08 mai, 2008

Când jurnalistii aplaudă ...

Am văzut un moment jenant al Summitului NATO de la Bucuresti. Niste jurnaliste povesteau, la un post de televiziune, ce minunat a fost momentul in care au participat la conferinta de presă a lui Putin, unde la venirea Țarului au aplaudat in picioare de li s-au umflat palmele. Au și explicat că este un conducător puternic pe care-l admiră foarte mult. De altfel, timp de o săptămână am tot auzit jurnalisti ce povesteau cu mandrie ca vin la Bucuresti cei mai puternici oameni ai planetei. Poate o fascinatie normală a unui popor umilit, generatie de generatie, fața de un adevarat Tătuc, urmasulul lui Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare sau Stalin. La Bucuresti, regia descrisă perfect de Serge Ciahotin, intr-o analiza psihanalitică a fascismului, a functionat ca la carte. In primul rând, venirea lui Putin la Conferinta de presa a fost data ca nesigură, ca si venirea la Bucuresti. Apoi s-a anuntat că vine ministrul de externe. Apoi jurnalistii au fost lasati sa astepte aproape o oră creindu-se tensiune, mai ales ca usile s-au inchis si sentimentul de izolare creștea. Nimeni nu isi părăsea locul pentru ca urma sa nu mai poată reintra in sala si pierdea acest moment istoric al intalnirii cu Tarul Vladimir. Apoi a aparut Putin prin surprindere, pe o altă usă decat pe care era asteptat. Surpriza totală, deus ex machina, salvarea fericita a situatiei ii face pe jurnalsti sa se ridice in picioare si să aplaude intrarea teatrala a Presedintelui Putin. După aceasta, situatie era perfect controlabila. Jurnalistii devin niste păpuși și multi nici nu mai observă că Putin este intermediat de purtatorul de cuvant iar intrebarile sunt puse aproape exclusiv de jurnaliștii ruși. Cand se infiltreaza o intrebare indiscretă, presedintele o pasează, jurnalistii cred că nu a ințeles-o. Cum să nu o inteleagă cand stie perfect germana si engleza meseria lui trecută purtându-l multi ani in strainătate? Nimeni nu mai observă că jurnalistii rusi erau deja instalati in toate pozitiile privilegiarte pentru a pune intrebări. Presedintele pleacă in trombă și fiecare jurnalistă crede ca a fost un moment, o fracțiune de secundă, in care Putin s-a uitat doar la ea. Seara pe la televiziuni jurnaliste incantate povesteau despre marea intalnire, desi avea putine de spus despre mesajele transmise de Tigru, cum il numea un alt jurnalist. Era mai mult o senzatie, un fel de lumina, ceva ca si cum Isus s-a aratat pe drumul spre Emaus.
Peste doar cateva zile ziarul rusesc Moskovski Korrespondent, care scrisese că preşedintele rus Vladimir Putin a divorţat şi urmează să se căsătorească cu o gimnastă de două ori mai tânără decât el, a fost suspendat "din motive financiare". Ziaristii care s-au ridicat in picioare in fata autoritatii lui Putin si au aplaudat frenetic au uitat că in ultimii ani jurnalisti care l-au contrat pe Presedintele Rusiei au murit asasinati: Anna Politkovskaia, Ilias Surpaiev, Pervai Kanal, Gadji Abasilov. Sala plină de jurnalisti aplaudaci chiar nu stie că din 2000 până astazi in Rusia, după unele statistici, au fost ucisi in Rusia 13 jurnalisti? Sau poate că nu sunt interesati de asta, iar sindromul Stokholm, al pactizării victimei cu călăul , să fie atât de present?

Un emigrant din Canada studiind psihologia romanilor ajunsi acolo o descria ca similara sindromului amintit si o numea complexul imigrantului ca sumum de sentimente de culpabilitate, injosire, inferioritate, supunere si slugarnicie voluntară, autodesconsiderarea nejustificată, autoimpunerea acceptării nonvalorilor,etc. Se simt jurnalistii imigranti intr-o lume străină care le blochează spiritual critic si dorinta de obiectivitate, făcându-i să apaude si să se ridice in picioare ca act reflex? Ce se intamplă cu jurnalismul în democratiile consolidate si neconsolidate ar trebui să ne preocupe pe toti, jurnalisti sau nu, simpli cetăteni sau responsabili sociali. Noii câini de pază, cum îi numeste pe cei care fac journalism de reverentă un sociolog important francez, sunt peste tot, iar jurnaslism de piată a invadat societatea. Presiunea economică si concentrarea proprietății sunt tot mai puternice si la nivel mondial tirajul ziarelor scade sistematic, an de an, cu 2%. Televiziunile fac tot mai mult spectacol si credibilitatea tuturor mediilor scade in fiecare an. Audientele si tirajele scad si la noi, in fiecare an, jurnalistii câstigă putin si nu pot fi apărati atunci când constiința ar putea să le joace festa de a nu mai accepta presiunile patronatului.
Suntem in campanile electorală si toate efectele sindromului imigrantului se văd din plin. Nu mă incântă să-i văd pe jurnalisti solidarizându-se când nu au dreptate sau când mai asistăm la vreun linsaj mediatic. Mai grav este insă atunci când jurnalistii aplaudă in mod reflex, atunci libertatea noastră a tuturor este in pericol, atunci cetateanul ramâne absolute singur si fara de putere in fata colosului puterii.

4 comentarii:

  1. Personajele diabolice, dincolo de analiza rationala, cel mai adesea fascineaza. Avem exemple si de roman si de film si de viata reala. Cred ca primeaza oricum reactia sentimentala a vrajii necunoscutului, in fata firescului rational, in momentul in care ajungi sa interactionezi cu aura acelui altfel de personaj.
    Nu stiu nici daca mitul aplauzelor sau al pactizarii victimei cu calaul este specific romanului desprins de comunitatea imediata, sau al romanului in general, eu cred ca este un sindrom vremelnic al rascrucilor umane de orice fel .
    Cred de asemenea si ca polarizarea fara precedent a oamenilor din presa noastra, frizeaza si ea firescul-nefiresc al punctului de maxim atins de etapa populismului pe care noi tocmai ce o traversam, Am admis si noi ca alte natii de altfel, aceasta tumora a democratiei: populismul, sper insa sa o ardem fara prea multe sechele pentru noi; cred ca si-a atins apogeul si pana la stingere inca vor mai fi zvacniri care ne vor tensiona dialogul, starea si recunoasterea valorilor. Dimensiunea analistului din fiecare dintre noi, va gestiona sper eu corect echilibrul dintre fascinatia pentru vremelnicul Zeus cu aura strapunsa de imense carente comportamentale si alegerea rationala a admiratiei pentru pamanteanul care nu are nevoie de regie, aplauze cu aplomb rusesc sau lesinuri muieresti din presa dedicata.
    Cand contextul alegerilor e confuz, pana si anonimul semneaza :)
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
  2. Am participat in aceasta campanie atat la Zalau cat si la Cluj-Napoca….rezultatele au fost insa slabe in ambele locuri. Atat Iuliu Nosa cat si Remus Lapusan au folosit ca arma electorala pricipala contactul direct alegator-canddat, insa efectele nu au fost foarte pozitive. Recunosc ca la Cluj nu speram la victorie, insa esecul din Zalau mi-a dat de gandit, mai ales ca am avut o oferta electorala buna pentru cetateni. Asa cum stiti la Cluj-Napoca Boc a obtinut 75% din voturi, iar la Zalau Radu Capalnasiu (candidat din partea PNL-fost PD-ist,vice in peroada 200-2004, primar in 2004 pana in prezent) a obtinut 58% din voturi. Ne resemnam ca Tibi Marc a castigat preedentia C.J Salaj. Cum credeti ca puteam lupta mai eficient impotriva acestor 2 primari? Exista si alta arma mai buna decat contactul direct cetatean-candidat?Cand o sa-si dea seama tineretul, ca are o gandire de stanga?

    Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copilCa sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca. Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba o persoana care a votat aiurea in 2004…..NOI PUR SI SIMPLU NU TRAIM BINE!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. tot mai pacaliti lumea cu politica voastra ,cu minciunile voastre .La SATU MARE -- nu ne mai spuneti nimic despre marele candidat sprijinit de dumneavoastra .Despre cei zece ani de pregatire .Ce rezultat ati avut dupa atata munca.Deci sunteti complet paraleli cu problemele oamenilor.Cand o sa vina vremea sa platiti pentru aceste minciuni si site-ul dumneavoastra o sa se afle pe lista PROTESTULUI.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Vasile,

    Te cred si astept sa ne revedem, fie à Genève fie la IASI.

    Cel mai interesant, promovarea ideilor social democrate, sunt alaturi de tine si ma voi ocupa sa câstigam cauza natiunii.

    Le petit, Diaconescu, doreste o revolutie intr-un pahar de bere, a uitat ca a pierdut victorios la capitala si a jucat cobaiul pentru Oprescu.

    Multe salutari grupului si la familiile voastre.

    Astept un signal de la tine, raspund la No. 0041 79 219 48 36

    Amitiés,

    Stefan

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...