30 ianuarie, 2008

IESIREA DIN TACERE

Un prieten italian, intelept si sensibil, mi-a trimis azi un mesaj de felicitare pentru alegerea mea intr-o functie politică cu urmatorul text: “Un sef politic nu trebuie sa-i asculte pe toti cei care vorbesc, trebuie sa aiba capacitatea de a asculta la cei care nu pot sa vorbesca”. I-am multumit in gand si am stins televizorul vinovat. Mi-am dat seama că de trei ani ne uitam la spectacolul sinistru al unei politici de galagie si cearta, cică pentru interes national si legalitate. Constituţia si legile sunt pretexte pentru cei care se prefac a reprezenta diferite categorii de cetăţeni. De fapt, politicienii puterii se reprezintă doar pe ei iar de vorbit vorbesc mai ales in numele unui pseudo-capitalism in care democratie inseamna numai libertatea de vot. Televizoarele sunt pline de teme care nu interesează pe nimeni, iar din ziare aceleaşi mutre nu ne mai spun nimic. Lipsa unei culturi de stanga face ca sa nu mai avem politicieni sau intelectuali care sa ne indemne să visăm că lumea poate fi schimbată.

Am ajuns să-i credem pe apologetii dreptei care spun ca legile piatei pot face ordine intre lupi si miei, cand ei se amestecă in libertate desi avem in fata un adevar incontestabil: viata este un infern pentru tot mai multi oameni. O mamă se aruncă de la etaj cu copilul in brate si din revistele colorate ne zambesc trist tinere femei frumose care isi pierd copii in tribunale după ce s-au lăsat păcălite de capitalisti care vroiau doar să se inmultească cu ele si să aibă copii frumosi. Primii 300 din bogatii Romaniei au deja 20% din PIB, primii 1000 probabil au 50%. Problema este ca toti am plecat acum 17 ani de al aceaşi linie de start, cu bagaje putine si cu buzunare goale. Oamenii sunt o marfă pentru ei. L-am uitat cu totii pe sindicalistul Sahleanu care a fost ucis la comanda unora din primii nostri capitalisti. Noi toţi suntem si o să fim o marfă pentru capitalism daca nu reusim sa ne solidarizăm pentru a rezista.Cei din top vor institui pe zi ce trece, tot mai puternică, democratia batei si vor pune un zid de sticlă intre ei si saraci, pentru a se vedea numai de-afară inauntru, căci nu pot trăi fără exibitionism.

Acum 10 ani Ioan Rus m-a invitat la biroul lui de la partid, nu stiu pentru ce, nu aveam sigur o chestiune politică. M-am plimbat o jumatate de oră printre oamenii de pe o stradă principală din Cluj, m-am uitat in stanga si dreapta, să nu ma vadă cineva, si am intrat in viteză. Printre colegii mei de la Universitate si studentii mei era o mare rusine să faci parte dintr-un partid sau să fii vazut pe-acolo. Recunosc acum că atunci mă inselam, nu stiam că nu trebuie sa astepti ca altii sa schimbe lumea in locul tău. Cu ce drept le ceri altora să facă asta, sau îi critici, dacă tu nu faci nimic? Cand esti parte a nepăsării generale, nu meriti nimic. Iti meriti soarta!

Trebuie să ne dorim să schimbăm lumea si să credem ca acest lucru este posibil. Dacă nu participam la schimbare, ea se va face oricum, dar fără noi. Nu cred in ideea ca, si la noi, capitalismul a triumfat si nu mai trebuie pus in discutie, iar cei care o fac devin dusmanii poporului. In Romania, mai ales, nu mai conteaza cine si cum a obtinut capitalul atata vreme cat oamenii gasesc la acesti "capitalisti" un loc de munca.

Cei multi nu pot să vorbească, nu mai are cine sa-i audă si nici ei nu mai cred că merită să-si strige nefericirea si cel mai greu este sa-i scoti pe oameni din tacere. Sa-i convingi să caute o cale de a vorbi, de a protesta, de a se exprima. Unii plecă aiurea in lume, altii raman aici, in linistea cea aducatoare de amorteală, de marasm si de iluzia ca totul e bine si traim in cea mai bună dintre lumile posibile! Anana Stratulat, femeia care a primit un Bentley de culoarea ochilor ei, a descoperit ca durerea in tacere este mai mare si unele vise ne costă scump. Cristina Datcu nu a mai descoperit nimic, ea a murit in tacere, poate cu mult inainte de a se strivi de caldarim, alaturi de fetita de doi ani.

In fiecare zi ar trebui să facem un mic pact intre invinsi, cum i-ar zice Sabato: adică să iesim din tacere, să refuzăm a mai fi parte a nepasarii generale!


articol publicat in www.qmagazin.ro

4 comentarii:

  1. Abia astept sa iesiti si dumneavoatra din tacere. Am incredere mare in ceea ce faceti si mai ales ma bucur ca ati revenit in prim-planul PSD. E nevoie MARE de dumneavoastra si de domnul Rus acolo. Apropo, el ce mai face? Nu am mai auzit de ceva vreme despre Ucu..

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca vorbiti despre aceste lucruri fara incrancenare. Cred ca ar trebui sa devenim putin mai seriosi noi in Romania, sa lasam superficialitatea, mishto-ul si gluma la o parte si sa trecem la dezbateri de fond. Faptul ca avem dispute nu ar trebui sa fie privit ca o problema. In mod cert nu suntem un popor asertiv :) Azi dimineata la radio Guerilla, Mihai Dobrovolschi intreba care sunt reprezentantii elitei Romaniei in viata, si, mai ales, de ce nu ne dau ele - elitele adica - noua, tinerilor intelectuali o cale, un subiect de dezbatere, de ce nu ne orienteaza spre ceva. Spre uimirea mea singurele nume pe care le-au trimis ascultatorii erau cele de scriitori, actori sau eseisti. Unde au disparut marii dascali, formatorii de scoala, mentorii unor generatii intregi? Suntem asa de orientati spre noi insine incat uitam sa privim inafara spatiului personal, cam stramt...Am putea iesi din tacere daca am arunca o privire serioasa in jur, daca am iesi din superficialitate si am incepe sa producem plus valoare. Atunci am avea ce sa spunem. Pana atunci cred ca ne meritam mutzenia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu poti sa nu tradezi tacerea trista cand esti chemat la dialog fara teama de a-ti declina speranta in schimbarea amarului cotidian strans in brate de femei al caror suflet s-a golit de viata inainte de a atinge caldaramul. Candva omul care scrie traind ceea ce scrie, spunea: nu am nevoie de sustinatori care ma felicita si ma indeamna sa merg inainte, am nevoie de constructia si fratia celor care-mi sustin ideile prin exprimarea libera a gandurilor lor, prin pactul nedeclarat al mintilor si vocilor care gandesc la fel de a nu-si delega exponent ci de a intari fiecare in felul sau echipa sustinatorilor pentru principiile in care cred.
    Stanga nu valideaza saracia, stanga se incapataneaza cu adevarat sa nu treaca pasiva peste moartea taurului din arena, stanga exista pentru ca inainte de a fi performant ca individ esti om -parte a unei familii, a unei comunitati. Pana la ecuatii fiscale care valideaza economic politici de stanga sau dreapta, suntem cu totii la startul premiselor si trairilor umane- care prin excelenta sunt de stanga. Selectia naturala e cert ca nu ne genereaza sisteme egalitare care sa ne eticheteze global in extrema stanga a stangii. Nu suntem la fel, nu gandim la fel, nu reactionam identic, insa in asta consta frumusetea si maretia convietuirii armonioase comunitare. Daca admiti fara nici o zvacnire sentimentala ca cel slab care tace nu are decat sa dispara, probabil esti o entitate individuala a dreptei pragmatice performante, insa echilibrul stangii te face sa-ti pierzi sclipirea reflectata in ochii celui care tace fara a fi neparat slab. Nici o unda profunda a tacutului nu-ti va reflecta fara amar chipul stralucitor si plin de reusite capitaliste, daca treci prin multime fara sa-ti pese, daca citesti o poezie amuzandu-te vulnerabilitatea sentimentala a versului, daca te temi la infinit sa-ti tradezi emotia care ar putea sa te prezinte asa cum esti: om cu virtuti si temeri.
    Poate ca ne incapatanam adesea sa definim prea sofisticat stanga sau necesitatea stangii, poate ca totul ar fi mult mai facil daca am prezenta-o firesc, sub forma chemarii la recunoastere umana a primei porniri de a-ti declara iubirea prin gesturi, senzatii, grai si zambet. Sociologia de dincolo de sablonul stiintific va reusi sa aduca aderente umane si spirituale care probabil vor revalida nu peste multa vreme si politica la firescul definitiei sale primare: arta de a comunica …

    RăspundețiȘtergere
  4. Textul pe care l-aţi scris domnia voastră este generos cu întrebarea mea: "De ce nu au demnitarii demnitate?". De ce aleşii noştri nu pot duce o discuţie la nivel de principiu şi apelează la înjurătură? Cred că degeaba încearcă fiecare să clădească principii dacă, atunci când vine momentul să le expună, totul se transformă într-o bătaie de cocoşi. Hai mai întâi să imaginăm un model de a face politică şi pe urmă să visăm la conlucrare. Cineva din PSD spunea acum câţiva ani că social-democraţii sunt o maşină cu două volane cu care nu se poate ţine direcţia. Politica din România are în acest moment 1000 de volane şi o mie de mici motoraşe. Maşina nu numai că nu mai are o direcţie dar nici nu te mai duce de la punctul A la punctul B.

    RăspundețiȘtergere