31 octombrie, 2007

Remember

Bolile stângii româneşti


Celor care se enervează citind texte si le vine să scoată pistolul cand aud cuvântul reformă le amintesc un text al meu scris acum doi ani. Pot aduce zeci de interviuri in care am spus acelasi lucru in ultimii trei ani. De ce s-au enervat doar acum?




Stânga are probleme de proiect , de personal, de organizare şi de electorat. Dar bolile stangii sunt bolile politicii romanesti, iar frămantarile celor pe care politica i-a aruncat inafara cercului puterii de a face poluri, arata ca politicienii români cauta remediul mereu in alta parte, in loc să se uite cu realism la viata si societate, continuă să se mintă cu gratie şi să caute soluţii utopice. Mitologia că există altceva la stanga PSD, că sunt partide sau grupuri importante cu identitate sau viziune de stânga, este o minciună sau o iluzie a perdanţilor. De ce nu obţine atunci partiduleţul lui Petre Roman nici macar 0,1%, sau Alianta socialistă, sau toate acestea la un loc, de ce nu contabilizează nici macar 1% din optiunile electorale?Unirea stângii poate fi o soluţie, dar nu o soluţie în sine, însă pentru a face unire trebuie entitati existente, nu imaginare. Dincolo de imperativul unirii, stanga trebuie sa se reinventeze şi aceasta sarcină îi revine PSD-ului condus de Mircea Geoană. Incercarea generatiei pierdute a stângii de a dilua PSD ul intr-o ciorbă de pol social nu va duce la nimic, poate doar la distrugerea definitivă a stângii. Primul lucru pentru reinventarea stângii este o privire lucidă asupra principalelor ei maladii postdecembriste.1. Stanga romaneasca nu a avut curaj in ultimii 15 ani. Nu a avut curaj să-şi asume transformarea radicală, a ezitat să se angajeze în restituirea proprietăţilor, a făcut timid o privatizare cu spaima de a nu ne cumpăra strainătatea si întârzierile ne-au adus in situatia de pierde bruma de eficienţă si de a ajunge acum, de fapt, in situaţia de care se temea cel mai tare. Nu am spus oamenilor că trebuie să munceasca mai mult, ca trebuie sa se scolarizeze ca sa nu-şi piardă locurile de muncă. Nu a avut curajul de a ne rupe de trecut şi nici curajul de a păstra ceea ce însemnau avantajele concurentiale ale societăţii romaneşti socialiste, atâtea câte erau. Acum vedem cum o serie de actori politici declară că vor sa facă o nouă stângă dar nu au curajul de a se lansa in acest proiect decât agăţaţi de PSD, nu au curajul să infrunte electoratul şi apoi să vină cu propunere de alianţe.2. Amneziile stangii. Tăcerile stângii au făcut foarte rău politicii noastre. Stanga nu a vorbit despre responsabilitatile din perioada totalitara. Nu cred că exagerez dar as putea spune ca stanga a tacut paralizata de frică. In 1990 a refuzat dezbaterea despre trecut. Sacrificarea lui Nicolae Ceausescu nu ajungea insa pentru cei 50 de ani de drame. Nu am cautat vinovati dar asta a însemnat să fim de acord cu urmatoarea aberatie: comunismul i-a atins pe toti românii in mod egal, fără excepţie, ca o boală incurabilă. Dezbaterea mostenirii odiose nu am rezolvat-o nici pâna astazi şi orice tabu social crează tot felul de sechele.3. Boala camuflării, ascunderii. Desele unificari sau absortii, schimbarea siglelor, folosirea culorii albastre si nu rosu, culoarea internatională stângii, sunt alte simptome a le fricii . La fiecare alegeri generale PSDul de astăzi a participat sub altă sigla si alt nume. A inventat coalitii cu partide care nu intrau in parlament doar pentru a nu fi singur. Acum cei care visează la un pol social se folosesc de aceasi logică. Să faci alianţe electorale numai pentru ca oponentii sunt o alianţă, dovedeste o gandire strategică de amator, din moment ce PSD-ul a inglobat toate partidele din spectrul de stânga, cele mai importante fiind PSM si PSDR.4. Cochetarea cu populismul. Căderea in populism si stergerea unor limite dintre partide sau programe, a unor granite si delimitari politice necesare, are darul de a crea o mare confuzie pe scena politică. Am ajuns ca astazi, primul guvern de dreapta autentic, cum se autodenumeste, să dea bani de Paşte pensionarilor, in loc sa facă un program de pensii decente sau de medicatie corectă si gratuită a bătrânilor. Dar trebuie să recunoastem, nici stînga nu a scăpat de populism. Populismul este tendinta unora de a crede ca politica se reduce la programe de cheltuire a banului public. Poate că doar ultimul premier al stângii a fost constient că inainte de a cheltui pentru protectie socială trebuie să faci planuri pentru a produce cat mai multi bani, cei care vorbesc acum despre noua stanga se gandesc doar la moduri de a cheltui. Acum avem un triumf al populismului de dreapta, ucigator pentru societatea noastră, dar am vazut la dezbaterile stangii o frenezie a unora de a crede că scăparea săracilor de sărăcie ţine doar de vointa unor politicieni de a deschide visteria.5. Izolarea unei elite si transformarea ei in subiect politic autonom. Stânga ce a luat puterea prin alegerile din 1990 a generat, fără voie, o elită insingurată, izolată, care a ajuns să se înroleze politic, să lupte uneori cu disperare impotriva stângii. Mineriadele au trasat o bariera intre masele speriate de viitor şi elita intelectualilor plasaţi fără voia lor in altă tabără. Este o fractură majoră, această elită a lucrat mereu la delegitimarea stangii, la păstrarea fricii de comunism, la lăţirea unei vinovatii colective. Dacă stanga ar fi atacat probleme grele ca: responsabilitatile din perioada comunistă, adevarul revolutiei, problemele restituirii rapide a proprietaţilor, azi ar fi stinse mai multe focare de conflict politic. Nefăcând aceste lucruri, elita producatoare de mesaje a fost mereu de partea cealaltă, degeaba unii politicieni se mint organizând forumuri ale culturii sau ale intelectualitatii de stânga.6. Alergia la critică. Politicienii si partidele de stînga nu au asigurat dezvoltarea unei gandiri critice , de stanga. Unanimitatea este si boala stangii ca si boala intregii politici romaneşti. A functionat credinta falsa ca unitatea sta in unanimitate. Dupa pierderi de alegeri nu se fac analize si nimeni nu este vinovat. Cand se fac, ori cand au loc alegeri – oamenii accepta cu greu verdictul, cei invinsi pleaca de cele ami multe ori, fac partide sau trec la alte partide. Fara mai multe centre de gândire si curente, este greu ca stanga sa se adapteze la o viata socială de o mare complexitate. Şi nici innoirea nu este posibilă fără a tolera puncte de vedere care valorizează alternative la drumul principal.7. Agorafobia . Politica romaneasca se ascunde prin birouri si dupa geamuri fumurii, nu vrea să dea ochii cu viaţa. Desi stanga a condus 10 ani din 15 Romania se afla acum intr-o stare de subdezvoltare durabilă. Exista o explicatie? Este mostenirea comunismului o explicatie? Este toata istoria ultimilor 150 de ani? Trebuie să vorbim despre toate acestea, trebuie să dezbatem, să căutam solutii, dincolo de certuri interminabile si vinovatii inventate de cei care trebuie sa dea seama pentru ce au făcut. Nu am dezvoltat o reflectie sitematica asupra societati iar cei care au condus mai bine de un deceniu vin şi acum şi ne spun ca au solutia miraculoasă. Societatea nu intereseaza pe nimeni, politicienii comanda sondaje pentru a se uita in ele ca intr-o oglinda, restul nu conteaza.8. Ideofobia - alergia la programe şi proiecte politice. Este justificată ca o alergie la ideologie sau la teorie în general, dar este de fapt o alergie la planuri si strategie. Se spune mereu ca trebuie sa vorbesti simplu pe intelesul oamenilor si e corect. Dar nu este adevarat ca oamenii vor sa auda numai de bani, pensii, cupoane sau salarii. Cultura de stanga se bazeaza si pe valori. In cultura noastra, ideile nu au forţă asupra vieţii. Oamenii politici sunt interesati mai mult de monopolul resurselor politice sau gestiunea lor. Din nefericire, prezenta la televiziune este piatra unghiulara a politicii. Avem nevoie de o stanga mai inteligentă. Nu de oameni inteligenţi ducem lipsă, ci de incurajare pentru cei care pot propune programe şi proiecte politice. Nimeni nu citeşte programele partidelor, nimeni nu se oboseste să-i adune pe specialistii din universitati pentru a croi proiecte pentru societatea romanească. Politicienii de toate culorile au o gandire sufiecientă sieşi.9. Autismul politic . Stanga nu a avut adversar in acesti ani, dar nici dialog substantial cu cei de dreapta. Nu a avut capitalisti cu care sa se lupte. A trebuit sa-şi inventeze dusmani, asa cum a facut si asa zisa dreaptă. Am folosit cuvantul tranzitie pentru a vorbi despre nimic! Iar strategia de parcugere a tranzitiei a fost, vorba unui sociolog polonez: cum sa faci sa nu fii impuscat de cei care au arme sau infometat de cei care au resursele productive. Politica nu a produs un câmp de dezbatere publică, doar campuri de batalie in care adversarii se improscau cu noroi. Inchisă in sine, stânga nu a reuşit să creeze o cultură politică care să educe masele.10. Complexul lui Oedip. Statul este părintele stangii dar stanga nu si-a asumat explicit si programatic modernizarea statului, ca o premisa pentru eficienta socială, mai degrabă l-a ucis. A preferat un stat ascuns, invizibi. Imi aduc aminte ca Premierul Năstase a încercat cateva luni sa afle de la Octav Cosmâncă numarul exact al funcţionarilor publici. Nu s-a reusit cateva luni, tergiversandu-se pe discutia legata de servicii publice, daca profesorii ori medicii sunt sau nu functionari publici. Până la urmă a primit o cifra, dar nu credea nimeni ca este corectă. Nu ministrul era de vină, pur si simplu, sistemul refuza sa producă de frica schimbarilor si pierderii locurilor de muncă. Sistemul păstra o ambiguitate de statut care sa permită replieri continue si smecherii balcanice. Suntem o societatea fara stat! Vedem cum se gestioneaza crizele inundatiilor, gripa aviară si alte forme de amenintare socială. In 28 noiembrie 2004 nu am putut numara voturile, verifica liste si prezenta la vot, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a putut sa dea explicatii corecte si rapide daca a fost sau nu fraudate alegerilor. Stânga nu doar că nu am avut curajul modernizării rapide a statului, dar i-am lasat si ii lasa, incontinuare, pe cei de dreapta să facă praf si ceea ce a mai rămas din statul român. Sunt convins că pentru a moderniza statul trebuie să modernizam mai întâi stânga romanească.In 1990 aveam alternativa revolutie sau reformă, iar noi am ales revolutia, poate pentru că ne era frică de reformă. Acum este ceasul al doisprezecelea si ne-a rămas doar reforma, ca alternativă la distrugerea completă a societăţii si condamnarea ei la subdezvoltare perpetuă. Fără o stânga modernă, europeană nu este posibilă o schimbare a politicii româneşti. Nu avem nevoie de o stânga nostalgică, nici de una sud-americană şi nici de o nouă etichetă ecologică pentru produse politice refuzate la vot. Istoria nu face pasi inapoi si stanga are nevoie de oameni tineri, de specialisti si oameni curajoşi. Nu teama de niste procente amarâte care le-ar putea pierde dacă cineva se enervează şi pleacă ar trebui să zguduie PSD, ci spaima de a trăi intr-o viitoare societate a subdezvoltării durabile. Noua stângă nu se poate face cu politicieni second hand si nici cu declaraţii de intenţie. Partidul Social Democrat este dator să facă o rupere de trecut şi să aducă pe scena politică stângă modernă, fără de care România politică nu poate merge decât schiopătând.

4 comentarii:

  1. dl. dancu, doresc sa va urez succes in incercarea dvs. de a reforma ceva in stanga romaneasca. probabil ca veti reusi, dar cand se va intampla dvs. nu veti mai face politica, caci veti plati indrazneala avuta. ce se intampla azi la stanga se intampla si la dreapta si imi pare ca doar basescu, cu stilul lui condamnabil in cele mai multe cazuri poate schimba ceva. desigur rezistenta intampinata din partea celor care se considera clasa politica e mare, la absolut toate partide si procesul schimbarii va dura mult, poate prea mult. cei tineri se departeaza de politica sau o percep strict ca o posibilitate de imbogatire rapida, ceea ce ii transforma in actualii "politicieni".
    poate comentariile dvs. de bun simt vor avea succes, oricum v-am apreciat si am sa va urmaresc in continuare

    RăspundețiȘtergere
  2. Dl Dancu sint incintat sa va intilnesc (pe web).
    Imi place tare mult cum scrieti si ce scrieti. Nu sint de acord cu toate, si nici nu avem nevoie de asa ceva, nici eu, nici d.voastra.
    Dar imi dati speranta ca mai sint oameni implicati activ in politica romaneasca care pot. Sper ca si vreti.
    Multumesc inca odata si sa stiti ca mai revin.
    La revedere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Că tot o dădurăm pe psihanalize, in acest blog francofon, trebuie să remarc forcluzia numelui lui Geoană. Mie îmi dă dureri de cap. Dumneavoastră nu?

    E ceva profund lipsit de onestitate în exerciţiul dv. Mă refer aici la derobarea de la concluziile concrete. Sau există un decalaj inavuabil între realitate şi concluziile dureroase la cap şi principiile de care vorbiţi? Mie, personal când citesc de lipsa de program, profil, alergia la critică etc îmi vin lucruri foarte recente în minte şi nu din anii '90, cand eram just a puppy. BTW, strategia în ce buzunar o ţineţi? Dar ştiţi în ce buzunar şi-o ţine Băsescu pe a lui? De ce vă faceţi că plouă acolo la Cluj? De ce intelectualii trebuie să fie atât de credului? De ce trebuie să creadă că reforma cu care suntem de acord cu toţi înseamnă un soi de operaţie chirurgicală asemănătoare amputaţiei de cap? De ce trebuie să ia solgane electorale basesciene ca şi cum ar fi adevărate şi nu simple manipulări? Până şi dv domnule Dâncu....

    Vă urez succes în blogging şi să vă ridicaţi la înălţimea clasicilor în viaţă.

    O javră tânără
    diogenecainele.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  4. Domn profesor, dacă tot vorbim de stânga, care este doctrina partidului social-democrat, din ce carte îşi extrage social-democraţia. Aş vrea să citesc şi eu această carte să mă dumiresc care este filozofia social democrată. Până acum am citit Marx pentru comunişti, Hegel pentru liberalism... ce autor şi ce carte este pentru social-democaraţie?

    "Bibliotecaru" vă salută şi vă aşteaptă pe:
    http://giconet.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere