31 decembrie, 2007

La multi ani!


Dragi prieteni,

2008 sa va aducă implinirea unui vis si invatarea unui lucru nou. Vă doresc sa aveti forta de a crede ca o nouă lume se poate deschide in fata voastră. Cred ca ne putem prelungi viaţa atâta timp cât ramanem fiinte deschise ce provoacă viitorul si cred in miracolele pe care viaţa le contine, dar care nu vin de la sine. Cand ai forta de a incepe sa inveti un lucru nou, indiferent de varsta, observi cu bucurie că se deschide inca o incapere in casa care este viata ta, casă pe care o credeai de mult terminată, neicăpatoare si veche.


Eu anul acesta, la 46 de ani, am facut o scoală de schi, alături de copiii mei. Din Zell am See vă urăm La Multi ani!


2007 - ULTIMA TRISTEŢE

Am fost plecat o saptamană din ţară si, alaturi de fiul meu, ne-am uitat la televiziuni straine pentru copii. Mai peste tot am văzut fragmente din filme cu diferite feluri de a spune povestiri eroice. In fiecare zi vedeam eroi americani care salvează lumea, gimnaste care castigă medalii olimpice după ce au fost accidentate grav, bolnavi de cancer care salvează orase si apoi se vindecă miraculos. Copiii găseau formule chimice sau matematice care aduc mari benefici tarii, iar profesorii lor sunt niste genii retrase departe de lumina reflectoarelor pentru ca iubeau mai mult scoala decat laboratoarele de la NASA. Peste toate, cu siguranţă, steagul american fluturand deasupra tuturor acestor povesti despre miracolul de a fi american, adică inteligent, curajos, luptator, erou, membru al unei echipe mereu câstigatoare. Identitatea se crează la focul lent al acestor mituri pe care tanara generatie le interiorizează si pe baza lor isi construieste modele si vise. Imaginea pe care o comunitate o proiectează asupra ei inşişi este importantă nu doar pentru copii, dar mai ales pentru ei. Marile mituri si motivatii se crează acum când copilul interiorizează aceste standarde colorate cu ajutorul imaginarului si emotiei. In copilarie si adolescenta copilul isi crează mecanismele de autoprotecţie psihologică, mecanismele de apărare ce-i vor permite ca sa depasesească mai târziu obstacolele subiective sau obiective.

Ce povesti spunem noi copiilor nostri? Nu, noi nu spunem copiilor nostri nici o poveste!

Ne-am perfectionat se pare in anii din urma tendinţa filmică a unui sănătos neorealism românesc privind dictatura comunistă. E un lucru bun acesta si am putea sa ieşim in lume cu asemenea povesti artistice despre suferintă si infruntarea ei printr-o sporită umanitate. Mungiu, Porumboium cristi Puiu sau Nemescu pot sa fie continuatorii unor Pintilie, Piţa, Danieliuc sau Liviu Ciulei si pot arăta lumii că avem o cultură încă vie, o cultură care renaste ca o floare a soarelui din gunboiul istoriei. Dar chiar dacă ar lua Oscarul, filmul lui Cristian Mungiu nu poate servi ca poveste de identificare pentru tinerele generatii. Pentru educatie avem nevoie de alte tipuri de fictiuni literarea sau cinematografice.

Istoria era artificială si falsă, am rescris-o si o eliminăm usor din programe. Editurile de carte pentru copii au murit si azi doar carti de colorat mai editează editurile străine. Concursurile de proiecte cinematografice le castigă in fiecare an nepotii lui Sergiu Nicolaescu, nu cred ca are sanse cineva cu vreun proiect educational. Ministerul Educatiei este condus de un inginer penibil si banii pentru educatie se dau doar pentru firmele de constructii care sa sifoneze din proiecte de repararea scolilor. S-ar putea ca unii sa sară in sus, să spună că nu trebuie să ne ocupăm de imaginarul si identitatea copiilor. Bun, să zicem ca refuzăm fictiunile eroice si spunem ca sunt ideologie, dar avem destine de romani exceptionali care ar putea să inflacareze mintea si sa incalzească sufletul copiilor romani. Nadia si destinul ei este subiectul a zeci de filme de fictiune americane, doar noi nu facem nimic. Ilie Nastase a pornit cu tenisi rupti iar Ion Tiriac, copil ramas fara tata, au cucerit o lume intreagă ai au reinventat un sport. Brancusi a reiventat arta contemporană, Ionescu sau Cioran au uimit Parisul, Eliade a descoperit profunzimile ascunse ale religiilor si miturilor universale. Sunt sute de destine care ar constitui povesti exemplare care depun marturie că nu suntem doar ucigasi de femei sau hoti de supermarketuri. Nici doar cei ce aruncă fetusi in budă, roboti ce lasa batrani sa moară in stradă sau spagarii planetari, că suntem o natiune normală, care are mult de muncit, care trebuie să facă mult pentru a deveni 100% europeană, dar in nici un caz nu suntem niste mutanţi nemernici la care umanitatea de la Cannes se uită cu groază.

Nu mă interesează ce ar putea să spună ideologii unor programe internationale care vor să ne dezvolte doar abilitătile manuale in scoli de tip Waldorf. Mă sperie viitorul pentru care nu vrem să facem nimic. Să nu spui copiilor, prin moduri diverse, de unde venim, spre ce mergem si ce misiune avem noi pe pămant, sa nu le spunem ca avem oameni care sunt admirati de toata lumea sunt moduri de a lobotomiza tanara generatie.

Dar azi este ultima zi a anului 2007 si poate la anul ne vom trezi. Macar o noapte sa pâlpâie flacara galbenă a sperantei. La multi ani!

24 decembrie, 2007

Craciun Fericit!

Sarbatori fericite, dragi prieteni!
Sa ne bucuram alaturi de familie si prieteni si sa dăm si celorlalţi o părticică din bucuria noastră, căci "suntem treaptă pentru celălalt", cum zice Vasile Cel Mare.
Craciun Fericit!

18 decembrie, 2007

Jurnal de idei

Despre chipul uitat al normalităţii

In politică, participantii la ceea ce sociologii numesc „câmpul politic”, dela functionari, la politicieni sau jurnalisti, ne-am obisnuit să acceptăm toate formele de anormalitate. Simularea, cinismul, legarea de scaun, sinecura, nepotismul, coruptia au inceput să devină piese de mobilier printre care trec, lovindu-se sau nu, ca de mobile, chiar si cei mai virtuosi. Unii speră intr-un proces de modernizare pe care il poate face doar timpul, altii asteaptă o minune ca lucrurile sa se schimbe si cei mai multi se simt bine asa. Pericolul este acela de a nu mai putea distinge bine normalitatea, de a citi normalitatea prin „ocheanul intors” al unei atitudinii care cauta dincolo de gestul simplu un inteles ascuns, eventual un conflict. Recent Ioan Rus a renuntat la un cumul de functii, adica si-a dat demisia din functia de Presedinte al PSD Cluj, pentru că detine o functie mai tare, cea de vecepresedinte national. A facut-o in stilul lui personal, adică laconic, cu un comunicat sec. Nimeni nu s-a gandit ca de mult considerăm cu totii ca este nesănătos si nepractic ca oamenii sa aibă multe functii suprapuse de sef, că este normal ca sa existe o mai buna distributie a sarcinilor intr-o organizatie, doar din ratiuni de eficienta. S-au născut zeci de ipoteze privind disoluţia Grupului de la Cluj, părăsirea lui Geoană, partid regional ... numai normalitastea exprimată simplu in comunicat nu a fost considerată o explicatie consistentă. Vom ajunge oare sa codificam mesajele polisemantic pentru ca, dupa un proces complicat de decriptare, audienta sa poată degaja un inteles pe care l-am fi putut spune intr-o propozitie simpla: Ana are mere?

Un semn de nevroză politică este totusi detectabil: nu mai recunoastem normalitatea, acceptam greu ca explicatia s-ar putea afla la suprafata gestului politic, in chiar textul care o descrie.

17 decembrie, 2007

Bugetul de stat, intre logica mijloacelor si cultura performantei

Declaratie politică
17.12. 2007

Vasile Dancu


In general, sfarsitul de an ne găseste in discutii, dispute, negocieri legate de bugetul de stat al Romaniei. In mod normal ar trebui să fie o perioadă importantă pentru planificarea politică si administrativă. In realitate, chiar si această perioadă este una care nu iese din trista anormalitatea a vietii politice de la noi. Activitatea Guvernului este luată in discutie de pe pozitiile emotionale, legate de interese inguste sau doar din punctul de vedere al unor partizanate care nu au nimic de a face cu interesul public.

Unii apreciază Guvernul pentru că le acordă protectie, altii pentru că primesc bani direct spre localitati si firmele lor de drumuri sau poduri si reabilitare de scoli, intr-o manieră absolut netranspareantă de executie bugetară. Unii sustin Guvernul de spaima uneri posibile dictaturi prezidentiale, astfel că, pe teoria răului cel mai mic, ne trezim cu sustinatori politici pentru PNL si Tăriceanu care sacrifică propriile ideologii politice doar pentru că il urasc pe Traian Basescu sau pentru că vor ca să existe un echilibru politic formal. Sunt si politicieni care selectionează doar faptele bune, dar uită totalemente esecurile politicii guvernamentale

La fel stăm si cu criticile. Primul Ministru este criticat de unii pentru că i-a eliminat de la guvernare si de altii pentru că interesele lor private le-au fost afectate. Unii il critică din altă directie politică doar pentru că este de dreapta, pentru că a impus o masură sau alta, sau pentru că nu a făcut cine stie ce proiect drag lor.

Nici sustinerile si nici criticile nu au mare valoare dacă nu se intemeiază pe o evaluare cat se poate de obiectivă. Ori atata timp cat vom discutam partinic despre admionistraţie, tara va ramâne in subdezvoltare iar politica va fi doar un zgomot demagogic iar noi, parlamentarii, ne vom păstra imagine de mutanti somnolenti ce se trezesc doar pentru a vota privilegii.

In evaluarea activităţii guvernamentale rareori folosim indicatori care să măsoare performanta si calitatea guvernarii iar in putinele cazuri cand se calculează indicatori, acestia sunt greu imposibil de obtinut dacă esti parlamentar de opozitie. De aceea, dragi colegi, dati-mi voie sa fac o pledoarie pentru folosirea indicatorilor in toate activitătile noastre, inclusiv in activitatea de planificare bugetară. Din nefericire, la noi folosirea indicatorilor de performanta este doar o vorbă si in mimetism absolut inconsistent.

Ca membri ai Uniunii Europene ar fi trebuit ca discutarea proiectului de buget pe anul 2008, să o facem intr-o logică schimbată: să trecem de la o logică a mijloacelor, la o logică a rezultatelor, adică ar fi trebuit ca in elaborarea proiectului de buget să introducem demersul performantei pentru a analiza eficacitatea politicilor publice. Din păcate, de la an la an, vorbim doar de volumul de mijloace necesare pentru un sector sau un proiect, dar nu aducem in discutie rezultatele concrete oblinute si nici cele vizate, adică eficacitatea cheltuielilor pe fiecare obiectiv.

In ţările europene cand guvernul vine in Parlament cu proiectul de buget, iar deputatii si senatorii, unde e cazul, trebuie să se pronunte asupra unui triplu aspect: trebuie sa facă o reflectie asupra directiilor strategice, să evalueze obiectivele de performantă dar si sa aprobe sistemul indicatorilor de performantă.

Fiecărui program guvernamental i se ascociază obiective iar obiectivele sunt traduse in obiective operationale. Pentru fiecare obiectiv operational se caută indicatori concreti, pertinenti si fiabili. Nu indicatori de cheltuire, ci indicatori de impact, pe termen lung, mediu si scurt, indicatori masurabili. In plus, indicatorii sunt insotiti de valori – ţintă, prin care responsabilii de program si ordonatorii de credite se obligă sa realizeze cresterea eficientei de cheltuire nu ca la noi unde Ministrul Adomnitei umblă prin tara si critică sau amenintă pe cei care nu pot sa cheltuie. Nu am auzit insă un ministru care să-si critice subalternii pentru că au cheltuit ineficient bugetul.

Din păcatem lipsa indicatorilor sau putinătatea lor, dovedesc că nu dorim să devină transparentă activitatea de luare a deciziilor si nici performanta nu ne interesează pentru că, in tarile civilizate, cultul indicatorilor inseamna cultura performantei.

Nici societatea civilă sau mass-media nu participă la la nasterea unei culturi a performantei, comentariile colorate sunt privilegiate cifrelor, iar folosirea de indicatori este prea greoaie si mai putin interesantă decat un epitet sau o cearta intre doi politicieni.

Sunt aproape sigur că opinia publică nu va exploda de curiozitate pentru evaluarea activităţii guvernului chiar dacă astăzi PSD a făcut un exercitiu public de prezentare a unei evaluări prin indicatori a guvernarii din ultimii trei ani.

O să prezint, la întamplare, câţiva indicatori care măsoară activitatea guvernului, in speranta că orice gest de acest fel ar putea să fie gest fondator pentru nasterea unei civilitatii si culturi a măsurării performantei prin indicatori concreti.
Cota unică de impozitare a adus avantaje materiale pentru numai 4,8% dintre salariaţi. Doar cei cu un salariu de peste 15 milioane ROL, adică numai 183.163 din cei 3,8 milioane de salariaţi cu normă întreagă au beneficiat cu adevărat de această măsură.
In prezentul proiect de buget se prevede alocarea a 0,02% din PIB pentru IMM-uri în 2008, de 25 ori mai puţin..decat a promis guvernul
Zero – grad de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune în 2007. România a pierdut oportunitatea de a utiliza 2 miliarde de euro de la UE în 2007 fonduri structurale. Pierderea celor 741 milioane euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală a lăsat agricultorii în sapă de lemn.
7 din cele 8 euroregiuni de dezvoltare din România se află printre cele 15 regiuni cele mai sărace ale UE. 50% dintre localităţi au acces la reţele de apă potabilă şi canalizare.
România – pe ultimul loc la îndeplinirea criteriilor Agendei Lisabona. Doar 1,7 români din 100 participă la programele de formare permanentă. România alocă pentru cercetare dezvoltare de 3 ori mai puţin decât media UE27 şi de 5 ori mai puţin decât ţinta stabilită în cadrul Agendei Lisabona
Deficitul extern s-a accentuat, ajungând la 14% din PIB, dublul nivelului sustenabil calculat de FMI.
În 2006, importurile au fost mai mari decât exporturile cu 15 miliarde de euro.
Cei mai bogati 300 de români detin averi care reprezinta 22% din PIB ul României iar 3 milioane de români care trăiesc în sărăcie absolută;
În 2007, raportul dintre veniturile băneşti realizate de cei mai bogaţi 10% si cei mai săraci 10% din România este de 1:17 (medie pe persoană).
În perioada guvernării de dreapta 2004-2007, câştigul salarial mediu net a crescut cu 58% (de la 688 RON în dec 2004 la 1084 RON în oct 2007), iar preţurile au crescut astfel:
la energie electrică cu 19%,
la energie termică cu 63%,
la gaze naturale aproape 100%,
la apă canal salubritate au crescut cu 79%,
la transport pe calea ferată cu 61%
iar la transportul urban de călători cu 42%.

În plus preturile la carne si preparate din carne au crescut cu 60%, la pâine cu 80%, la lapte si produse lactate cu 75% iar la ulei cu 45%.

În perioada 2003-2004 pensia medie lunară a crescut cu 54%, în vreme ce în perioada 2005-2006, pensia medie lunară a crescut cu 36%

Cu cei 1,1 milioane euro pe care Guvernul i-a dat pe scrisori adresate pensionarilor, puteam plăti pensiile lunare a 22.000 pensionari agricultori (50 euro pensie medie agricultori * 22.000 = 1.100.000 euro), adică toţi pensionarii agricultori din judete precum Arges sau Prahova sau majoram cu inca 3500 numarul biletelor de odihna si tratament pentru pensionari
Mai mult de 50% dintre unităţile de învăţământ nu au fost avizate medico-sanitar;
Doar 15-20% dintre elevii din mediul rural merg la liceu şi doar 2-5% urmează studii superioare;
România se află pe ultimul loc şi la absorbţia fondurilor ISPA
Din cele peste 2,25 miliarde de euro alocate, ministerele Transporturilor şi Mediului au reuşit să absoarbă doar 11,6%, adică 262 de milioane de euro.
Numai 14% din IMM-uri deţin informaţii despre fondurile structurale europene şi despre cum pot fi accesate, faţă de o medie de 45% a companiilor europene.
66% din gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% nu au acces la canalizare, 85% nu au apă caldă, iar 2 milioane de agricultori rămân fără nicio formă de ajutor social in timp ce .... CIFRA ZERO domină întreaga gestiune ministerială a activităţii din agricultură. ZERO – sume accesate, până în prezent, din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro. ZERO – sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007-2013 din Fondul European de Pescuit. ZERO – sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piaţă pe acest an.


Aceste date, probabil nu vor fi destul de interesante pentru opinia publică, pentru ca sunt indicatori calculati de un partid. Nici Institutul National de Statistică nu va face publice buletine cu indicatori de performanta a guvernării, căci nici un guvern de pâna acum nu a fost interesat de un asemenea gest de transparenta, desi poate ar trebui sa începem de undeva. Colegii si de la PNL sau UDMR pot veni cu indicatori care sa avantajeze guvernul si tot ar fi un punct de pornire, o bază de discutie mult mai serioasă.

Toti indicatorii insă ar trebui să fie stabiliti ncă din proiectarea bugetară, pentrui fiecare leu cheltuit sa existe indicatori concreti de masurare a efectelor. Altfel, nimic nu se va schimba si Nicolae Ceauseascu va ramane sa conduca in topul politicienilor. Iar noi, maine si poimaine, o să votăm niste cifre de buget fără să stim nimic despre folosirea lor.

11 decembrie, 2007

Mi-ar fi plăcut să fiu sculptor, pictor sau arhitect




INTERVIU
realizat de Georgeta Todoruţ, revista GHIMPELE DE CLUJ



1.De ce credeti ca Dumnezeu a creat mai intîi barbatul si nu femeia?

Pentru odată cu barbatul, Dumnezeu a inventat singuratatea si, probabil, a vrut sa-l incerce pe barbat, cît este de puternic si aşa a văzut că e slab, că nu e bine sa fie singur omul pe pământ. Femeia a adus pe pămant iubirea si acesta este lucrul care i-a iesit cel mai bine Creatorului.

2.Cum arata femeia din spatele unui barbat de succes?

Depinde de rolul care l-a avut in constructia lui. Femeia care l-a ajutat pe barbat să facă o carieră de succes nu poate fi decât fericită şi implinită. Celelalte, femeile care au vânat un barbat de succes sau cele ale carui bărbat este lovit de norocul conjuncturilor de tranzitie, trebuie sa fie destul de nefericite pentru că acei barbaţi care nu au lucrat cu toata fiinta lor la un proiect, si din fiinta noastra face parte si jumatatea-femeie, sunt nesiguri si schimbatori, caută sa-si facă cadou mereu alte femei. Multi oameni care n-au cunoscut succesul social la timp, nu au inaltimea spirItuală pentru a gestiona acestă situatie nouă fără a isi bulversa viata complet, încercand o rupere de trecut, ceea ce constituie o drama pentnru cei apropiati. O spun asta ca minoritar - nedivortat, intr-o echipă guvernamentală formata din 24 de barbati.

3.Cum ar fi aratat viata dumneavoastra daca v-ati fi nascut italian si nu roman, sau neamt?

Familia mea, se spune, a venit din nordul Italiei in tara Nasăudului cred ca prin secolul XVIII, la inceput. Nu cred in stereotipurile etnice prea mult dar cred ca fiecare cultură are dominante de exceptionalitate care o individualizează. Mi-ar fi placut să fiu sculptor, pictor sau arhitect. Poate cel mai mult mi.as fi dorit să fiu arhitect al splendidelor grădini medievale italiene.

4. După ce judecati, calificati, o persoana la un prim contact?

De multe ori gresim la primul contact dar cel mai important lucru este privirea, ochii. Cand intalnesc pe cineva care la primul contact incearca sa se ascundă după cuvinte ma uit în ochii lui. Aici pot sa te insele doar marii actori, ori acestia sunt putini.

5.Cum ati vrea sa muriti, sau mai elegant, in ce circumstante ati dori sa parasiti aceasta lume?

As vrea sa fiu la capătul unui ciclu de viaţă, cand n-o sa mai am nimic de spus in scris, cand n-o să mai pot crede in schimbarea lumii prin cuvant si imagine si n-o sa mai am proiecte. As vrea să nu fie primavară, sa nu fie soare, să fie noapte. Să nu fiu singur acasă si, dacă nu cer prea mult, să fi băut un pahar de cognac inainte.

6.Va rugati? Daca da, ce-i cereti Divinitatii si pentru ce-i multumiti?

Ma rog cateodată, niciodată cerând ceva, doar uneori multumind ca sunt om şi nu piatră, că am multi prieteni si putini dusmani, că am o familie frumoasă care ma inconjoară cu dragoste si mă obliga sa-i iubesc atât de tare incat uneorim prin hotelurile Europei, imi dau lacrimile gandindu-ma la ei si simt ca mi se taie respiraţia.

7.In ce situatii va simtiti neputincios?

Cred ca se poate face totul daca ai credinţă cât un bob de mustar, dar in schimbarea lumii politice am inceput sa simt ca nu mai pot. Am visat sa schimbăm generatia de bolsevici care au deturnat Revolutia din 1989, imprastiindu-se prin partide, am facut paşi uriaşi, dar in aceste zile am senzatia că am pierdut, că va mai trece un ciclu politic al ticalosiei si coruptie si Brucan, bolsevicul pocăit, a fost prea optimist atunci cand noi il injuram de zor pentru pesimism..

8.Proza sau poezie, muzica clasica sau folk, tuica sau coniac, Basescu sau Tariceanu?

Poezie, pentru că este mai tare, mai concentrată, folk – pentru că mi-a incălzit copilaria si adolescenţa, ţuica lui tata – pentru că mi-e dor de el, Băsescu – dă senzaţia de autenticitate şi curaj, Tăricenu este mai serios, iar eu l-as alege pe Tony Blair.

9.Mai au studentii de azi idealuri, mentori, modele de urmat?

Studentii de azi sunt adaptati lumii lor: o lume fragmentată, dinamică, cautătoare de senzatii tari, comercială. Idealurile nu se poartă, iar modelele pe care le pot oferi mass.mediile comerciale sunt derizorii. Profesorii aleargă tot după bani, mentoratul nu se normează si atunci ... scoala este un loc tot mai pustiu deja. Mai sunt putini profesori care fac apostolat academic. M-aş bucura să ma însel.

10. De ce nu ascultati sfatul marii majoritati a bloggerilor cu care intrati in dialog virtual,acela de a va retrage la catedra?

Il ascult dar incă nu-mi vine să cred că nomenclatura rosie infrăţită clica unor „nouveaux riches” au castigat definitiv batalia impotriva celor care vor o nouă Românie si o altfel de politică. Ma retrag incet spre catedră, dar cu spatele inainte si fata la politică. Mai pun o grenadă, mai trag cateo o rafală, comportament naiv de Rambo...

11.Poezia , versurile pe care le iubiti cel mai mult.

In functie de stare, de anotimp, de suflet. Iarna imi place Esenin ( Nu regret, nu mă jelesc, nu strig/Toate trec ca floarea spulberată/Veştejit de-al toamnei mele frig/ Nu voi mai fi tînăr niciodată) si Adrian Păunescu cu oamenii lui de zapadă care s-au sleit din lipsa de iubire. Toamna imi place Radu Stanca sau Cezar Ivanescu, Lucian Blaga sau Emil Brumaru. Il port in suflet si Matei Visniec, de pe vremea cand era poet, pe Constantin Preda de la Craiova, sau pe ingerul Traian Furnea. In orice anotimp sau stare imi place Nichita Stănescu (Leoaică tânără, iubirea ....), Mircea Dinescu (de pe vremea cand nu era clovn si mosier – „mai stii cum te strigam pe-atunci/icoana cu picioare lungi). Sunt sute de poeti pe care ii iubesc ca pe niste frati de ai mei mai mari, raspinditi prin lume de mama asta vitregă pe care, indeobste, o numim Viaţă.

12.Ce gust avea,deja uitatul "nechezol" de la deja defuncta cafenea "Croco" inainte de 89?

Nu sunt nostalgic, traiesc doar in prezent si viitor. Dar nimic nu se compara cu gustul tineretii si studentiei. Nici culorile, nici lumina, nici verdele, e ceva despre care poetul Dorin Tudoran spune: Numai copilaria e glorioasă, in rest totul e agonie.

13.Dar poezia pe care o scriati atunci, unde e acum?

Poezia de atunci... pentru oricine poezia tinereţii moare odată cu acea varstă... este ingropată acolo unde ne-am ingropat acei ani. Undeva prin fiinţa noastră, insă greu de găsit

14.Va simtiti provincial? Daca da, unde si in ce imprejurari?

Nu ma simt provincial pentru am acces la lumea ideilor si pentru ca doi ani si jumtate petrecuti in Parlamentul European mi-au demonstat ca Bucurestiul, nu cu mult timp in urma o adevărată capitala, azi este provincilizat total. Este sediul manelelor, a kitschului, vulgaritatii si comercialului. Transilvania si Banatul se indreaptă spre Europa, Bucurestiul se incapaţânează să ramână balcanic.

15.Care din urmatoarele calificative sint reale: ideolog, strateg, manipulator sef al PSD?

Niciuna, fiecare cuprinde doar o parte de adevar si o parte de iluzie (a mea sau a celorlalti). Sunt un intelectual de stanga care, nepot dee granicer fiind, incercă să păzească granita social democratiei de de invazia ţigăniei, granita valorilor in care trebuie să credem, de presiunea baronilor ce caută doar castigul iar ca ardelean sunt dator acestei părti de lume cu o lupta pentru emancipare si recastigarea demnitatii colectivităţilor nostre.

16.De ce ministrii ardeleni au esuat la Bucuresti?Ma rog, nu e cazul dv, dar lista poate fi completata de Marga, Miclea, Hardau sau Maior?Sint ardelenii prea lenti pentru aceste vremi?

Nu au esuat, am participat toti la o lucrare de desţelenire. Au creat un model pe care inca Bucurestiul il refuză, dar nu o va mai putea face mult timp. Faptul că ardelenii nu sunt acuzati de coruptie si nici nu sunt etichetati ca baroni locali a fost deja prea mult pentru mediul politic de la Bucuresti si afluentii modavi, olteni sau dobrogeni. In acest prim deceniu al noului mileniu, Ardealul si-a facut datoria din acest punct de vedere.

17 ...Aceeasi incetineala explică si amânarea momentului in care clujenii vor prelua friiele PSD?

Clujenii nu vor să conducă acest PSD, vor sa-l schimbe si asta nu se poate face din foisorul de sus.

18.Câte cure de slabire ati tinut pina ati ajuns la actuala forma fizica? Ne dezvaluiti si noua reteta?

Am tinut una dar hatarîtă de vreo 45 de zile in care m-am programat mental pentru a slabi, lucrul cel mai important, am facut sport, miscare si un regim disociat. Cate o zi lactate, una cartofi, una fructe, orez, carne albă si weekend liber dar cu masură si cel putin doi litri de apa plata la care am adaugat cel putin 1 litru de ceai verde. Am slabit 32 de kg

19. Care e cel mai mare compromis pe care l-ati facut in viata?

Cel mai mare compromis a fost acceptarea de a intra in Guvernul Romaniei .... pe baza unui proiect de necesitate si impotriva sensibilitatii si gandirii mele critice. Si apoi am si ramas sa ratacesc prin politică visând la cai verzi pe pereţi.

20.De ce ar trebui sa revina in tara tinerii care studiaza acum in strainatate?

Pentru că numai aici se pot bucura de succese si pot sa afle alinare la esecuri si infrîngeri. Dincolo sunt conditii minunate pentru studiu sau chiar pentru o viaţă cu frigider mai plin si vacante mai bogate, dar solidaritatea si prietenia sunt mai rare. Iar noi am trait intr-o cultura patriarhală in care de geneartii mamele ne-au tinut la san, ne-au mangâiat, bunici ne-au spus povesti. Am vazut, in strainate, romani reliazati dar niciunul fericit. Este drama noastră ca suntem copaci cu radacinile in pamant, nu avem rădacini in aer.

21.Ce le-ti spune copiilor dumneavoastra daca mâine ar pleca "in lume"?

Ce mi-a spus bunicul meu cand aveam vreo 13 ani si ma pregateam sa plec in lume, cu un geamantan de carton plin de iluzii. Mi-a spus sa fiu om de cuvant, asta este lucrul cel mai important al familiei noastre de cand ne stim. Si să nu joc jocuri de noroc, căci, mi-a spus bunicul, tu semeni cu mine, esti pătimaş, mergi până la capăt si asta te-ar putea pierde.

22.Vă mentineti declaratia scrisa "Romania nu va avea nici o sansa daca politica vor face doar comunistii reconvertiti, securistii, baietii sub acoperire, chelnerii, inginerii de nota 5, cintaretii,dansatoarele, contabilii de CAP, schimbatorii de valuta sau alti aventurieri"?

Da, Romania este condamnată la subdezvoltare durabilă de actuala clasă politică. Politicienii nu se pot desprinde de inguste interese individuale sau de partid si nici macar nu au curajul sa facă proiecte de viitor. Modul in care a fost reconvertită vechea nomenclatura comunista si securistă in oamenii capitalismului de tranzitie este de vină pentru asta.

23.Unde se ascund intelectualii de stinga, si mai ales, care este definitia "intelectualului", dincolo de dictionar?

Intelectualii de stanga se feresc de partide pentru că nu pot accepta definitia data stangii de fostii comunisti: stanga se opune restiturii proprietatilor, condamnarii comunismului sau lustratiei. Electoratul dependent de stat nu este neapărat de stanga, el migrează spre putere, indiferent care este acestam exemplul Basescu si PD este graitor. Sunt zeci de mii de tineri,de intelectuali sau lucratori din servicii care cred intr-o societate mai dreaptă, care sunt de acord ca piata libera nu poate fi un arbitru intre lupi si miei si care sunt convinsi ca impozitele trebuie plătite diferentiat, după puterea economică – mai mult de la bogati, mai putin de la saraci. Intelectualii de stanga sunt timorati dar nu va trece mult si vocea lor se va auzi tot mai tare caci avem deja primul guvern de dreapta adevarat si efectele sociale ale acestei guvernari ne vor obliga sa iesim din indiferenta sau apatie. In general, intelectualii sunt cei care au un contact cu lumea abstracta a ideilor si vor, prin experianta castigată acolo, sa facă ceva pentru majoritatea care traieste mai ales pe baza instinctelor primare.

24.Cum credeti ca veti arata la 75 de ani? Nu doar fizic.

As vrea ca in dimineţa acelei zile de 25 noiembrie să vină Maria , sotia mea, sa ma trezească cu aburul de cafea proaspătă, cu acelasi furişat discret, cu care o face deja de peste 20 de ani de cand suntem casatoriti. Sper sa am un raft de carti scrise de mine si să fiu la fel de fericit că incepe o nouă zi. Sa fiu nefericit ca vine noaptea si trebuie să si dorm si să nu contabilizez nici o secundă de plictiseală, nici pana la acestă varstă. Sper sa am pe birou două sau trei carti adevarate, scrise de mine: adică niste carti care vorbesc oamenilor direct, care le transmită o anumită cunostere, care incerca sa.i ajute să traiască mai usor sau mai bine acestă viată tot mai incalcită pe care o abordăm fara a avea retetă sau instructiuni de folosire. Sper sa fiu la 75 de ani un batran de care nu fug cei tineri.

jurnal de idei

Un proiect pentru anul care vine?


Un singur proiect politic: o Romanie socială, într-o Europă socială, unde omul este o valoare, nu profitul . In care solidaritatea este mai importantă decât competitia si piata nu este D-zeu suprem. In care comunităţile se autoorganizează si nu sunt dijmuite de capitale pentru ca, după aceea, orice ban ce vine inapoi să fie prilej de demagogie politică. In care politicienii aduc o contributie idei si proiecte, nu vin doar cu gargară. Vreu să ne reorganizăm comunităţile astfel încât limba, etnia sau religia sa nu fie criterii pentru a ne diferentia sau a vota unii contra altora. Proiectul este complicat si paradoxal: vreau să facem o constructie politică si civică a normalităţii. Proiectul acesta este atat pentru anul in curs dar si pentru viitor, este sâmburele de sperantă care mă tine incă agatat de viata politică, loc in care, ca să fiu sincer, mă simt tot mai strain si mai anacronic cu asemenea vise.

Jurnal de idei

Despre regionalizare


Ieri am primit niste intrebari interesante de la un jurnalist clujean despre descentralizare si soarta politicienilor clujeni in politica centrală. Am raspuns sincer dar ferindu-mă usor să mai produc vreo expresie argheziană, cum au inceput să glumească deja prietenii cand vorbesc despre interviurile mele. Efectiv, cred că descentralizarea si regionalizarea politică sunt imperative pragmatice ale acestui timp. Democratia si administratia nu pot rezolva problemele oamenilor de la distanţa, de o manieră generică. Politica trebuie să se apropie de comunităţile concrete pentru a le servi interesele nu doar pentru a răspunde unor atasamente vagi la oameni sau ideologii. Fiecare regiune are profilul ei, urgenţele ei si chiar identităţi culturale distincte. Vrea să fie reprezentată de oameni pe care îi poate trage la răspundere, nu de oameni ascunsi pe liste, oameni pe care îi vede din patru in patru ani. In plus, descentralizarea este o urgenţă majoră: banii trebuie cheltuiţi acolo unde se produc, pe programe votate de comunitatile locale. Controlul asupra cheltuiirii banului public este o alta cerinta legata de descentralizare si el se poate face doar acolo unde avem efectele, cel care face cheltuiala dar si beneficiarul. Intr-o administratie centralizată, responsabilitatea se depersonalizează si acesta este cel mai mare rau. In acest moment, datorită lipsei de descentralizare si transparenta a deciziilor guvernului (suntem pe locul 126 in lume din 131 de tari), guvenul cheltuie aproape 40 la sută fara executie publică bugetară– niciodată nu vede Parlamentul aceste decizii, intr-o manieră clientelară, demagogică si total ineficientă. Autostrada Transilvania este un proiect oprit de trei ani pentru că Miniaterul Transporturilor nu are posibilitatea sa împarta bani în stanga si dreapta din acest proiect. In fine, descentralizarea si regionalizarea sunt necesare pentru că trebuie să existe un raport intre resursele produse si alocare de resurse. Sunt de acord cu orice taxa de solidaritate pentru regiuni sărace, sunt principii socialiste ale coeziunii si solidaritatăţii care se aplică si comunităţii naţionale, dar nu pot să accept ca o regiune să producă resurse pentru toţi şi să fie ultima atunci când este vorba de alocarea de fonduri pentru drumuri sau repararea scolilor .
¤¤¤¤
Dar ce putem face, noi, politicienii ardeleni?
Trebuie să pornim de la o evaluare realistă a situatiei. Romania este o tara supercentralizată, o mostenire a comunismului, dar nu asta nu e singura explicatie. Si tarile care au venit după monarhii puternice sunt destul de centralizate, chiar dacă mult mai rational. Centralizarea are avantajul ca se poate conduce cu oameni putini, si chiar mai putin pregatiti. Centralizarea ar putea sa foloseasca resursele mai bine, pentru proiecte mari, dar la noi nu mai este cazul. Ramânem centralizati pentru că mostenirea luata de unii in 1989 să nu se disipeze. Incă avem o clasă politică în mare masura validată inainte de 1989, clasa politică ce se ţine cu dinţii de putere. Toti aceştia ştiu că acel care are toate resursele în mană, are puterea. Deci nu se poate face nici justitie, nici presa liberă, nici transparenta atata timp cat toate resursele sunt centralizate. Mai este un lucru, odată data puterea comunităţilor ele nu o vor mai lăsa din mâini iar nomenclatura de la centru ramane fară resurse. Trebuie să fim realisti, nici comunitatile locale nu sunt suta la suta pregatite sa ia puterea si s-o administreze. Sunt înca mulţi primari sau oameni politici care aşteaptă mereu ordine de la centru, care nu îşi dau seama cât de important este mandatul primit de la comunitate prin vot.

Trebuie să ne luptăm pentru orice drept, nimeni nu ne face cadou nici o formă a libertăţii. Aici este lupta noastă a ardelenilor, aici este sensul solidaritaţii ardelene transpartinice. Cât timp vom intelege asta, nu vom pierde razboiul, poate doar bătălii mai mici.

07 decembrie, 2007

VÂNĂTORII DE VOTURI

Partidele politice din România sunt niste animale ciudate. Se unesc sau se muta de la stanga la dreapta, cu o usurinţă ameţitoare. Dacă ai face o analiză de discurs, probabil că foarte puţine ar putea fi încadrate în vreo tendinţă ideologică din cele traditionale. Pentru analisti, politicul este si mai complicat căci reactiile partidelor sunt imprevizibile sau dictate, de multe ori, doar de interesele câtorva lideri. De cele mai multe ori, miscarea cosmica a acestor partide este dictată de gandirea totală si totalizatoare a sefului cel mare. Cand vezi PNL ul, cel mai recent exemplu, facând cu ajutorul unor pesedisti “de bine” un populism de stânga cu pensionarii, în timp ce finantiştii penelişti spun ca nu sunt bani, te întrebi la ce mai foloseşte eticheta liberală dacă ea nu este respectată. Consultantii politici de la noi, cu nivelul lor de expertiză mioritică, vor spune mereu că este important doar să obţii cât mai multe voturi, indiferent prin care ticălosie sau minciună ordinară.

Imperativul voturilor cu orice preţ introduce si o paradigmă falsă asupra democratiei: voi trebuie doar să votati, restul facem noi si bunastarea va veni, cu siguranţă. Această teză demobilizează electoratul si blochează participarea politică neconventională pe tot parcursul timpului, inclusiv in perioadele neelectorale. Chemarea doar la urne a oamenilor si iluzia că doar acesta este rolul lor, duce la o varianta de democratie reprezentativă, schioapă si limitată.

Miscările PD din ultimii doi ani si mai ales fulgerătoarea unire cu PLD au arătat că justificările ideologice nici măcar nu mai merită a fi căutate, căci au renunţat la ele chiar si protagoniştii. Valorificarea maximă a potentialului pe care-l are încă Preşedintele Romaniei sub raportul popularităţii este principala grija a tuturor oamenilor lui Boc şi Stolojan. De fapt aceasta a fost si greseala majoră pe care au facut-o, la europenele din 2007, ceea ce a dus la un rezultat cu apraope 15% mai mic decât potenţialul măsurat prin intentie declarată de vot din studiile electorale. Pedistii s-au ascuns în spatele preşedintelui, au fost puţin prezenti în presă, s-au ferit de expunere si justificări, crezând că totul va merge de la sine. In plus, l-au lăsat pe Stolojan să se actioneze pe langă ei, cu culoarea lor portocalie şi chiar si cu ideile din programul lor, astfel că au mai pierdut ceva voturi şi aici.

Partidele noastre au ajuns astfel să fie mai mult niste agenti electorali, agregaţi in jurul unor interese de grup, comunităţi politice cu identitate slabă şi care se bazează mult pe confuzia din mintea oamenilor şi se feresc să-şi consolideze o identitate de stânga sau de drepta cu iluzia că lipsa de identitate poate ajuta la culegerea de voturi de pe intreg spectrul politic. De la această primă derivă pornesc toate celelalte elemente pe care le putem privi ca elemete de patologie politică: absenteism si lipsa de mobilizare, migratia politică, turismul electoral, solutii imorale denuţate chiar de initiatorul imoralităţii, samd. Si tot de aici vine şi cauza celei mai mari boli a politicii noastre din ultimii ani: populismul deşănţat, de stanga sau de dreapta.

Măcar liderii partidelor politice ar trebui să tină cont de faptul că raţiunile de existenţă ale partidelor si functionalitatea lor nu se reduc la a fi vânători şi pescari de voturi. Câteva funcţii la care ar trebui să ne gândim, totuşi, după aproape douăzeci de ani de democratie ar fi urmatoarele:

Partidele politice au, evident, o funcţie electorală, dar această functie nu se referă doar la atragerea de voturi. Ele trebuie să selecteze si să propună candidati pentru alegeri, sa recruteze aderenti, sa formeze opinia alegatorilor. Trebuie să caute aprobarea socială, dar mai ales să fie laboratorul în care se crează si specializează cei care vor conducea societatea. La noi, din păcate, amatorismul celor promovati de partide este in floare si prea putine gesturi se fac pentru educarea vsi specializarea viitorilor functionari propulsaţi de partide. Nu ajunge să ne dorim votul uninominal, ca solutie la acestă problemă, nici in societatea civilă nu există resurse prea mari de specializati in menagement societal si politic.

Formarea culturii si responsabilităţii civice este o functie la fel de importantă. Partidele indeplinesc astfel o importanta functie de socializare politică. Atunci când se dă vina doar pe adversar sau pe conjuncturi, când nu are loc o dezbatere publică serioasă, societatea române handicapată si este greu să chemăm oamenii la actiuni si responsabilităţi civice. Cultura politică si civică se formează cu greu si in timp dar trebuie sa fie un scop direct si precis asumat de politicieni. De ce ne mirăm că Nicolae Ceausescu este după două decenii liderul providential pentru acest secol? Nu are rost sa ne prefacem că nu întelegem de ce este, in mod contradictoriu, cel mai detestat de o parte egală de populaţie. Românii încă bâjbâie, in frunte cu marii lor politicieni, este un popor răstignit între trecut şi viitor şi nu ştiu de ce li s-a întamplat ceea ce li s-a intamplat rău, dar nici nu pot să-si proiecteze mijlocele pentru o viitoare normalitate. Asteaptă incă oameni providentiali care sa facă minuni pentru ei, sau poate, unii din ei, se roagă doar la bunul Dumnezeu.

Partidele sunt intermediari între populaţie şi putere. Fie că fac proiecte si programe de dezvoltare, fie că propun proiecte alternative, din opozitie, partidele au rolul de a crea laboratore care să proiecteze dezvoltarea programată a societăţii. Eliminând utopia planificării totale promovată de comunisti, nu putem, totuşi, lăsa societăţile să se dezvolte haotic, fără proiect si lăsând totul la mâna capriciilor pieţei si competitiei, ca singură paradigmă structurantă a tendintelor sociale viitoare. O importantă functie a partidelor este de a crea ideologii, platforme poltice sau programe politice şi de a le difuza . Aici nu este vorba de texte politice, incifrate ori copiuţe după ce spun partidele europene surori. Partidele trebuie să creeze poluri de atractie pentru cetăţeni , unde să să regasescă valori politice si sociale in si să participe la punerea lor în practică.
Functia de control al puterii executive si de echilibrare a puterii este un scop important si se realizează prin raportare la valorile grupurilor de referinta dar si la programele prin care şi-au asumat anumite partide sau grupări de guvernare exercitiul de cnducere. Această ultimă functie pare ca este indelinită de continua ciorovăială politică din parlament sau de la conferintele de presă dar este indeplinită doar aparent in Romania. Când partidele din opozitie oscilează, facând odată la trei luni proiecte comune cu colegi din opozitie si apoi cu cei de la putere, rolul de control nu este indeplinit de partidul respectiv. Nici coalitiile adhoc din parlament care nu respectă distinctia formală dintre putere si opozitie, facute pe baza satisfacerii unor interese private, nu stimulează realizarea aceste importante functii de echilibru.

Nu este vorba de teorie politică în aceste câteva simple remarci, chiar dacă acestea au aparenţa unor notaţii dintr-un curs de sociologie politică sau politologie. Este o explicaţie la confuzia generalizată ce domneşte în toată societatea noastră politică: actori politici, analisti, jurnalisti, militatanti sau votanţi. Nu intelegem pe ce criterii se fac coaliţii sau fuziuni si nici spre ce se îndreaptă trandurile de popularitate sau încredere. Va trebui ca politicienii responsabili să facă examene realiste ale evolutiilor propriilor partide pentru a vedea si in ce masură răspund acestor criterii functionale. Aceste functii s-au dezvoltat pe masura modernizarii politice si avansului spre civilizatia pluralimului politic. Dacă ramanem la stadiul de pescari si vânători de voturi, stadiul de dezvoltare a societatii politice va fi tot comuna primitivă. Sau, cel mult, sclavagism pe mosia unor demagogi fără proiect si morală.

04 decembrie, 2007

Jurnal de idei

4 decembrie 2007
Bruxelles

***

Noica spune intr-un eseu despre Cioran că este veşnic doctorand pentru că l-a ales conducator de teză pe bunul Dumnezeu care nu a avut timp să-i citească lucrarea despre "inconvenienta de a te fi născut".

***

Intalnire minunata cu Eginald Schlattner, scriitorul fascinant al saşilor din Transilvania, datorată unei minuni si mai ales bunului meu prieten Ovidiu G. La Bruxelles, intr-o sală meschină, un fel de salon, preotul de penitenciar ne-a citit si povestit despre aventura vietii sale. M-a fermecat cu ideea că in pastrarea identitatii tale etnice, celalalt te recunoaste dar mai ales te preseaza sa ramai tu insuti, nu te lasă sa-ti falsifici identitatea. A vorbit frumos despre Romania, cum niciodată nu am auzit vreun roman vorbind despre acest subiect. In plus la intalnirea cu mine mi-a facut un compliment de o mare sensibilitate: sunteti asa de inalt incat suntemk obligati sa vedem cerul cand ne uitam la Dvs iar la noi, saşii, doar episcopul ne obliga la aceasta". Vreau să scriu despre fascinanta lui trilogie pe care noi, romanii, ne strofocăm să n-o băgam in seamă. Nous sommes ici aux portes de l`Orient, où tout est pris à la légère! Dar asta nu ne scuză.

***
Am inceput un capitol de carte despre "Lautarismul politic" si miturile vulgatei politice.

03 decembrie, 2007

jurnal de idei

3 decembrie 2007



***
Dacă ceva crezi că este necesar si corect să faci pentru ţara ta sau pentru comunitate, atunci nu întreba guvernul dacă este de acord. Si nici partidul din care faci parte ... S-ar putea sa afli ca nu este momentul, că nu esti tu acela care trebuia să nască ideea sau că trebuie făcută o comisie care să aprobe.

***

Am ajuns in Ramânia la o etapă in care exagerarea drepturilor individuale se face in defavoarea drepturilor socitale. Am sărit direct la un individualism care ne desocializeză, distruge ţesutul social al comunitătilor. Teorii ale alienării care nu sunt exclusiv marxiste, cum cred unii, o sa ajungem sa le (re)formulăm ca si observatii personale in scurt timp.

***

Intr-o zi s-ar putea să ajungi în situaţia ca fiecare gest al tău, pe care il consideri ca fiind o ofrandă adusa celorlalţi, să fie criticat. Asta nu trebuie să te indemne să te opreşti. Poate criticile absurde se vor opri intr-o zi, eventual in ziua în care nu vei mai fi. Sau cand vei face prima ticalosie ...

***

In politică poti fi uşor iertat dacă faci crime sau furaciuni. Dar nimeni n-o să te ierte dacă spui adevărul. Unii pentru că îl ştiau, dar n-au avut curajul să-l spună ei, altii pentru că adevarul le strică imaginea sau le afectează interesele. Sunt si cei care te vor urâ pentru a face pe plac conducatorilor, dar si unii care sunt convinşi că doar Sefu poate sa spună lucrurilor pe nume. Multi insă o sa te dezaprobe pentru că nu ai cerut voie de la nimeni.