www.qmagazine.ro/

Welcome, investorule român!

Intr-una din zilele ale acestei campanii am avut surpriza să mă intâlnesc cu o realitate pe care o credeam dispărută in Romania. Asistam la o lansare a unui terminal nou al Aeroportului International din Cluj Napoca si după viteza cu care s-a lucrat si arhitectura modernă, credeam că totul a fost făcut de firme străine, de la proiectare și până la constructie. In conditiile in care toti politicienii- papagali repetă zilnic câti investitori straini au atras sau ce fac ei pentru a aduce alti investitori, am renuntat chiar să mai lansez o campanie cu sloganul pe care-l gandisem odată: Welcome, investitorule român. In orasul unde toată lumea se crede partener sau actionar la Nokia sau Emerson, unde unii se enervează ritualic de lucrurile bune făcute pentru comunitate de Arpad Paskany, doar pentru că nu il cheamă Jack sau Luciano, nu mai credeam să gasesc urmele performantei românesti. Realitatea mi-a făcut o surpriză plăcută: la intrare am strins mana unui om pe care l-am recunoscut apoi si pe scenă: Tiberiu Urdăreanu de la UTI Grup. M-am gândit că este vorba de ceva lucrări de securizare sau comunicatii, nu creadeam că firma romanească este chiar antreprenor, alături de un concern italian, si că a construit această clădire demnă de secolul XXI. A doua lovitură dată descurajarii mele că nimeni nu mai este interesat de investitorul roman, am primit-o când directorul aeroportului David Ciceo a anuntat că proiectarea terminalului a fost facuta de IPTANA Bucuresti. In plus, am aflat că au lucrat zeci de firme ardelene la diferite componente ale acestui proiect. Ii respect pe toti strainii care investesc in România, chiar dacă multi sunt interesati doar de nivelul de mizerie al salariilor, dar n-o să inteleg niciodată de ce nu suntem atât de snobi si de lipsiti de realism si nici macar liberalii, cunoscuti prin sloganul istoric Prin noi insine, nu mai promovăm interesele investitorului roman. Lui nimeni nu-i duce pe gratis utilitătile prin parcuri industriale si nici nu este scutit de taxe locale. Nu primeste teren pentru investitii si nici nu se modifică pentru el planuri de urbanism general. El nu a avut dreptul să liciteze la privatizarile de banci, petrol, gaz sau curent electric. Investitorului mic, desi creaza cele mai multe locuri de muncă, guvernul liberal i-a mărit impozitul de la 1,5% la 3% pe cifra de afaceri. Cu el nu se laudă primarii in campanie si nu-i vine prea multa lume dacă vrea sa taie o panglică. Pentru el nu intervin ambasadele ca să i se rezolve facilități si trebuie să dea spăgi la fiecare pas, daca are nevoie de avize sau autorizări. Investitorul roman este panicat si speriat la bursă și privit cu suspiciune de majoritate. In sondaje, 80% dintre romani cred incă faptul că românii care au reușit în afaceri au facut-o prin coruptie, relatii sau noroc. Nimeni nu se gândește la nopțile nedormite ale unui titular de credit care se uită in fiecare dimineata , cu spaimă, in Monitorul oficial să vadă dacă nu s-a mai bulversat ceva din legislatie. Garda financiară il verifică foarte des iar dacă supără guvernarea locală sau centrală, trebuie să-si facă un serviciu special pentru primit controalele care se suprapun luni de zile. In ultimii trei ani, aprope 40% din firmele romanesti au falimetat datorită exodului de muncitori spre UE si procesul este incă in desfăsurare. Are condiții înrobitoare pentru credite iar garantiile sunt absolut umilitoare, indiferent de proiectul de afaceri pe care-l are. Batjocorit zilnic de institutiile statului român, este călcat adesea in picioare de presa de mic tiraj, dar mare cautătoare de publicitate. Nu are agentii guvernamentale care sa-l ducă de mânuță, ca si pe investitorul străin, și nici cadru legislativ de protejare.
Citesc spre seară cateva zeci de articole despre inaugurarea facută in mijlocul campaniei, desi terminalul va fi functional doar după campanie. Inteleg foamea de campanie electorală a liberalilor dar tot nu inteleg de ce pe siteul Consiliului Judetean in prezentarea evenimentului nu se scrie nimic despre constructor si proiectant. In articole din presă se scrie despre orice, dar nimeni nu scrie despre UTI Grup si nici IPTANA Bucuresti. Citim despre VIP-uri, despre suprafețe, spații, companii care vor veni, proiecții privind traficul dar nimic despre românii care au construit si proiectat acest obiectiv modern. Dacă ar fi fost străini ar fi fost pe prima pagină a ziarelor.

România va fi fiica vitregă a propriei istorii dacă nu vom avea curajul discernământului si cautării de valori la noi acasă. Vom fi excelenti migratori cu gândul sau fapta, dar se va dărâma mereu orice construcție pe care o vom face. Welcome, investitorule român!

text publicat in www.qmagazine.ro

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...