03 decembrie, 2007

jurnal de idei

3 decembrie 2007



***
Dacă ceva crezi că este necesar si corect să faci pentru ţara ta sau pentru comunitate, atunci nu întreba guvernul dacă este de acord. Si nici partidul din care faci parte ... S-ar putea sa afli ca nu este momentul, că nu esti tu acela care trebuia să nască ideea sau că trebuie făcută o comisie care să aprobe.

***

Am ajuns in Ramânia la o etapă in care exagerarea drepturilor individuale se face in defavoarea drepturilor socitale. Am sărit direct la un individualism care ne desocializeză, distruge ţesutul social al comunitătilor. Teorii ale alienării care nu sunt exclusiv marxiste, cum cred unii, o sa ajungem sa le (re)formulăm ca si observatii personale in scurt timp.

***

Intr-o zi s-ar putea să ajungi în situaţia ca fiecare gest al tău, pe care il consideri ca fiind o ofrandă adusa celorlalţi, să fie criticat. Asta nu trebuie să te indemne să te opreşti. Poate criticile absurde se vor opri intr-o zi, eventual in ziua în care nu vei mai fi. Sau cand vei face prima ticalosie ...

***

In politică poti fi uşor iertat dacă faci crime sau furaciuni. Dar nimeni n-o să te ierte dacă spui adevărul. Unii pentru că îl ştiau, dar n-au avut curajul să-l spună ei, altii pentru că adevarul le strică imaginea sau le afectează interesele. Sunt si cei care te vor urâ pentru a face pe plac conducatorilor, dar si unii care sunt convinşi că doar Sefu poate sa spună lucrurilor pe nume. Multi insă o sa te dezaprobe pentru că nu ai cerut voie de la nimeni.

2 comentarii:

  1. Domnule profesor,

    daca inteleg sensul corect al povetelor dumneavoastra, asta inseamna ca in fapt, acordul politic intr-o structura formala de conducere a unui partid se poate realiza doar daca exista o convergenta ideatica, de cultura politica si strategica a membrilor acestuia? Altfel, majoritatea nu se formeaza si fiecare "minoritar" isi exprima parerea individual dincolo de "comisii" si "aprobari" in public, ceea ce genereaza instabilitate institutionala. Nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte, foarte frumos si foarte trist sunteti la scris. Mai este si asta un motiv pentru care lumea nu spune adevarul. Pentru ca adevarul este trist si cine sa vrea sa se intristeze de buna voie ? In plus lumea cauta asemanarea. Printre colegi precum si printre supusi si suspusi. Mai ales printre suspusi. Un lider care iti da sentimentul ca este si el la fel ca tine in cea mai mare proportie in care cineva poate fi la fel cu altcineva te face sa-l urmezi prin magulire, nu orbeste ci cu ochii larg deschisi, convins ca tot ce ti se cere este pe puterile tale de a intelege si chiar croit dupa mintea ta. Sa aduci ofrande celorlalti sau sa nu faci ticalosii pare sa nu fie croit dupa mintea celor mai multi si pare sa nu fie pe puterile tuturor. In schimb de individualism si reformulat teorii ca si cum noi le-am inventa suntem mai toti capabili... Ainsi va la vie

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...