03 aprilie, 2008

Introducere în summitologie

Summitologie? Încă nu există în dicționare un asemenea cuvant sau o asemenea disciplină științifică, dar cred că nu este mult până se va breveta. Ar fi stiinta organizării summiturilor, NATO sau de alte tipuri. De doi ani asteptăm summitul NATO care ar trebui să ne schimbe destinul istoric. Cu asemenea aspirație am putea breveta o stiinta a intîlnirilor de nivel înalt, summituri, pe englezeste. Cred că ni se potriveste acest lucru si oricum nu ne-am ales alte specializări pentru mult discutatul brand de țară. Am fi putut persevera in meteorologie, mineralogie sau oenologie. La un moment dat am fi putut să ne specializam in apologie (pentru Conducătorul iubit) sau in gerontologie, cand Ana Aslan lansase vise farmaceutice contra imbatrânirii. In virusologie, caci am avut destui specialisti iar politicienii aliați au simulat cu nerusinare o pandemie (aviară, ați uitat?), care era sa ne izoleze de lume. Suntem insă mult mai talentati in summitologie, desi este o disciplină aflată la început.
Ne plac simularile, le facem cu o mare plăcere. Nimeni nu mai circulă, nimeni nu mai face nimic. Pot să moară oameni în mașinile salvării, noi avem un cult pentru blocarea circulației in cinstea lor iubiți. Am simulat mereu și vom simula și de acum incolo. Va aduceti aminte? Statul se face că ne plătește, noi ne facem că munci! Summitologia este bună si pentru că ne scapă de muncă. O saptamana liberă pentru bucuresteni uiar pentru parlamentari chiar două săptămânoi de libertate. Simularea cu tinerii atlantiști, dincolo de scurtcircuitele ce ne aduc aminte de cămine studențești, ne place pentru că este comparabilă cu organizarea din cutite și pahară de care vorbea Eminescu. E adevarat că Bucurestiul este expert in a gafa. "Fara taxiuri, fara acreditari, fara sunet - bine ati venit in Romania, gazda Summitului NATO 2008." Sub acest titlu, Reuters vorbeste despre organizarea summitului NATO. Dar nu e nici o problemă, Bucurestiul are un obraz mai gros decat talpa bocancului sovietic.
În summitologie avem zeci si zeci de specialisti, analiști sau jurnaliști. Repetă cu gesturi savante cuvinte goale, banalități de gospodină, dar spun mereu cuvinte care îi legitimează: securitate, scut antirachetă, strategii, Rusia, SUA, marile puteri, doctrine militare, pozitie geostrategică etc. E atat de dezvoltată știința lor incât nici nu stiu dacă Putin vine sau nu la Bucuresti a doua zi. Dar vorbim sigur despre cre va face țarul roșu ori Imperiul său. De fapt, cand vorbim despre relatii internationale, NATO sau geopolitică, se uită de nivelul de trai, politici fiscale, cosul minim de trai decent, productivitatea industrială sau balanța comercială, ori cea de plăți. Analiștii nostri destepti au cravate mai frumoase decat ceilalti, laptopurile noastre sunt la fel cde mici si usoare, conc eptele sunt la fel de goale. Cand se ocupă de summituri, Romania poate face achizitii fara sa respecte termenele de licitații și atunci functionarii guvenamentali suntb fericiți. Cumpăram veceuri c e costă cât laboaratoare informatice sau masini care sunt scumpe ca elicopterele. La summituri lumea ne bagă in seamă, cand nu cred că Bucurestiul e Budapesta, iar orgoliul nostru este sartisfăcut. Acceptăm să nu putem vorbi la telefoanele mobile cu zilele, să nu deschidem geamurile, să nu ne apropiem de perdele si sa nu lasam copiii să se joace cu pustile de jucărie. Ne place să fim umiliți, avem experiența servituții voluntare în gene. La summituri căutarea de anarhisti și ruperea lor în bătaie poate să satisfacă orgoliul unor militieni care se bucură că ordinea și disciplina de dinainte se poate reinstaura pentru măcar o săptămână. Păcat că nu am fost pregătiți, fiind primul summit adevarat, altfel am fi inscenat o bătaie cu anarhistii, un blat eventual, in care ne-am fi putut folosi de galeria lui Gigi Becali sau de debrasatorii lui Copos. Ne place si pax americana, nu ne săturăm să filmăm pe tragătorii de pe acoperișuri sau pe falnicii agenți americani. Jurnalistele noastre juisează vorbind despre cel mai puternic presedinte sau despre Marele Licurici. Masinile si coloanele cu girofar ne bucură ca o liturghie de inviere si transmitem mereu in direct, pe toate posturile de televiziune.
E bine, la summit! Presedintele nostru își face poze cu sefi de stat și in loc de rapirea din Serai, in spatele pozei cu George Bush, americanii ne-au invatat să punem Marea Neagră, un prieten sigur, cum zicea Iorga. In acest timp, pe plaiurile mioritice, Romania se transformă in Hotel de lux iar summitologia face uriase progrese.

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...