07 noiembrie, 2007

TRAGEDIA ROMILOR, DRAMA NOASTRA

In faţa problemelor pe acare le avem in Italia, cel mai grav lucru ar fi să devenim mai rasisti decât suntem vis a vis de populatia roma. Si asa, există un lucru care, in orice cercetare sociologica despre minoritati, îi uneste pe români si unguri: atitudine egală de respingere a populatiei roma. Nu ne onorează acest lucru, însă este posibil de explicat.
Acum îi găsim pe romi peste tot in Europa in situaţii care ne dezavantajează şi ne strică imaginea. Acest lucru trebuie însa tratat cu luciditate, realism şi pragmatism. Am lansat impreună cu o echipă de experti romi prima Strategie guvernamentală pentru imbunătăţirea situatiei romilor, in 2001, si am constatat cu ocazia studiilor de teren pe care le-am făcut cât de greu este să încerci schimbarea situaţiei. Prima
Dar si tragedia lor nu trebuie să o minimalizăm. Romii trăiesc intr-o cultură traditională care nu este prea deschisă la nou, deci nu-i ajută să evolueze. O cultura care nu valorizează şcoala si mai ales o cultura dizidentă, opusă culturii majore - ceea ce de multe ori favorizează nasterea unei subculturi delincvente. Este un adevar tragic de la care trebuie să plecăm. Trebuie insă inventate proiecte guvernamentale finantate pentru a-i duce pe romi la scoală si pentru a integra această populatie pornind de la tineri.

In ultimii ani, fără presiunea Uniunii Europene, s-au făcut puţine lucruri pentru romi. Ne-am bucurat în secret pentru că au plecat in Europa si am scapat noi de responsabilitate. Am lasat doar fundatiile si societatea civilă să facă programe pentru multiculturalism. La Cluj există un centru national pentru diversitatea etnică, fostă filială a fundatiei Soros, care oferă expertiză si coordonează multe programe printr-o muncă entuziastă a unor sociologi, psihologi, economisti, dar este nevoie de interventie guvernamentală serioasă. Este nevoie de bani multi si de atitudine constantă timp de două, trei decenii.
Tragedia unui copil nascut intr-o familie de romi este totală: are 75 % sanse să nu meargă la şcoală si tot atâtea să facă puşcărie. Aproape nu are nici o şanşă, indiferent cât este de dotat de la natură. Nu putem lăsa destinul să actioneze orb în cazul acestor oameni. Guvernul va trebui să se lupte pentru apărarea acestor oameni.
Europa trebuie făcută să inteleagă că probleme romilor este o problemă europeană. Romii sunt ai tuturor si nu are nici o relevantă că un popor prin excelentă nomad, a fost surprins de tragerea unei Cortine de Fier in acestă parte a Europei. Trebuie să afirmăm clar in reletia cu UE: nu este normal ca resursele să la punem impreună iar problemele doar să ne rămână doar in seama noastră. Pentru integrarea romilor este nevoie de foarte multi bani pe care Romania nu-i are in acest moment. Păcat că la noi guvernantii negociază în genunchi.
Să nu ne căutăm ţapi ispăsitori pentru propriile noastre slăbiciuni. Deşi este adevărat că la romi există o mai mare incidenţă a infractionalităţii, acest lucru se datorează faptului că trăiesc la margiunea societăţii, sunt mai săraci şi au o cultură tradiţională. O anumită cultură delinventă au si unii români plecati peste hotare: boxerii ce au furat la Chicago nu erau romi si nici alte cazuri de sportivi care ne-au facut de râs peste hotare. Si noi va trebui să ne delimităm cultural de o oarecare „populara economie a hotiei", cum inspirat spunea un jurnalist.
Au fost robii nostri şi sunt fraţii si surorile noastre. Va trebuie să trecem peste orice resentiment sau stereotip negativ, să-i sprijinim să se elibereze de delincventă, analfabetism şi violeţă. Tragedia lor este totală si nu ne poate lăsa indiferenţi. Este o primă criză serioasă de adaptare la modernitate. Tragedia lor trebuie s-o privim ca şi drama noastră. Stânga românească va trebui să producă nişte proiecte politice serioase pentru romi. Sunt sigur că alături de colegii mei din PSD si societatea civilă vom imbunatati strategia lansată tot de noi acum 6 ani, strategie pe care dreapta de la putere a lasat-o baltă.

PS. Cand să inchei acest articol am observat că a început deja bătălia de discursuri politice pe seama acestei situaţii. Cred că Premirul si Presedintele se vor bate pe influentarea opiniei publice si imagine, dar lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Europa va incepe să calce in picioarele drepturile românilor care lucrează sau călătoresc, iar noi ne vom sfâşia in ţară pentru niste amărâte de voturi. Politicianismul este cea mai boala a noastra.






Pentru cei care nu stiu, anexez un afis publicitar: vânzare de sclavi in anul 1852




Publicat in 4 noiembrie 2007

pe http://www.inpolitics.ro/

5 comentarii:

  1. Din pacate Strategia aceea a ramas doar pe hartie. Nu cred ca problema se pune doar in termenii lipsei fondurilor al nivel guvernamental, ci si al lipsei voinței politice. Atata timp cat avem ministrii care gandesc in termeni de lagare si deportari nu ne putem astepta ca Guvernul sa abordeze in mod serios problema infractionalitatii, in cazul de fata a infractionalitatii romilor. Cu exceptia unor proiecte ale societatii civile cum sunt cele al centrului pentru diversitate etnoculturala, campaniile pentru romi s-au axat pe clipuri publicitare care atacau efectele si nu cauzele discriminarii romilor. Am senzatia ca politicienii romani se situeaza pe doua pozitii in acest subiect: cei care se incadreaza in categoria rasisti (declarat sau nu) si cei care chiar daca ar vrea sa faca ceva nu indraznesc de teama pierderii de voturi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte bun demersul.
    S-au mai făcut astfel de demersuri, s-au mai făcut declaraţii, dar nu s-a schimbat nimic. Ar fi ideal să începeţi prin a cunoaşte ceva despre această minoritate. Vă dau eu primul indiciu. Nu sunt romi şi rromi.
    Există un dicţionar de termeni pe care îl puteţi găsi în reţea, există şi un dicţionar la librărie "Ghid de conversaţie român-rrom (ţigănesc) în grai căldărăresc", care te învaţă să zici pe ţigăneşte "Deschideţi! Poliţia!" (sau poate că este altul în care scrie asta, nu mai ştiu)
    Eu ştiu că sunteţi un om politic în cel mai important partid din România care este şi social şi democrat. Aştept de la domnia voastră şi colegii domniei voastre, pe lângă vorbele frumoase, şi soluţii concrete. Nu aş vrea ca totul să rămână la nivel de declaraţie politică şi pentru că sunt obişnuit ca atunci când vine vorba ca cineva să propună o soluţie unul să zică "trebuie făcut" celălalt "trebuie făcut" şi nimeni să nu facă efectiv nimic.
    Parcă văd, Comisia parlamentară pentru integrarea minorităţilor.
    Uite, vă dau eu un sfat. Încercaţi să le faceţi avantaje în zona intelectuală şi culturală. Există universităţi în limba maghiară, faceţi şi în limba ţigănească una. Implicaţi ţiganii în zona culturală, ceva care să-i şi stabilizeze. În zona culturală ţiganii au foarte multe lucruri de spus şi ar putea exista centre de cultură ţigănească. Stabiliţi programe adevărate prin consultări cu reprezentanţii lor, reprezentanţii lor de jos, nu împăraţi sau partide ale romilor. Nu este în tradiţia ţigănească să meargă la şcoală? Faceţi deci şcoli speciale de meserii în care, eventual, să existe şi o producţie plătită. Folosiţi talentul special al ţiganilor în anumite meserii tradiţionale, mai ales în zona artizanatului. Nu cheltuiţi banii pe propagandă, calculatoare, birotică, maşini şi pe vederi puse la cutia de scrisori, cum cheltuie clasa politică fondurile atunci când se înfiinţează un departamanet. Faceţi cu banii ceva important. Nu uitaţi! Nimic împotriva lor, totul alături de ei, lăsaţi să vină de la ei dorinţa de schimbare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru Fresh Mint,

    Sunt de acord cu toate elementele comentariului. Poate sunt mai multe categorii de politicieni in ceea ce priveste atitudinea fata de romi, dar esenta este cea pe care ati pus-o Dvs in text. As adauga un lucru, mai tare poate decât toate: concurenta neloiala si batalia dintre fundatiile si asociatiile formate din romi. Zile intregi am incercat sa-i aduc la o platforma comun a de abordare a problemelor dar este imposibil. Unul din capii elitei lor mi-a spus odată: Nu te mai chinui, programele voastre de emancipare trebuie sa le cenzuram noi. Romii nu trebuie sa se trezeasca, nu vor mai fi controlabili. Prin noi se poate asigura ordinea socială, noi îi putem tine pe romi sub ascultare.

    O alta polemica am avut cu unul din romii destepti, Vasile Ionescu. El m-a acuza ca eu am o viziune sociologizanta despre discriminare si rasism pentru ca propuneam mereu programe concrete: apa si curent in cartiere de romi, rechizite si haine, ajutoare pentru nutritia copilor etc. El spunea ca eu vreau sa ascund rasismul nostru romanesc prin proiecte de infrastructura comunitara. Si eu sunt impotriva nesfarsitelor simpozioane si colocvii, cred ca stereotipurile rasiste vor dispărea doar atunci cand romi se vor apropia de celelalte etnii prin nivel de trai, scolarizare etc. Si acum cred ca trebzuie sa pornim de aici, restul va veni pe urma.
    In fine, este clar ca suntem datori sa facem tot ce se poate pentru aceasta etnie

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru Giconet

    Corect nu vreau sa comentez prea multe fiidnca suntem pe acelasi gand in acesta problema. Avand in vedere ca va citesc blogul de multa vreme, acceptati urmatoarea observatie: inteleg ca sunteti satul de vorbe frumoase, dar in blogosferă nu cred ca se poate face prea mult. Schimbam vorbe, idei, venim cu intentii pe care le verificam in dialog. Ca politician este mai simplu sa nu comunici deloc, daca fiecare iti spune: mergi si fă ceva concret, lasa-ne cu vorbele. Timp de aproape doi ani am lucrat si multe proiecte concrete pentru romi: locuri speciale pentru romi in invatamantul superior (la Babes Bolyiai am avut primele promotii), am creat un centru national pentru cultura romilor, cred ca avea si cladire la un moment dat, dar nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, programul de jandarmi si politisti de etnie roma, oficii judetene pentru romi, vaccinari, buletine si altele. Din pacate nu mai stiu in ce stadiu se afla multe din ele ...probabil unele au murit Nu uitati un lucru: in Romania cand te afli in opozitie esti total lipsit de puterea de a face ceva, indiferent cat de mare este partidul.

    Zilele acestea am pus bazele unei asociaţii pentru promovarea unor programe de cultura roma in spatiul european, impreuna cu un prieten italian de la Cluj.

    Sper sa nu va fie cu suparare, Domnule Florescu, dar accept chiar si critici pe care le consider nedrepte, referitoare la ideile sau tampeniile pe care le scriu sau le cred. Imi e jenă insă să vin pe blog cu proiecte politice sau proiecte de legi, adica ceea ce poate face un politician din opozitie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ba chiar pentru asta e blogul, să veniţi cu proiecte, să le supuneţi dezbaterii, să vedeţi dacă au legimitate. Nu uitaţi, cei care vă citesc, citesc şi pe cei de la putere. Dacă propuneţi ceva extrordinar, ceva care animă cititorii, fiţi sigur că cititorii dumneavoastră vor bombarda PNL-ul cu emailuri de implicare în proiect. Nu-mi spuneţi că opoziţia nu are putere în România, mai ales în condiţiile acestui guvern frunză în vânt.
    Electoratul observă implicarea persoanelor, mai ales atunci când implicarea nu este mimată de un discurs si atâta. Din câte observ eu, există, absolut nejustificat, un complex al provinciei. Nu înţeleg cum se aşteaptă prin organizaţiile judeţene să vină omul de la centru cu preţioasele indicaţii. Foarte mulţi PSD-işti din provincie îmi spun că sunt încălecaţi de centru şi nu se pot dezvolta cum le este lor benefic. Foarte mulţi de la TSD se simt şi ei frustraţi pentru că nu sunt băgaţi în seamă. Aţi spus odată într-un interviu că acest Grup de la Cluj este un nucleu de oameni deştepţi care dau idei deştepte, de aceea este important. Acum avem nevoie de idei deştepte, foarte deştepte. Noi românii suntem jos şi ne trebuie un şut în fund ca să ne ridicăm.
    În toate partidele există un joc surd al bătăliei pentru putere (putere in interiorul partidului sau a partidului faţă de celelalte partide) care privează de energie munca de organizare a partidului şi, mai important, reduce la zero implicarea politicului în menirea lui, diriguirea vieţii sociale. Şi mai este un fenomen foarte special. Războiul la vârf îl obligă pe cel de la bază să ia parte la conflict. El este loaial partidului, conducătorilor lui, dar iată că este pus să aleagă cu o întrebare stupidă, "Pe cine iubeşti mai mult, pe tata sau pe mama!". El nu poate răspunde "pe amândoi la fel", pentru că trebuie să facă totuşi o alegere. Iată de ce este importantă o doctrină a partidului foarte clară, cunoscută de toţi. Nu mă refer aici la liniile directoare ci la o doctrină care porneşte de la problema fundamentală a filozofiei. Astfel nu va mai exista un cult ar personalităţii celui care se află la conducere politică, toţi membri vor fi egali şi dedicaţi doctrinei. Doar asta înseamnă politică, nu-i aşa?

    În încheiere, o singură concluzie. Cu cât întrebaţi mai mult populaţia, şi prin internet acest lucru este gratuit (cu corecţia necesară, pentru că este normal ca majoritari pe blogul domniei voastre să fie cei simpatizanţi) cu atât puteţi greşi mai puţin. Greşind mai puţin aveţi credibilitate mai mare. Având credibilitate mare, deveniţi un candidat ideal. Spunea cineva aseară la TV că primeşte săptămânal un email de la cel ales în circumscripţia lui cu un rezumat al activităţii în acea săptămână. Desigur, asta in Anglia. Hai să împrumutăm şi noi obiceiurile civilizate de la alţii. Tehnica informatică de azi face această acţiune banală, ori că trimiţi un email către o persoană, ori că îl trimiţi către un grup de 100.000 de persoane, este acelaşi lucru. Dar cel ce va primi un email săptămânal de la alesul său (în curând uninominal) se va simţi important. Instinctiv va fi alături de cel ce îl consultă, cel ce îi dă atenţie, doar se simte în "gaşcă".

    RăspundețiȘtergere